Mitropolia de Pireu:

„Cel ce vine” după învăţătura Bisericii şi după concepţia mişcării „New Age”

Recent, în cotidianul ”Elefteri Ora” din Atena, a fost publicat un articol cu titlul: „Cel ce vine. Doctrina Mediatorilor, a Mesiilor, a Hristoşilor sau a lui Avatar?”. Deoarece acest articol poate să provoace confuzie în rândul cititorilor ziarului, întrucât conţine vădite convingeri anticreştine, am considerat de cuviinţă să dăm câteva răspunsuri pentru a arăta minciunile autorilor, întărind învăţătura ortodoxă despre a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

La început am fost intrigat de această apariţie, deoarece ştiam că, în general, cotidianul mai sus menţionat are o orientare creştin-ortodoxă şi consideram că marea parte a cititorilor săi sunt creştin-ortodocşi. În esenţă, conţinutul articolului este un comentariu despre Mesia sau, mai precis, despre Mesii, Mediatori, Hristoşi sau Avatari, toate la plural, pentru că în învăţătura ocultă teosofică nu se vorbeşte de unul singur, ci de mai mulţi Mesii, Hristoşi, etc.) aşa cum reiese din concepţiile eshatologice ale teosofilor şi ale mişcării New Age. Desigur, autorii au avut grijă să menţioneze faptul că au o anumită reţinere asupra conţinutului articolului şi că lasă la aprecierea cititorilor „dacă acesta este util sau oportun” fără a expune învăţătura ortodoxă şi fără a preciza că ideile expuse în articol sunt întru totul contrare eshatologiei creştin ortodoxe.

Alice Bailey, cea care este citată în articol, este considerată de autori ca un teosof creştin. Cu toate acestea, după cum susţin adepţii moderni ai credinţelor teosofice, „Teosofia nu este doar un amestec de gnosticism, spiritism, hinduism şi budism, ci şi un efort conştient care a provocat zdruncinarea Creştinismului în lume prin a) ură fără margini faţă de Hristos, Maica Domnului, Sfânta Treime şi tot ce este sfânt şi cuvios şi b) prin credinţa declarată în valoarea şi practicile sataniste.”

În mod deosebit, referitor la persoana Mântuitorului, teosofia afirmă că Hristos „este doar una din multele entităţi spirituale, care a intrat în trupul lui Iisus, s-a răstignit, dar nu a înviat cu trupul său şi despre care spunem doar în mod alegoric şi simbolic că s-a înălţat la cer”.

Prin urmare, denumirea de „creştin” îi duce în eroare pe cititorii articolului. Nu mai vorbim de faptul că Alice Bailey este unul dintre pionierii care au creat mişcarea ocultă New Age, succesoare a Elenei Petrovna Blavatski şi liderul Societăţii Teosofice din Londra.

Edificatoare în acest sens este atitudinea secretarului Comisiei Sinodale pentru erezii a Sfântului Sinod al Bisericii din Elada, părintele Kiriakos Tsouros, care într-un articol a evidenţiat următoarele: „Noua Eră a Vărsătorului s-a născut şi crescut la Şcoala teosofică de ocultism a Elenei Petrovna Blavatski. Din anul 1920, Alice Bailey va prelua şi va duce mai departe conceptul teosofic ocult. Mesajele pe care Bailey pretinde că le-a primit de la un maestru numit „Tibetanul” au fost consemnate în mai multe cărţi, printre care şi cea intitulată „Reapariţia lui Hristos”. În aceste mesaje s-a regăsit şi mandatul de a înfiinţa o Nouă Religie Mondială, în concordanţă cu preceptele şi „credinţele” Noii Ere a Vărsătorului. Această Nouă Religie Mondială va însoţi „reapariţia lui Hristos al Noii Ere” şi va fi practicată de toţi credincioşii ei, înlocuind orice altă religie sau închinare practicate astăzi”.

De asemenea, în cartea amintită mai sus se exprimă ideea că „Biserica trebuie să fie mai îngăduitoare, să transmită prin preoţi mesajul că mântuirea este condiţionată de relaţia cu credinţele anticreştine, deoarece în interiorul fiecăruia este Hristos (ideea de automântuire şi autorăscumpărare), iar sărbătorile din calendarul bisericesc au origine astrologică”.

Citind articolul din ziar, vedem cum Teosofia doreşte cu tot efortul să nege unicitatea lui Hristos, să-L dezbrace de caracterul divino- uman al Persoanei Sale şi să-L asocieze cu „misterele” din religiile orientale… Pentru Teosofie şi implicit pentru Alice Bailey, Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, Logosul veşnic al Tatălui, Care S-a întrupat pentru a arăta că este singurul în măsură să mântuiască lumea, ci este unul din multele „Avatare” sau „Hristoşi”, care vin din când în când în lume sub diferite denumiri şi care au rolul de „binefăcători” ai omenirii. Ultima venire, după concepţiile Teosofiei şi ale New Age „va fi noul Avatar, care va veni să stabilească o religie mondială, care va cuprinde toate religiile lumii”, adică Antihristul. 

După învăţătura Bisericii noastre, „Cel ce vine” – din teoriile lui Alice Bailey şi implicit ale Noii Ere – nu este Domnul nostru Iisus Hristos, ci este „omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 3-4), „cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul” (I Ioan 2, 22).

Noi, fiind credincioşi ortodocşi, să nu aşteptăm niciun „Avatar”, chiar dacă este caracterizat ca „Hristos”, pentru că Mântuitorul nostru, Trimisul lui Dumnezeu, a venit deja, „S-a făcut trup şi S-a sălăşluit întru noi” (Ioan 1, 14). A venit „să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 10), „ne-a răscumpărat pe noi din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem” (Galateni 3, 13). El este unicul Mântuitor al întregii lumi, fiindcă „întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Faptele Apostolilor 4, 12). Aceasta a fost prima Sa venire şi prima arătare, ca să desăvârşească opera de mântuire a lumii. Aşa cum ne încredinţează nemincinoasa Sa făgăduinţă, va veni din nou, nu cu smerenie şi persecutat de forţele lumii, „ascultător făcându-Se până la moarte” (Filipeni 2, 8), ci „întru slava Sa şi toţi sfinţii cu El” (Matei 25, 31), ca să judece viii şi morţii.

La Parusie, Hristos nu va veni ca un lider mondial, ca să ajute umanitatea, aşa cum susţin teosofii şi adepţii New Age, ci va veni în calitate de Judecător al lumii. De asemenea, marea Sa judecată va coincide cu sfârşitul chipului actual al lumii şi refacerea acesteia într-o formă spirituală, potrivit puterii sfinţitoare a harului lui Dumnezeu.

Biroul pentru erezii şi credinţe oculte al Sfintei Mitropolii de Pireu,

3 februarie 2014

Traducere după  Ο Ερχόμενος της Εκκλησίας και ο ερχόμενος της „Νέας Εποχής”

Source: http://www.impantokratoros.gr/4B9FBC97.el.aspx