PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA) – Idolatrii contemporani

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
 la Duminica a IV-a după Rusalii

(Matei 8, 5-13)

Alte predici:

 

* * *

Idolatrii contemporani

 

Biserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe Sfinţii Apostoli. Îi cinsteşte cu o sărbătoare aparte pe fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr-o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc pe 30 iunie. Şi pe drept le acordă această cinste. Pentru că Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii, sunt giganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii.
Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporului elin. Nimănui altuia nu-i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează Apostolului Pavel şi Apostolului Andrei. Acestora, noi, elinii. le datorăm faptul că suntem creştini. Dacă Apostolul Pavel nu ar fi urcat în Areopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă Apostolul Andrei nu s-ar fi răstignit în Patra, noi n-am fi fost creştini. Prin predica, prin ostenelile, prin lacrimile şi sângele apostolilor Elada a devenit o ţară creştină.
Dar se pune întrebarea: Suntem într-adevăr creştini?

Continuă să citești →

29 iunie: Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

29 iunie

Biserica noastră prăznuiește astăzi pomenirea celor doi mari Apostoli corifei ai lui Hristos, Petru și Pavel. Acestor doi mari bărbați ai ei, Biserica le va da obolul cinstirii și al recunoștinței pe care li-l datorează pentru ofranda lor nemăsurat de mare și însemnată în lucrarea de propovăduire a credinței creștine și de întărire a ei. În icoanele lor, cei doi Apostoli sunt reprezentați ținând în mâini Biserica în chipul unei mici biserici bizantine – aceasta, pentru că acești doi Apostoli au fost cu adevărat stâlpii și pietrele de temelie pe care s-a construit sfântul așezământ al Bisericii lui Hristos. Și reuniți amândoi într-o singură sărbătoare, zugrăviți împreună în aceeași icoană, simbolizează unitatea credinței, unitatea Bisericii care este alcătuită din elemente eterogene: tăierea împrejur – adică evreii, cărora s-a adresat lucrarea misionară a lui Petru – și neamurile – adică idolatrii, pentru creștinarea cărora s-a ostenit Apostolul neamurilor, Pavel. Exact acesta a fost și motivul care a condus la înființarea sărbătorii comune a celor doi corifei, când în anul 258, pe 29 iunie, Papa Sixt al II-lea a mutat oasele lor în catacomba Sfântului Sebastian al Romei. Și a fost atât de reușită și inspirată această punere a lor laolaltă, încât foarte curând sărbătoarea aceasta a devenit a-toată-lumea și se prăznuiește ”în toate bisericile locale ale lui Dumnezeu”. Celelalte sărbători ale Apostolilor, chiar și pomenirea morții lor, au fost umbrite de noua sărbătoare. De aceea, rar se va găsi o biserică închinată doar unuia dintre cei doi Apostoli corifei sau o icoană care să înfățișeze doar pe unul dintre ei. Dimpotrivă, nu există oraș sau sat care să nu aibă biserică sau paraclis închinat numelui celor doi mari Apostoli. Nenumărate sunt icoanele lor. De obște le este cinstirea, de obște închinarea, de obște prăznuirea, după cum de obște le-a fost și lucrarea apostolică, și slava tot de obște le este.

Nu ai decât să citești epopeea corifeilor Apostoli, așa cum este ea descrisă, cu simplitate, de scriitorul care a fost de față la cele mai multe întâmplări din Faptele Apostolilor, anume Evanghelistul Luca. În perioada Penticostarului am auzit citindu-se în biserici și am urmărit, în citirile apostolice din duminicile de la Paște până la Cincizecime, marile lor fapte în cucerirea lumii. Cum au luat steagul lui Hristos, Crucea, și l-au așezat până la marginile lumii până când au ajuns să-l înfigă chiar în inima Imperiului, la Roma. Continuă să citești →

CANOANELE ŞI ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

CANOANELE ŞI ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL 

Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce este mai înainte de veci, mai înainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, Preafericite Apostole Petru, ca pe un mai mare al Bisericii şi întâi pe scaun şezător.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci Tatăl ţie ţi-a insuflat să numeşti pe Hristos Fiul Cel Adevărat al Dumnezeului Celui Preaînalt, Apostole.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Muntele cel Sfânt, Carul cel mai presus de gând, pe Maica lui Dumnezeu şi Fecioară cu adevărat după naştere, să o lăudăm. Continuă să citești →

SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Ioan Gură de Aur

Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

din “Predici la duminici si sarbatori”

(29 iunie)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10)

Alte articole:

* * *

Cuvânt de laudă Apostolului Pavel

Ce este omul, cât de mare este nobleţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel.

El stă acum de faţă cu glas mare spre a răpune pe toţi pârâşii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună şi spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, şi, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni.

Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună şi pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor şi le-a numit pe acestea „vremelnice şi uşoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire. Continuă să citești →

Mitropolitului Augustin de Florina: Predica la Duminica a III-a după Rusalii

Mitropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a III-a dupa Rusalii

Alte predici:

ADORAREA MAMONEI

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care înghit minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească. Continuă să citești →

Predică la duminica a treia după Rusalii a Sfântului Nicolae Velimirovici

Predică la duminica a treia dupa Rusalii

*

Evanghelia mintii curate

Matei 6, 22-33

Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intaiimparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.

Dintre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin; Dumnezeu le-a dat cel mai mult crestinilor, si va cere mult de la ei. Popoarelor care s-au indepartat de descoperirea primordiala a lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a lasat natura si mintea: natura drept carte si mintea drept indreptar de citire a acestei carti. Crestinilor insa pe langa natura si minte, le-a fost restaurata revelatia primordiala, si li s-a dat o noua revelatie in DomnulIisus Hristos. Crestinii au si Biserica, paznic, talcuitor si indrumator intru amandoua Revelatiile; in sfarsit, crestinii au si puterea Duhului Sfant, de viata -datator, invatator si calauzitor inca din inceputul Bisericii. Astfel pe cand necrestinii au un singur talant – mintea – care ii indruma si-i invata din cartea naturii, crestinii au cinci talanti: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Continuă să citești →

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh al Sfântului Ioan Gură de Aur: BOGATUL NU TREBUIE SĂ SE SEMEŢEASCĂ ÎNTRU BOGĂŢIA SA

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh

din “Predici la duminici şi sărbători”

„Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon întru toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Mat. 6, 28- 29).

Bogatul nu trebuie să se semeţească întru bogăţia sa

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le, să nu se înalţe cu gândul, nici să nădăjduiască spre bogăţia cea nestătătoare”. Această învăţătură a dat-o Pavel ucenicului său Timotei (l Tim. 6, 17).

Este vrednic de luarea aminte a noastră, că Apostolul nu opreşte bogăţia în sine, nu a zis: „insuflă bogaţilor, să fie săraci, şi să arunce bogăţia lor”. Ci: „insuflă-le să nu se semeţească”. El ştia, că preţuirea peste măsură a bogăţiei şi umblarea şi alergarea după dânsa purcede de la mândrie, şi că din contra cel smerit nu pune în ea vreo mare vrednicie, nici întrebuinţează la ea râvnă mare. El ştia, că bogăţia nu este oprită, numai dacă cineva, o întrebuinţează la ceea ce este de trebuinţă. Adică, precum vinul în sine nu este ceva rău; ci rău este numai întrebuinţarea lui cea fără rânduială, adică bogăţia; aşa şi bogăţia nu este în sine ceva rău, ci rea este zgârcenia şi lăcomia de avere. Altceva este un lacom de avere, şi altceva un bogat. Aşa, lacomul de avere este acela, care, deşi are mult, totuşi nu se crede bogat, căci el de-a pururea tot mai mult pofteşte. Dar cel ce pofteşte mult, acela mai de grabă se poate numi lipsit, decât bogat şi avut. Zgârcitul este numai păzitorul, nu şi stăpânul avuţiei sale, rob era şi nu stăpânul banilor săi. Mai lesne ar da el o bucată din propriul său trup, decât ceva din comoara sa cea îngropată. El o păzeşte cu aşa teamă, ca şi când cineva i-ar fi poruncit, a nu atinge nimic dintrînsa. El se fereşte de ale sale, ca şi cum ar fi străine. Căci banii aceia, din care el nici într-un fel de împrejurări nu voieşte a da, încât mai bucuros ar suferi cea mai grozavă osândă, adică a iadului, decât să voiască a da ceva săracilor, cum pot oare aceşti bani să fie cu adevărat proprietatea sa? Cum poate el să fie stăpânul unui lucru, pe care el niciodată nu l-a întrebuinţat, nici s-a îndulcit de dânsul? Continuă să citești →

Predică la Duminica a Doua după Rusalii: MAREA ŞI PESCARII DE OAMENI (Mitropolitul Augustin de Florina)

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Legături:

* * *

MAREA ŞI „PESCARII DE OAMENI”

„În vremea aceea Iisus umbla pe lângă Marea Galileei…” (Matei 4 ,18)

Iubiţii mei, aţi auzit Evanghelia? Întreb, pentru că mulţi au urechi, dar nu numai că nu vor să asculte Evanghelia, ci îşi bat şi joc de ea. Zic: Evanghelia s-a învechit, astăzi nu mai este valabilă…

Acestea le zic oamenii aşa-numiţi cultivaţi. Au învăţat ceva carte, să scrie şi să citească, au primit o hârtie şi-şi închipuie că au rezolvat toate problemele şi că numai mai au nevoie de acum de Dumnezeu. Şi în zilele noastre aceştia s-au înmulţit. Evanghelia a fost pentru „în vremea aceea”, – zic ei cu ironie. Ce le vom răspunde?

Odată, pe când eram în Tesalonic, păşind pe drum am văzut pe cineva căţărându-se pe un stâlp de telegraf, şi de acolo scuipând continuu. Continuă să citești →

SF. NICOLAE VELIMIROVICI: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

 Sf. Nicolae Velimirovici

DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Evanghelia Chemării Apostolilor
Matei 4,18-23

Din „Predici”
Sfantul Nicolae Velimirovici
Editura Ileana – 2006

Iar Iisus, umblând pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

De ce se grăbesc atât de mult oamenii în zilele noastre ? Ca să-şi vadă cât mai repede strădaniile încununate de succes! Iar succesul vine, şi se duce, şi lasă în urmă o umbră de tristeţe.

De ce se grăbesc atât de mult fiii oamenilor în zilele noastre ? Ca să culeagă cât mai repede roadele muncii lor. Iar roadele vin, trec, şi în urma lor rămâne o umbră de amărăciune. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII A PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: SFINŢII NEAMULUI NOSTRU

PREDICĂ LA DUMINCA  A  II–A  DUPǍ  RUSALII

A Sfinţilor Români – Mt.4, 18-23

 *

SFINŢII    NEAMULUI    NOSTRU

            Dreptmăritori creştini,

            Dacă acum două săptămâni am sărbătorit  naşterea Bisericii – Cincizecimea – prin întemeierea primei comunităţi de credincioşi peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, iar duminica trecută am prăznuit pe martorii sfinţeniei acestei Biserici – toţi sfinţii – , astăzi sărbătorim în chip deosebit pe aceia din neamul nostru, care de-a lungul celor două milenii de creştinism au dovedit că vocaţia sfinţeniei este una universală şi, ca atare, propie şi nouă ca popor creştin din naşterea sa.

            Predica Sfântului Andrei, chemat la apostolie în evanghelia de astăzi împreună cu fratele său Petru, a pătruns adânc conştiinţa şi trăirea strămoşilor noştri, astfel încât sunt cunoscuţi o serie întreagă de sfinţi la străromâni încă din secolele IV şi V: Sf. Mc. Dasie (20 noiembrie), Sf. Mc. Emilian din Durostor (18 iulie), Sf. Niceta de Remesiana (24 iunie), Sf. Mc. Nichita Romanul sau Gotul (15 septembrie), Sfinţii Ierarhi Bretanion (25 ianuarie) şi Teotim (20 aprilie) ai Tomisului, Sfinţii Mucenici de la Niculiţel – Zotic, Atal, Camasie, Filip (4 iunie) şi mulţi alţii cărora, cu timpul, li s-au mai adăugat şi unii sfinţi din epoca de după organizarea ţărilor şi mitropoliilor româneşti (sec. XIV ş.u.). Este cazul Sf. Cuvioase Teofana, fiica domnitorului Ţării Româneşti Basarab I, Sf. Ioan Valahul (12 mai), Sf. Antipa de la Calapodeşti  (10 ianuarie) şi alţii care, până când Biserica noastră a devenit autocefală (1885), au fost trecuţi în rândul Sfinţilor fie de către Patriarhia Ecumenică, fie  de alte Biserici surori, care şi-au dobândit mai devreme decât noi dreptul de a canoniza sfinţi. Continuă să citești →

SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Duminica Sfinţilor Români

SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Sâmbătă seara, la Vecernia mică

Preotul dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Strana: Amin! Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), Psalmul 103, Slavă…, Şi acum…, Aliluia… (de 3 ori)

Doamne, strigat-am … (glasul 1), stihirile se pun pe 4.

Stihul: Din straja dimineţii…

Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea. Continuă să citești →

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a doua după Rusalii (a Sfinţilor Români)

Sfinţii întăresc unitatea Bisericii

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae:

Duminica a doua după Rusalii (a Sfinţilor Români)

[…] Creştinismul românesc a rodit şi el din sine mulţi şi minunaţi sfinţi, chiar dacă smerenia caracteristică poporului nostru sau alte împrejurări isto-rice nefavorabile în care a avut de trăit au făcut ca Biserica noastră să nu canonizeze decât un mic număr dintre ei şi aceasta de-abia în 1955.

Sfinţii români au existat însă în mod real şi au fost recu-noscuţi ca atare de evlavia populară, cu toate că Biserica nu i-a canonizat formal şi nu le-a dedicat anumite zile în calendar şi de aceea faptele lor nu au fost lăudate prin imne bisericeşti închinate lor.
De altfel, timp îndelungat sfinţii s-au făcut cunoscuţi ca atare prin cinstirea pe care şi-au câştigat-o în evlavia populară. De-abia de la un timp încoace Biserica a început să purceadă şi la o canonizare formală a sfinţilor de mai târziu, confirmând venerarea lor de către cercuri largi ale credincioşilor. […] Continuă să citești →

Cuvântări la înmormântarea Sfântului Iustin Popovici

Cuvântări la înmormântarea Sfântului Iustin Popovici

Legături:

Cuvantari la inmormantarea Sfantului Iustin Popovici

Iustin Popovici este un sfant cuvios ce a vietuit intre anii 1894-1979. Sfantul Iustin Popovici, renumitul teolog sarb, a vietuit in Manastirea Celije, intre anii 1948 si 1979, unde a si fost inmormantat.  In data de 29 aprilie 2010, Biserica Ortodoxa Sarba a facut publica hotararea de canonizare a Sfantului Arhimandrit Justin Popovici, de acum Sfantul Iustin de Celije. Sfantul Justin va fi pomenit in ziua de 1 iunie, dupa calendarul iulian, sau pe 14 iunie dupa cel gregorian.

„Tuturor celor ce sunt in nevoi si care alearga cu ravna la caldul tau ajutor nu intoarce fata ta, desi nevrednici suntem, caci pe tine te-am dobandit buna aparare, ancora si tare zid cand in primejdii suntem, Sfinte Cuvioase Iustine, cand ne-mpresuram de eresuri sa ne-ajuti cu al tau har sa biruim.”

Cuvantul Episcopului Ioan

Frati arhierei, voi preoti si voi toti care ati venit astazi sa ne luam ramas bun de la Arhimandritul Parinte Justin Popovici.

De astazi, noi toti cei din eparhia Sabac-Valjevo suntem orfani. Pentru ca noi toti: si preoti, si ieromonahi si calugarite, mai ales surorile acestei familii de la Manastirea Celie impreuna cu mine, prin moartea Parintelui Justin am pierdut pe parintele nostru grijuliu, care s-a rugat zi si noapte la Dumnezeu pentru noi, a varsat lacrimi pentru pacatele noastre in fiecare zi si s-a ingrijit de noi parinteste. In apropierea lui ne-am simtit cumva siguri, aparati sub aripa sa. Intr-adevar, este un mare dar de la Dumnezeu sa ai in apropiere un asemenea cuvios in rugaciune. Continuă să citești →

CINSTITUL PARACLIS AL SFÂNTULUI IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE (POPOVICI)

CINSTITUL PARACLIS AL CELUI ÎNTRE SFINŢI,

PREACUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU,

IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE

Sf Iustin1

(facere  a lui Leontie ierodiaconul)

După obişnuitul început şi “Dumnezeu este Domnul…” cântăm următoarele tropare pe glasul al IV-lea, podobia: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce…

La Cuviosul Dascăl şi iscusit Păstor,

să alergăm acum în grabă cu dragoste

şi să-l chemăm rugându-l să ne scape acum

din toate ispitele şi eresuri vrăjmaşe,

să tămăduiască-n dar şi cumplitele boale,

că îndrăzneală la Domnul câştigând

Iustin slăvitul ajută pe toţi degrab.

Continuă să citești →

Cuviosul Iustin Popovici: DESPRE DRAGOSTE ŞI DESPRE CREDINŢĂ

Cuviosul Iustin Popovici:

DESPRE DRAGOSTE ŞI DESPRE CREDINŢĂ

„Dragostea se naște din rugăciune, la fel precum rugăciunea se naște din credință. Virtuțile sunt alcătuite dintr-o substanță și se nasc astfel una dintr-alta. Dragostea pentru Dumnezeu este un semn că noua realitate în care omul este condus prin credință și rugăciune este mult mai mare decât cea care a fost mai înainte. Dragostea pentru Dumnezeu și om este lucrarea rugăciunii și a credinței: o dragoste adevărată pentru om este, de fapt, imposibilă fără credință și rugăciune.

Prin credință, omul schimbă lucrurile: el se mișcă de la lumea cea mărginită la cea nemărginită, acolo unde el nu mai trăiește după legile simțurilor, ci după legile rugăciunii și iubirii.

Sfântul Isaac pune un mare accent pe convingerea la care a ajuns în urma experienței sale ascetice: faptul că dragostea pentru Dumnezeu vine prin rugăciune – Dragostea este rodul rugăciunii.

Dragostea se poate dobândi de la Dumnezeu prin rugăciune și în nici un alt mod nu se poate dobândi fără lupta rugăciunii. Întrucât omul ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu prin credință și rugăciune, cu adevărat se poate spune că dragostea se naște din cunoaștere.

Prin credință, omul renunță la legea egoismului; el renunță la sufletul său păcătos. Deși își iubește sufletul, el detestă păcatul care se află în el.

Continuă să citești →