O ACŢIUNE ORIGINALĂ A MITROPOLITULUI NIKOLAOS DE MESOGHEA (PARTEA A 2-A A UNUI INTERVIU EXCEPŢIONAL)

O ACŢIUNE ORIGINALĂ A MITROPOLITULUI NIKOLAOS DE MESOGHEA 

(PARTEA A 2-A)

Marţi, 11 septembrie 2012

Autor: Emilios Polighenis

Inovând pentru încă o dată, Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Mesoghea şi Lavreotiki, kyr Nikolaos, în loc de scrisoarea-enciclică, pe care mitropoliţii obişnuiesc s-o trimită elevilor cu ocazia începutului de an şcolar, le-a trimis un mesaj electronic, însoţit de un interviu pe care l-a acordat unor elevi de liceu în urmă cu câteva luni.

Mitropolitul Nikolaos, printre altele, a spus în scrisoarea-ataşată: „De ani de zile predomină obiceiul ca la începutul anului şcolar, împreună cu săvârşirea sfeştaniei, Mitropolitul să trimită copiilor urările sale printr-o scrisoare pastorală [enciclică]. Deoarece aşa ceva mi se pare puţin standardizat [formal] şi de obicei nu ajunge la elevi, m-am gândit ca anul acesta, împreună cu sincerele mele urări  pentru noul an adresate vouă tuturor, în loc de alt mesaj sau enciclică, să vă trimit în format electronic un interviu pe care l-am dat acum câteva luni unor colegi de-ai voştri în speranţa că ar putea să vă spună  şi vouă ceva”.

 „E de prisos să vă spun că ar fi o mare bucurie pentru mine, dacă acest interviu ar constitui un motiv şi pentru un alt dialog cu voi – asemănător, chiar electronic”, adaugă Mitropolitul de Mesoghea.

INTERVIU

al Mitropolitului de Mesoghea & Lavreotiki NIKOLAOS

acordat unor elevi de liceu (2)

 

CITIŢI ŞI PARTEA I AICI:  https://acvila30.ro/2012/09/12/o-actiune-originala-a-mitropolitului-nikolaos-de-mesoghea-biserica-eladei/

 

11. În ultimii ani, se observă o subestimare şi o respingere a Bisericii  de către mulţi tineri, în timp ce aşa-zisele „bune moravuri” sunt denaturate. Credeţi că întoarcerea tinerilor „în biserică” le va îmbunătăţi caracterul, personalitatea? Ce poate să facă Biserica pentru a câştiga terenul pierdut şi pentru a-şi restabili imaginea?

Cele pe care le spuneţi sunt rezultatul pe de o parte a unei polemici anti-bisericeşti sistematice, iar pe de altă parte a unei  îndepărtări a noastre de autenticitatea vieţii în credinţă.

Tinerii de astăzi îşi imaginează că Biserica, în cel mai bun caz, este o închisoare a gândirii, iar în cel mai rău caz – un spaţiu al obscurantismului, ipocriziei, minciunii, poate şi al pervertirii/perversiunii.

Cum să se apropie? Singurul mod este ca viaţa credincioşilor să dezmintă calomniile.

În preajma unui sfânt se dizolvă orice îndoială. Pe de altă parte, întotdeauna vor exista oamenii cărora şi o minune să le faci, îşi vor menţine rezervele sau chiar refuzul/negarea. Şi pe Hristos oamenii l-au numit  „înşelat”.

Însă în mod sigur întoarcerea sinceră la viaţa în credinţă [trăirea credinţei] va îmbunătăţi nu doar caracterul şi personalitatea, ci îl va transfigura pe întregul om.

Când un copac sălbatic este altoit, atunci dă roade gustoase. Tot aşa, chiar şi omul cel mai păcătos, dacă primeşte altoiul harului lui Dumnezeu devine alt om.

Din sălbatic [άγριος] devine sfânt [άγιος]. Un „r” [ρ] (n.tr. – diferenţa de scriere dintre cuvintele „sălbatic” şi „sfânt” în limba elenă constă într-o singură literă, „r”) face toată paguba. E timpul să plece din mijloc (n.tr. – se referă tot la litera „r” prin plecarea căreia „sălbatic” devine „sfânt”). Cei mai frumoşi sfinţi sunt eroii pocăinţei: vameşul, fiul risipitor, tâlharul, prostituata.

 

12. Deseori mulţi elevi îşi manifestă atitudinea de respingere a orei de religie. Sunteţi pro sau contra eliminării ei ori pentru participarea opţională la ora de religie şi de ce?

Credinţa nu este o disciplină, o materie de studiu. Este inspiraţie. Dacă religia este predată fără inspiraţie, mai degrabă face rău.

Însă ar putea şi ar trebui să aibă multă libertate, respect şi măreţie catehetică.

De ce să fie eliminată ora de religie? E păcat ca în epoca localizării hipoglicemiei duhovniceşti să ne privăm şi de ultimele caramele. Este timpul să le îmbunătăţim, nu să renunţăm la ele.

 

13. Credeţi că trebuie să fie construită o moschee în Attika sau o asemenea acţiune ar tulbura şi mai mult ordinea socială şi ar conduce la manifestări cu conţinut rasist?

Dacă ne-am trăi tradiţia şi credinţa noastră, atunci nici măcar o moschee nu ne-ar deranja, nici ura rasistă n-ar avea succes în societăţile noastre.

Deja sunt găzduiţi în ţara noastră oameni cu substrat religios diferit. Pe aceştia nu trebuie să-i respectăm?

Ceea ce nu ar trebui să acceptăm este prozelitismul lor, violenţa lor organizată ori deformarea identităţii noastre.

Trebuie să aibă libertate, dar nu privilegii egale. Nu îi găzduim, ca să săvârşim un sacrilegiu la adresa culturii şi tradiţiei noastre.

Respectul nostru faţă de identitatea noastră este datoria noastră nenegociabilă. Însă şi respectul faţă de propria lor  identitate.

 

14. Care este părerea dumneavoastră despre „dialogul iubirii” dintre Biserica Ortodoxă Răsăriteană şi Biserica romano-catolică apuseană? S-au înregistrat progrese?

Personal, cred că toate acestea nu au loc aşa cum ar trebui. Au o bază destul de lumească. Scopul acestei mişcări nu este să mărturisească şi să facă cunoscut adevărul lui Dumnezeu, ci ca să ne înţelegem noi între noi, oamenii.

Dovada este că în timp ce vorbim despre Hristos, suntem încă destul de departe de viaţa Lui. Iubirea nu se discută, nici adevărul.

Prima [iubirea] se exprimă, iar cel de-al doilea [adevărul] se mărturiseşte. Aşa cum se desfăşoară dialogul, pe mine nu mă convinge mai deloc.

 

15. Ce vă face mândru de ţara noastră şi de poporul nostru astăzi?

Sunt foarte mândru că m-am născut elen. Îl slăvesc pe Dumnezeu pentru asta în fiecare clipă.

Istoria noastră armonizează frumosul cu ceea ce e adevărat, subtilul cu profundul, înţelepciunea cu decenţa. La fel şi obiceiurile şi comportamentele noastre.

Ţara în care trăim are un echilibru climatic unic. Nu pot să înţeleg de ce nu suntem cea mai bună ţară din lume. Avem frumuseţi naturale rare, insule, mare, munţi,  mâncăruri minunate, fructe, ecosistem,  o istorie de invidiat, o tradiţie minunată, oameni extraordinari. Ce este de vină de suntem în această situaţie proastă de astăzi, nu pot să înţeleg.

Munţii înalţi au şi râpe adânci. Aşa este şi poporul nostru. Virtuţi rare şi defecte mari. E timpul să ne dezmeticim şi să ne venim în fire.

E timpul să acţionăm în baza harismelor noastre. Trebuie să începem prin reînvierea mândriei noastre naţionale.

Şi să o unim cu libertatea şi inteligenţa noastră. Nu ne este îngăduit să nu fim cea mai bună ţară din lume.

 

16. În această direcţie, Biserica poate să-i ajute pe tineri astăzi?

Ceea ce este datoare Biserica să facă este să ne arate drumul de întoarcere la valori şi, mai ales, la credinţa noastră. Trebuie să ne-o reînvie.

Tinerii nu o cunosc. Schimbarea în ţara noastră nu va fi făcută de către cei mari. Schimbarea necesită o mişcare tinerească şi o revoluţie a tinerilor.

Dacă această revoltă nu va avea o temelie duhovnicească, va conduce la dezastru. Dimpotrivă, dacă se va întemeia pe idealuri şi pe o viziune duhovnicească, atunci criza pe care o traversăm se va dovedi o mare binecuvântare. Treaba nu se va face cu cei bătrâni şi cu cei în vârstă.

Ei există pentru a-i respecta. Schimbarea va veni din partea tinerilor. Aceştia există pentru a se înrola.

O misiune a Bisericii este să vă inspire pe voi, tinerii, să activeze eroismul şi credinţa voastră. Şi ea trebuie s-o facă, iar voi să răspundeţi.

 

17. Care sunt avantajele pe care credeţi că le are tineretul de azi  şi care ar ajuta la revenirea ţării noastre?

Voi începe cu dezavantajele ei. Principalul dezavantaj este că tineretul este îmbătrânit, obosit şi dezorientat. Fără viziune, fără rezistenţă, fără credinţă.

Dar nu contează. Dacă există dispoziţie de răsturnare sănătoasă, toate se pot face. Ne vom sprijini pe curăţia sufletului tânăr, pe caracterul lui incoruptibil. Respingerea nemiloasă a lumii pe care le-am oferit-o, orientată în modul potrivit va aduce speranţa schimbării.

Reacţiile într-adevăr necontrolate ale tinerilor nu arată numai propria lor lipsă de respect, dar şi eşecul criminal al celor mari.

Cu alte cuvinte, cum altfel să reacţioneze? Asta, desigur, nu înseamnă că sunt de acord cu extremismele. Dimpotrivă, nu sunt deloc de acord.

De aceea v-am spus că Biserica are un loc în această luptă. De-am fi înţeles ce putere avem ca Biserică să conducem o revoluţie a tinerilor!

Se vor găsi şi lideri şi inspiratori, care poate vor fi în vârstă, dar vor avea suflet tineresc şi forţă tinerească. Toţi, împreună, vom reuşi.

 

18. Ce sfat aţi da tinerilor de azi din Elada?

Nu dau sfaturi tinerilor. Îmi exprim părerea pentru noi toţi. Să nu facem concesii, dar să ne îndreptăm spre viitor inspiraţi de trecutul nostru.

Să ne sprijinim pe istorie, pe identitatea naţională şi pe credinţa noastră ortodoxă. Dacă vom înţelege asta, vom întoarce lumea pe dos. Şi voi, tinerii, vă veţi făuri viitorul.

Este mult mai bine să-ţi revendici viaţa decât să o moşteneşti. Aveţi acest prilej de a vă construi de la început viitorul.

Eu, doar spunându-vă acestea, m-am entuziasmat. Toţi împreună. Începeţi şi noi vom fi de partea voastră.

 

Traducere: https://acvila30.ro/; sursa: ROMFEA.GR

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [https://acvila30.ro], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.