MESAJ LA PRAZNICUL

ADORMIRII PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

 

Către pleroma hristonimică din Sfânta noastră Mitropolie

Iubiţii mei fraţi şi copii în Domnul,

,,Cântaţi popoare Maicii Dumnezeului nostru cântaţi”, îndeamnă unul din melozii praznicului de astăzi. ,,Cântaţi”, cu alte cuvinte psalmodiaţi praznical.

Popoarele însă – ar putea spune cineva – şi, mai ales, poporul ortodox al elenilor este pregătit să cânte? Şi cum să cânte cu toate nenorocirile pe care i le-au suit în spate profitorii de popoare şi negustorii de naţiuni?

Oare pentru a prăznui trebuie să uite pentru o zi durerea batjocurii şi a sclaviei, pe care i-au impus-o toţi aceia care i-au oferit false reţete de salvare?

Refuzul memoriei în faţa marilor tragedii nu a oferit niciodată purificare dramei. Dimpotrivă! Singurul lucru pe care-l reuşea era să creeze mase populare amorfe, care erau gata să-şi vândă pentru un amărât de euro sufletul, credinţa lor, patria lor şi toate acelea care-i făcuseră oameni liberi.

Şi acesta este scopul final al neo-imperialiştilor acestui veac. Cum va putea deci locuitorul acestui pământ binecuvântat să cânte, având pe grumazul său jugul [împilarea] inumanilor stăpânitori?

Ca o tragedie apare şi psalmul poporului lui Dumnezeu încă din timpul robiei Babilonului: ,,La râul Babilonului acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de patrie. În sălciile malului am atârnat chitarele noastre. Acolo ne cereau prigonitorii, cei ce ne făcuseră robi, să spunem cântări de bucurie… Dar cum să cântăm cântările Domnului în pământ străin?” (Ps. 136, 1-4).

În acest punct, acest verset din psalmi devine actual. Nu cumva trebuie să plângem, deoarece am deschis calea pentru o nouă robie, în schimbul câtorva euro? Nu cumva trebuie să ne vindecăm energia noetică a memoriei noastre, care funcţionează unilateral, fără pomenirea lui Dumnezeu?

Mintea noastră este creată ca să aibă experienţa, memoria faptelor lumii şi în acelaşi timp să aibă experienţa, pomenirea lui Dumnezeu.

Acest din urmă lucru l-am uitat şi am devenit invalizi. Privirea numai şi numai pe orizontală fără întoarcere spre Dumnezeu ne face robi  ai ,,celor puternici” de pe acest pământ.

         Şi în punctul culminant al tragediei vine praznicul de astăzi să risipească bezna deznădejdii şi să propună răspunsuri practice.

         Preasfânta noastră în tradiţia noastră imnologică este amintită ca ,,scară cerească”, adică exprimă în mod practic întoarcerea ascendentă a omului către Dumnezeu. Iar mormântul ei ,,se face scară către cer”.

       Idiomela vecerniei subliniază: ,,împreună cu Maica Împăratului la înălţime suiţi-vă”. Dreptul Iacov în textul Vechiului Testament (Facere 28, 10-17), a văzut-o mai dinainte pe Preasfânta ca pe o scară: ,,Şi iată o scară întărită pe pământ, al cărei capăt atingea cerul şi îngerii lui Dumnezeu se suiau pe ea”. Şi atunci Iacov a spus: ,,Aceasta este poarta cerului”.

       În tradiţia imnologică a praznicului de astăzi, se vede limpede că Părinţii purtători de Dumnezeu o pun înainte pe Preasfânta ca model de întoarcere a vieţii noastre, a  minţii, a inimii şi a logicii către Dumnezeu. Şi aceasta înseamnă vindecarea omului întreg. Fără o rotaţie şi o întoarcere a energiei noetice [lucrării raţionale] a sufletului nostru către sursa şi cauza existenţei noastre vom rămâne captivi ai patimilor noastre şi sclavi şi vasali ai tuturor acelora înaintea cărora ne închinăm, pentru a ieşi din impasurile minţii noastre întunecate.

        Ea, care este ,,mai cinstită decât toată făptura”, potrivit troparelor praznicului: – are ,,curăţia mai presus de toate”, – în mâinile Fiului ei ,,îşi pune preasfântul suflet”, – ,,se mută din viaţă la Viaţă”, – este ,,izvor nestricat”, ,,chivot sfânt”, ,,masa pâinii vieţii”, „templu al vieţii”.

      Iubiţii mei fraţi, acest praznic oferă o dinamică reţetă de viaţă pentru posibilitatea practică a trăirii, a întoarcerii minţii noastre către Hristos, aşa cum a făcut-o Mama Lui. Atunci va fi cu putinţă să ne eliberăm de patimile noastre, care ne conduc la dependenţe şi captivităţi la neamuri ce nu se întorc către Dumnezeu, ci doresc să stăpânească în lume.

          Să ne rugăm ca Preasfânta noastră să mijlocească la Fiul ei, ca să se îndeplinească ceea ce se spune în Icosul imnologic al praznicului: „Îngrădeşte-mi gândurile mele, Mântuitorul meu; că îndrăznesc a lăuda pe zidul lumii… Tu deci dăruieşte-mi limbă bine grăitoare și cuget nerușinat; că toată darea strălucirii de la Tine se trimite, Dătătorule de lumină, Cel ce Te-ai sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.”

 

Cu părinteşti urări praznicale,

Episcopul şi Arhipăstorul vostru,

 

 

† Pavlos I, Mitropolit de Glifada, Ellinikos, Vula, Vuliagmeni şi Vari

 

Traducere: https://acvila30.ro/; sursa: mail

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [https://acvila30.ro], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.