Ministerul Sanatatii promite ALTERNATIVA la cardul de sanatate electronic

 Ministerul Sanatatii promite ALTERNATIVA la cardul de sanatate electronic

Astazi, 18.10.2010, a avut loc dezbaterea organizata de Ministerul Sanatatii in jurul proiectului de ordonanta de urgenta prin care intentioneaza sa introduca un nou dispozitiv de control si evidenta a asiguratilor: cardul electronic de sanatate.

Confruntate cu numeroase contestari, legate de incalcarea drepturilor constitutionale (libertatea de constiinta, protectia datelor personale, dreptul la intimitate) autoritatile au declarat ca, pentru cei care platesc contributiile de sanatate, se va gandi un sistem alternativ de identificare a calitatii de asigurat, altul decat cel al cardului cu cip. Autoritatile nu au fost in masura sa precizeze care va fi acest sistem alternativ, insa au accentuat faptul ca se va asigura dreptul la alternativa. Ramane de vazut care va fi modul concret, practic, in care autoritatile vor respecta promisiunea facuta. Vom completa aceasta postare cu informatii in plus pe masura ce ne vor parveni.

Ca un comentariu personal, daca este de apreciat faptul ca exista alternativa, este mai mult decat evident ca sistemul preconizat al cardurilor electronice este complet inutil si, asa cum s-a aratat in cadrul dezbaterii, complet ineficient in a remedia fraudele din sistemul sanitar, scopul oficial al autoritatilor, dincolo de motivele pe care le avem noi, ortodocsii, de a ne opune acestor proiecte (a se vedea linkurile de legatura mai jos). Scopul oficial nu este decat un pretext pentru a se ajunge la infrastructura electronica necesara unei supravegheri totale.

Autoritatile sunt dispuse, de la fapt, la acest compromis (din perspectiva lor) de ordin tactic (a lasa alternativa in acest moment) pentru a isi atinge obiectivul imediat: acela de a implementa sistemele informatice necesare si intreaga logistica ceruta de functionarea actelor de identitate electronice si cardurilor de sanatate, intr-un cadru legislativ adaptat. Acesta este un pas premergator si nu au interes sa forteze lucrurile, cel putin deocamdata, se pare, avand in vedere imprejurarile actuale. Motivul mai concret si imediat, dupa cum credem, pentru care autoritatile autohtone urmaresc acest obiectiv este presiunea exercitata (la nivel neoficial) de comisarii de la Bruxelles care conditioneaza intrarea in spatiul Schengen de implementarea acestor programe.

Razboi intru Cuvant

***


Drept & Internet [Bogdan Manolea]

Cardul nostru de sanatate cel de toate zilele…

Inainte sa trec la cele 3 motive principale pentru care proiectul actuale pare sa fie inclus in categoria celor mai proaste idei, sa vedem ce face o tara mai saraca decit Romania.

Germania e o tara cu 72 de milioane de oameni ce ar fi trebuit sa aiba un card electronic de sanatate. Un document sigur care ar fi obligatoriu de folosit cind vezi un doctor, cumperi un medicament sau mergi la o clinica. Din 2006 cind a fost pornit proiectul, s-a ajuns doar la citeva implementari pilot, iar in ianuarie 2010 proiectul a fost oprit de noul Guvern. Deja costase 1,7 miliarde de euro, iar problemele de securitate si confidentialitate nu au fost rezolvate.

Romania o ia invers. Intai scoatem o Ordonanta de Urgent ca arde tara, facem cardurile care ar trebui sa apara in a doua jumatate a unul urmator si apoi facem sistemul informatic care o sa le proceseze. Si, evident, totul o sa mearga ca uns. Ce daca avem proverbe cu boii inaintea carului ? La IT nu se aplica.

Sa revenim la cele 3 argumente:

1. Germania a cheltuit 1.7 miliarde de euro pentru un astfel de sistem informatic. Care nu merge. Romania e mai desteapta – 2 euro de bucata – sa plateasca boborul: 20 x 2= 40 de milioane de euro.
Pentru niste carduri care nu ai unde sa le folosesti. Restul nu stim cit costa si ca nu avem bani acum.

Si pentru ce? Conform declaratiilor:
“Cardul de sănătate nu va afecta cu nimic nici numărul şi nici calitatea serviciilor de sănătate.”
“Pacienţii nu vor beneficia de mai multe sau mai puţine acte medicale în funcţie de venit sau de vechime.”

Deci trebuie ACUM sa facem niste carduri inutile sau ar fi util intai sa crestem calitatea serviciilor de sanatate? Oricine a fost sau a avut pe cineva in spital stie foarte bine cum trebuie sa te duci tu sa cumperi orice medicament. Si atunci avem nevoie de carduri?
Asta e problema principala? Nu doctorii care pleaca in strainatate pe capete?

2. Romania este o tara in care 62% din cetateni nu au accesat niciodata Internetul (Eurostat 2009). In care jumatate din populatie sta in zonele rurale. Si in consecinta nivelul de utilizare a oricarui echipament tehnic este realtiv scazut. In momentul in care discutam despre votul electronic sau orice alta tehnologie care sa fie folosita de TOTI cetatenii, tehnologia trebuie sa stie sa fie folosita de 100% de catre destinatari. Propun sa intrebam pe strada ce e aia “donator de organe”. Ce se intampla daca iti uiti cardul acasa?

3. Actul normativ al Ministerului Santatii incalca toate principiile colectarii datelor cu caracter personal. Pe linga ca sunt date personale speciale si deci ar trebui – teoretic- o mai mare atentie la cum sunt colectate si procesate.
Exista o baza de date centralizata cu datele de pe carduri?
Cine are acces la date ? La ce date ?
Cui trebuie aratat cardul ? Cine poate citi datele de pe card si cine de pe cip?
Cum imi pot exercita drept de acces la propriile date ?
Care sunt masurile de securitate luate in acest sistem informatic ? Cine il auditeaza ?
etc, etc.
Fata de acest proiect, ultima propunere a Ministerului de Interne referitoare la cardurile electronice de identitate este un parfum. Acolo macar am aflat ca pentru 1000 de carti de identitate falsificate, trebuie ca Romania sa investeasca XY milioane de euro pentru siguranta noastra.

Dar aici? S-a pus macar intrebarea daca este nevoie de un cip, sau nu este mai simplu si mai ieftin ca sa fie scrise toate datele pe card ? Daca datele sunt disponibile oricarui cadru medical caruia ii dau cardul, nu e mai bine sa poata sa le citeasca instant ?

APADOR-CH si alte organizatii (de exemplu FOR) au cerut o dezbaterea publica. Ministerul Sanatatii inca nu a catadicsit sa raspunda public. a anuntat astazi dupa-masa o dezbatere publica pe tema proiectului de lege pentru joi, 18 Noiembrie, ora 14 00.

In schimb propunem un alt sistem informatic care va rezolva problemele de santatate ale Romaniei. Un alt panaceu.

Cardul de sanatate (2) – cum licitatia incepe inaintea deciziei

Dupa insemnarea de data trecuta, am zis sa merg si la dezbaterea publica organizata de MS. Iata ce cred:

1. Proiectul

Partea buna e ca am mai inteles parti din proiect: Deci cardul este facut nu pentru beneficiul asiguratilor (care oricum au acces la toate serviciile medicale), ci pentru supravegherea si identificarea medicilor de familie care triseaza sistemul. Adica am gasit criminalii pentru care sistemul de sanatate nu merge: medicii de familie, care fac consultatii fara sa fie pacientii acolo si astfel impovareaza bugetul sarac.

Solutia propusa: un contact smart card pe care obligatoriu il au toti cetatenii si pe care este o semnatura digitala. In momentul in care mergi la medicul de familie, vei fi obligat sa-ti pui cardul (probabil intr-un device) la fel ca si medicul de familie, si deci astfel sistemul informatic va sti sigur ca tu ai fost acolo. Astfel Casa de Asigurari nu mai este inselata si are mai multi bani. Astfel, estimeaza ei, vor reduce numai din servicii medicale si numai in primul an 400 de milioane de euro.

2. Critica

Problema lipsei banilor in sistemul de asigurari este reala si este corecta. Doar ca solutia este utopica. In primul rind nu cred ca problema este la medicii de familie. (parere subiectiva, n-am cum s-o demonstrez ca nu-s in sistem).

Apoi sistemul cu cardul obligatoriu pleaca de la 2 prezumtii false IMHO:
– una ca toata lumea o sa aiba card (lucru profund contestat in intalnirea de astazi in special de cei cu convingeri religioase si de cei care considera ca dreptul la optiune trebuie sa fie respectat.)

al doilea ca persoana va putea tot timpul cardul cu ea (ca sa isi indeplineasca functia de informare in cazul unui accident) ca si (mai ales) in momentul in care vine la doctorul de familie.

Daca prima se poate impune prin lege, la a doua n-ai ce sa faci. Este la mintea cocosului ca eu imi pot lasa cardul la medicul meu de familie si el poate sa ponteze de cite ori doreste. Deci n-am rezolvat nimic. Daca cardul nu este obligatoriu, criteriul 2 e si mai usor de driblat.

In plus, a crea un sistem de carduri obligatorii cu date personale sensible pe dispozitive electronice este o solutie care ridica probleme uriase de costuri, viata privata si securitate (deja prezentate) pentru a rezolva potential o problema care nu asa trebuie rezolvata.

3. Licitatia cu bucluc

Toata problema de mai sus ar fi doar o divergenta de opinii in dezbatere, daca nu cumva – inainte sa se dea noul OUG – am descoperi ca Imprimeria Nationala deja a lansat pe e-licitatie.ro anuntul de participare numarul 110528/03.11.2010 (sistemul de la elicitatie nu permite link intern, gasiti o copie a paginii mai jos) prin care isi cauta un furnizor de semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri pentru cardurile de sanatate.

Pret: 28 milioane EUR + TVA
Bucati: 20 milioane

Asta ne spune 2 chestii:
1. Ca decizia este teoretic luata, iar consultarile asta sunt praf in ochi cita vreme anuntul de licitatie este postat inainte proiectului de OUG pe site.
2. Ca pretul nu va fi 2 euro, cita vreme doar circuitul integrat costa mai mult. Oricum pretul intregului sistem informatic nu a putut fi estimat la intalnire si nici sursele de finantare.

4. Licitatie cu dedicatie ?

Scriam acum citeva luni in articolul Informatizarea: panaceul secolului XXI?

Ba mai mult, sistemul de licitaţii electronice poate fi folosit în continuare şi doar „băieţii deştepţi“ să cîştige. Caietele de sarcini sînt făcute pentru ca doar o anume firmă să poate răspundă la criteriile dorite. De obicei, cea care „a ajutat“ autoritatea contractantă să întocmească acel caiet de sarcini. Şi unde poate fi mai uşor acest lucru decît în Tehnologia Informaţiei?

Licitatia asta pare a fi din aceasta categorie. Asta daca ne uitam la contestatia facuta de o firma concurenta (o gasiti tot pe e-licitatie.ro) care scrie negru pe alb:

a) Cerinta nr. 2 si 7 din specificatie tehnica, respectiv platforma Java encodata in memoria ROM a chipului in confirmitate cu IAS-ECC1.0.1 care indica o anumita specificatie tehnica franceza si un standard francez care nu poate fi accesat public si favorizeaza din start anumiti furnizori, maxim 3 firme, toate franceze impiedicind accesul altor furnizori.
(…)
c) Cerinta nr. 4 din specificatia tehnica: livrare in pachete PCM1.1; aceasta este proprietatea NXP si inseamna din nou o trimitere la un anumit furnizor de cipuri(…)

Evdent, ca aceasta sunt doar niste erori umane si nimanui nu i-ar trece prin cap sa spuna ca acest contract pare a fi destinat unei anumite firme.

In fond, ce ne doare pe noi? Nu-i asa ca-i amuzanta Romania, stimati cititori? :)

Sursa:  http://www.razbointrucuvant.ro