Mesaj arhieresc de Ziua Limbii Române
Dragi români, iubitori de Neam și dulcele grai românesc,
Ziua de 31 august, reprezintă de astăzi înainte un moment de bucurie națională, deoarece prin Legea nr. 53/2013, Parlamentul României a aprobat Ziua Limbii Române, marcându-se astfel un moment din istoria fraților noștri de peste Prut, care din anul 1989, au declarat limba română ca limbă de stat și s-a revenit la grafia latină.
Dacă vom cerceta istoria zbuciumată a poporului român, vom vedea că Biserica Ortodoxă a avut un rol determinant în dezvoltarea și răspândirea limbii române în rândul credincioșilor.
Încă din secolele XII-XIV sunt manuscrise maramureșene în limba română cu texte religioase. Nu putem să nu amintim de scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung din anul 1521 – primul document scris în românește. Ce să mai spunem despre cărțile de cult și de învățătură, tipărite de diaconul Coresi, începând cu anul 1560?
În 1640 se tipărește, în limba română, Pravila de la Govora, iar Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în 1643, scoate din tiparniță – Cazania.
La începutul veacului al XVII-lea slavona era încă limba în care se scriau cele mai multe acte în Țările Române, dar, după cum scrie P.P. Panaitescu: „imediat după sfârşitul domniei lui Vasile Lupu (1653) şi Matei Basarab (1654) cancelaria domnească se românizează cu repeziciune. Din tradiţia slavonă nu mai rămân decît titlurile domnilor, care apar în slavoneşte la începutul hrisoavelor redactate în româneşte, precum şi legenda de pe pecetea domnească”. Tot Panaitescu afirmă: „În Ţara Românească, momentul hotărîtor pentru introducerea limbii române în biserică a fost publicarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino din 1688”.
Se poate observa că Biserica Ortodoxă Română nu este o Biserică între altele, ci este, pur și simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om, dăruindu-i cea mai frumoasă și melodioasă limbă și spațiul cel mai minunat: Grădina Maicii Domnului.
Nu putem ca acum, la ceas de sărbătoare națională a românilor de pretutindeni, să nu ne amintim de cuvintele lui Nichita Stănescu: “A vorbi despre limba în care gândești, este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea! De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea pentru mine, iarba – iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește”.
Se cuvine ca fiecare dintre noi să scrie cu mânuța sa literele sfinte ale graiului binecuvântat de Dumnezeu, în limba cea mai frumoasă și dulce dintre toate graiurile lumii.
Rugăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat să binecuvinteze poporul român, și să împlinească rugăciunile rostite în însăși floarea sufletului nostru – limba română!
CALINIC
ARHIEPISCOP AL ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI