NU ESTE DE AJUNS DOAR SĂ-I ADMIRĂM PE PĂRINȚI

NU ESTE DE AJUNS DOAR SĂ-I ADMIRĂM PE PĂRINȚI

*

 *

Părintele Dionisie Tatsis

Mulți oameni caută astăzi cu nerăbdare Părinți înduhovniciți pentru a afla soluții la problemele pe care le au. Ei vor să întâlnească un nou Părinte Paisie, care să aibă o iubire generală și nemărginită, înțelepciune de Sus, o viață sfântă și rugăciune încredințată lui Dumnezeu, prin care el să împlinească minuni. Ei caută și sună clerici cunoscuți pentru a afla despre aceștia și se întristează pentru că nu au avut sanșa de a-l fi întâlnit pe Cuviosul Paisie cât timp trăia.
Răspunsul pe care-l află, de regulă, este acela că Dumnezeu va trimite iarăși astfel de Părinți care să ne susțină și să ne ajute. Evident, acest lucru ne dă speranță, dar frații și surorile noastre vor să-și rezolve problemele acum, nu în viitor. Oricine poate vedea asta în vocea, teama și lacrimile lor.
De multe ori, oamenii se bazează pe rugăciunile făcute de alții pentru ei, uitând că propriile rugăciuni, când vin din inimă curată, sunt ascultate și cererile sunt împlinite. Comunicarea cu Dumnezeu nu ar trebui făcută prin intermediul unor terțe persoane. Fiecare trebuie să se roage, să observe și să împlinească poruncile evanghelice și să vorbească cu cei care îi pot ajuta. Din păcate, atunci când un frate sau o soră devine leneș/ă, ei ar trebui să se trezească și să găsească drumul către Dumnezeu.
Am observat că multe studii și cărți care sunt scrise despre Părinți contemporani pun în evidență evenimentele miraculoase, minunile împlinite de aceștia și mai puțin pun accent pe învățăturile lor. Acesta este un aspect care trebuie îndreptat. Scopul unei minuni este acela de a-l face cunoscut pe Părinte și de a-i evidenția sfințenia.  Numărul minunilor în sine nu are nici o valoare deosebită. Una, o sută? Ele sunt aceleași. Trebuie să nu uităm că Mântuitorul este Acela  Care face minuni prin sfinții Săi. Dacă Hristos consideră că minunea cerută de cineva nu îi este spre folos duhovnicesc, atunci nu o va face!
Atenția noastră trebuie îndreptată în principal spre scrierile și învățăturile Părinților. Trebuie să studiem și să contemplăm mai mult, să ne minunăm de înțelesurile lor și să încercăm să le aplicăm fără rezerve și interpretări greșite, mereu fiind convinși că tot ceea ce aflăm de la Sfinții Părinți au fost mai întâi aplicate de către ei înșiși. Curând, vom descoperi că drumul, calea Părinților trebuie să devină propria noastră cale, iar experiențele lor trebuie să devină experiențe proprii nouă.
Nu este de ajuns să fim admiratori ai Părinților și să avem o cale diferită în viețile noastre. Trebuie să fim umilii lor imitatori! Să fie exemple remarcabile în viața noastră duhovnicească!
***

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: