ÎPS Theofilactos, Mitropolit de Tripoli:
„Nu ştiu cum se va termina această aventură, dar nu sunt optimist”

        „Nu ştiu cum se va termina această aventură, dar nu sunt optimist. Spuneţi-mi: când armele au avut un rezultat bun?”.
         Cu aceste cuvinte, Mitropolitul Theofilactos de Tripoli şi-a exprimat neliniştea pentru viitorul incert al Libiei. Vorbeşte calm şi îşi păstrează simţul umorului, chiar şi atunci când în jurul său cad bombe şi sunt împuşcături. După cum spune, „este singurul mod pentru a o scoate la capăt, să nu fiu luat pe nepregătite”. S-a declarat hotărât să rămână în Tripoli şi să nu-şi abandoneze postul. „Trebuie să rămânem aici. Nu sunt erou, dar nu pot să părăsesc cele 20 de familii de greci care au nevoie de mine. Trebuie să ne susţinem unul pe altul. Închipuiţi-vă un părinte, care să-şi părăsească copiii într-un moment crucial. Lumea e neliniştită. Mă întreabă: „Veţi pleca?”. Când le răspund că voi rămâne, văd că în parte se liniştesc. Cei care am rămas ne vedem zilnic. Fie vin ei la biserică, fie mă duc eu în casele lor. Comunicăm des şi cu arabii ortodocşi, dar şi cu 50 de ruşi care nu au plecat. În Tripoli există şi multe companii antreprenoriale greceşti. În total suntem 150. 200 de greci şi mai puţini în Vengazi”.

         Credeţi că participarea Greciei, fie ea şi de susţinere, cum se spune, va transforma companiile noastre într-o posibilă ţintă a atacurilor teroriste?

       „Când faci parte dintr-o familie, preiei rolurile care ţi se încredinţează. Libienii ne iubesc şi ne înţeleg. Totuşi nu ştiu cum va interpreta participarea noastră o parte dintre arabi”.

        Era necesar să intervină forţele de coaliţie sau soluţia trebuia să vină din interiorul ţării?

       S-au grăbit prea mult să intervină. Să nu uităm că în acest moment nu există un succesor pregătit. Franţa s-a grăbit să intervină pentru profitul propriu. Libia este o ţară înzestrată, roditoare, cu resurse bogate, precum gazele naturale. Există zăcăminte bogate de petrol de calitate excelentă. Desigur, în toată această perioadă ce a trecut au fost atrocităţi făcute de regim.
Deşi ştirile sunt cenzurate, totuşi aflăm. Televiziunea prezintă ceea ce vrea regimul. Internetul nu mai există aici de două săptămâni şi nu prevăd că va mai exista. Trăim izolaţi. Încerc să scriu şi să citesc pentru a trece timpul.

         Cum este viaţa dumneavoastră zilnică?

        Ziua este bine. Desigur, suntem foarte atenţi. Ieşim doar când este necesar. Mă duc în fiecare zi la biserică, cea a Sfântului Gheorghe, a sclavilor. Deplasările sunt limitate. Singurele magazine care rămân deschise sunt două supermarket-uri mari şi câteva mai mici. Toate celelalte au murit în oraş. Dacă se vor închide şi acestea, vom… trece la dietă! Când sunt multe ciocniri, a doua zi piaţa este înţepenită. Doresc să se înceteze a se plăti cu sângele nevinovatului popor.

de Nadia Vasiliadou

(Republicat după ziarul „Eleftherotipia” de duminică; traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)