„Naşterea lui Hristos – nădejdea şi înnoirea vieţii noastre!” – Pastorala de Crăciun a PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Naşterea lui Hristos – nădejdea şi înnoirea vieţii noastre!

Scrisoare Pastorală la Praznicul Nașterii Domnului la anul mântuirii 2010 *
SILUAN

Din mila lui Dumnezeu episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei
Preacuvioșilor și Preacucernicilor Clerici,
Preacuviosului Cin Monahal
și poporului celui binecredincios
din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,
Har vouă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi arhierești și părintești binecuvântări!
Preacuvioase Părinte,
Preacucernice Părinte,
Iubiți Credincioși,
Iată-ne ajunşi din nou, din mila lui Dumnezeu, după perioada pregătitoare a Postului, la slăvitul Praznic al Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Dacă odinioară Domnul se năştea în loc nepregătit şi nepotrivit pentru măreţia şi pentru Dumnezeirea Sa, într-o peşteră unde se adăposteau animalele, El se naşte astăzi iarăși îndeosebi pentru fiecare dintre cei care L-am primit prin Sfântul Botez şi i-am făgăduit credinţă şi închinare. El vine la fiecare dintre noi, ca un smerit slujitor, îmbrăcându-Se în „haina trupului”, Dumnezeu fiind, pentru a ne înnoi „haina” cea cu care ne-a îmbrăcat la Botez, aşa cum ne aminteşte una dintre cântările înainteprăznuirii:
Hristos vine de bunăvoie ca să-i slujească lui Adam celui ce sărăcise, cu al cărui chip acum se îmbracă Ziditorul cel bogat cu Dumnezeirea, dăruindu-i, ca un milostiv, înnoire şi naştere din nou[1].
Iată adevărata bogăţie şi adevăratul dar pe care ni-l aduce Naşterea Domnului! Bogăţia dumnezeirii vine să ni se dea în schimbul sărăciei noastre, înnoind firea noastră cea atât de înclinată spre a căuta şi a dobândi bogăţia cea pieritoare a lumii acesteia. De aceea, altă cântare a înainteprăznuirii ne îndeamnă zicând:
Suflete şi inimă, gătiţi-vă intrarea, cu bucurie şi cu toată frica! Că acum vine la uşă Împăratul cel fără-de-început, ca să ia început ca un om, sub ani, înnoind firea cea căzută din Eden, ca un Dumnezeu de oameni iubitor”![2]
Dumnezeul nostru a rânduit aşadar, în înţelepciunea şi în iubirea Sa pentru noi, ca fiecare dintre cei care „L-am primit şi am crezut întru numele Lui”[3] să ne putem bucura, în bucata de timp cât ne este rânduit să vieţuim pe pământ, de acelaşi „har peste har”[4] de care s-au bucurat cei care au fost contemporani cu naşterea Sa. De aceea astăzineapropiatul Dumnezeu, apropiat făcându-Se mie, din milostivire, vine de bunăvoie să Se nască cu trup, ca un om, în cetatea Betleemului, din tânăra Fecioară…[5] De aceea se cuvine, ca răspuns la această mare bunăvoire, să ne pregătim lăuntric – nu numai făcând curăţenie în casă! – şi „să ne grăbim a-L întâmpina – pe Domnul – cu priviri senine şi cu fapte curate şi să ne pregătim cu duhul a primi acum pe Cel ce vine întru ale Sale, precum a binevoit; pentru ca Cel ce se naşte în Betleem, să ne readucă în Eden pe noi cei înstrăinaţi cu felul nostru de viaţă”.[6]
Aşadar Dumnezeu se întrupează, pogorându-se din înălţimea împărăţiei Sale, pentru a ne reaşeza întru cele pentru care l-a făcut pe Om şi pentru a ne reda conştiinţa apartenenţei la Rai de la care lumea în care trăim s-a îndepărtat atât de mult, reuşind să ne contamineze de această conștiință şi pe noi cei deveniţi „fiii lui Dumnezeu”[7] prin Botez. Prin urmare Dumnezeu nu aşteaptă de la noi şi din ale noastre puteri „înnoirea” vieţii şi revenirea la obârşia vieţii celei adevărate la care ne-a altoit prin Botez, ci El Însuşi a venit şi vine la noi, aducând „pre pământ pace şi întru oameni bunăvoire[8] şi arătându-ne calea pe care să mergem pentru a ne face împreună-moştenitori cu El. Aceasta este porunca iubirii, faţă de El şi faţă de aproapele, aşa cum şi El ne-a iubit şi ne iubeşte pe noi[9]. De aceea ne îndeamnă cântarea, zicând:
De legea dragostei ţinându-ne, duhul iubirii de fraţi să-l primim; unul cu altul pace având şi una împreună-cugetând; că Stăpânul păcii, Hristos, vine să împace toate[10]
Iată un altul dintre darurile pe care Naşterea Domnului ni le aduce! De aceea bun şi cuvenit lucru este ca şi noi, la rându-ne, să ne întoarcem, fie şi puţin, de la grijile şi de la preocupările noastre lumeşti şi să ne îndreptăm gândul către Cel care vine la noi, Prunc fără de prihană şi smerit şi, din inima noastră, să-I aducem dar de gând şi de cugetare sinceră, urmând îndemnului de la slujba din ajun:
Să mergem toţi unde Se naşte Hristos, având în minte steaua credinţei; şi mergând acolo cu gândul, să-L întâmpinăm; că în Betleemul Iudeii Îl vom vedea pe Dânsul născându-Se; şi să-I aducem Lui cu vrednicie daruri faptele cele bune![11]
Vremurile de încercare şi de lipsuri prin care trecem constituie un prilej foarte potrivit pentru a redescoperi bucuria şi folosul unei fapte bune. Şi Domnul Hristos ne asigură că El Însuşi primeşte tot ce facem faţă de cel de lângă noi, zicând: „tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut.[12]
Vă îndemnăm aşadar să nu pierdeţi această binecuvântată ocazie şi să bucuraţi pe unul dintre aceştia „mai mici” ai Domnului şi care este lipsit, punând şi în mâna copiilor dumneavoastră darul pe care îl faceţi, pentru a-i învăţa de pe acum mărinimia şi milostivirea!
Bucuria acestui Praznic este sporită şi de faptul că, prin jertfelnicia şi dărnicia dumneavoastră, Episcopia noastră a putut face astfel încât peste 120 de copii şi tineri din România să se bucure astăzi, împreună cu familiile lor, de un dar de Crăciun şi să poată avea un sprijin lunar pe toată perioada anului şcolar în curs. Să fim deplin încredinţaţi că Însuşi Domnul Hristos Cel născut în iesle şi Maica Sa Preacurată se bucură de aceasta, primind în cer mărinimia şi iubirea frăţească a celor care jertfiţi din ceea ce dobândiţi prin sudoarea frunţii, pentru mai binele celor lipsiţi. Doar în felul acesta, împlinind dragostea evanghelică, putem duce la bună îndeplinirea făgăduinţele date în numele nostru, de naşi, la Botez.
Biserica noastră, sesizând importanţa vitală a conştientizării darurilor primite la Botez şi a îndatoririlor creştineşti care le corespund, precum şi rolul pe care familia creştină îl are în însuşirea, în trăirea, în păstrarea şi în transmiterea lor mai departe, a decis, prin hotărârea Sfântului Sinod, să declare anul 2011 ca An Omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii.
De aceea, în această zi de Praznic Luminos, vă îndemnăm la a lua aminte la minunatul Dar al credinţei în Cel care S-a pogorât din sânul Sfintei Treimi pentru a ne îmbogăţi pe noi cei săraci în Duh şi a ne îmbrăca, pe noi cei dezgoliţi de Har, cu înseşi dumnezeirea Lui, Dar pentru care înaintaşii noştri au pătimit uneori până la sânge şi faţă de care avem marea responsabilitate de a-l preda miilor de prunci care se botează an de an în parohiile noastre din Italia.
În sfârşit, să ne lărgim cu toţii inima la acest Praznic binecuvântat, pentru a primi în ea, spre neobosită mijlocire înaintea lui Dumnezeu, pe toţi fraţii şi surorile noastre, tineri sau vârstnici, părinţi sau copii, de aproape sau de departe care sunt bântuiţi de necredinţă şi pe toţi cei aflaţi în neputinţe şi în boli trupeşti sau sufleteşti; pe cei aflaţi în închisori, sau care sunt în amara robie a omului sau a patimilor; pe cei însinguraţi sau părăsiţi, pe cei pribegi prin Italia şi prin lumea întreagă şi care suferă de foame, de sete sau de frig, sau sunt descurajaţi sau deznădăjduiţi; pe cei aflaţi în certuri sau în judecăţi sau care sunt dezbinaţi; pe cei pe care i-am rănit cu voie sau fără de voie sau care s-au smintit de noi, şi pe Tot Omul care, asemenea fiecăruia dintre noi, se străduieşte să lupte lupta cea bună creştinească, căzând şi iarăşi ridicându-se, cu răbdătoare nădejde în biruinţa împotriva înşelăciunii veacului acestuia şi în mântuire, prin harul Celui de sus.
Cu aceste gânduri, doresc să vă fac tuturor cele mai călduroase urări de pace, de sănătate şi de bucurie alături de întreaga familie şi de toţi cei dragi, iar Anul Nou care vine, să vă aducă spor în credinţă şi în nădejdea de mai bine şi să vă rânduiască toate cele de trebuinţă, umplându-vă casele „cu grâu, cu vin şi cu unt-de-lemn”, pentru a putea dărui şi celor lipsiţi!
Al vostru, înaintea lui Dumnezeu, părinte şi mijlocitor şi de tot binele cel spre mântuire doritor,
† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Dată în Reședința noastră de la Roma, la Praznicul Nașterii Domnului, astăzi 25 Decembrie, la anul mântuirii 2010

 

Sursa: http://www.episcopia-italiei.it


[1] Cântarea 1, Pavecerniţă, 20 dec.
[2] Luminânda, Utrenie, 22 dec.
[3] Cf. Ioan 1, 12
[4] Cf. Ioan, 1, 16
[5] Sedealnă, Utrenie, 21 dec.
[6] Stihira, Vecernie, 22 dec.
[7] Cf. Ioan, 1, 12
[8] Cf. Luca 2, 14
[9] Cf Ioan 13, 34
[10] Cântarea a 8-a, Canon Pavecerniţă, 22 dec.
[11] Stihiră, Laude, Utrenie, 24 dec.
[12] Cf. Matei 25, 40

 

Un comentariu la „„Naşterea lui Hristos – nădejdea şi înnoirea vieţii noastre!” – Pastorala de Crăciun a PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: