Parohul din Vicovu de Sus, despre pastoraţia într-o comunitate cu penticostali, baptişti şi adventişti

Venind din Rădăuți spre Mănăstirea Putna, orice pelerin trece prin Vicovu de Sus.  Cu mai bine de cinci secole în urmă, această așezare omenească era primul sat dăruit de SfântulȘtefan cel Mare lăcașului său de la Putna, imediat după începerea construiriiacestuia, în septembrie 1466.  

Legătura sufletească cu Mănăstirea Putna s-a păstrat până astăzi, biserica din centrul localității fiind ctitorită la începutul secolului XIX de ieromonahul Calistrat, de metanie de la această mănăstire, iar sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului e hram comun.

Astăzi, orașul Vicovu de Sus este cunoscut prin prezența numeroaselor fabrici de încălțăminte. Totodată, un alt aspect de analizat e viețuirea împreună a creștinilor ortodocși cu cei aparținând altor confesiuni (penticostali, baptiști, adventiști).

Cum se desfășoară pastorația preotului ortodox luând în considerare prezența altor confesiuni, care sunt cele mai importante caracteristici ale credincioșilor ortodocși din această zonă, care este relația Bisericii cu cei care au plecat la muncă în străinătate, despre toate aceste aspecte am discutat cu părintele Gabriel Cheaburu de la parohia „Adormirea Maicii Domnului” (Centru) din Vicovu de Sus, păstor de suflete de mai bine de două decenii.

„Purtați-vă și vorbiți frumos, încercați să colaborați, să le câștigați stima”

În parohia amintită, procentul celorlalte confesiuni e de 10-12%. Sunt familii de penticostali, baptiști și câteva de adventiști. Există mai mai multe situații: familia mixtă (soțul este ortodox și soția merge la adunare) sau viceversa; sau în familii sunt frați, sunt surori, unii merg la biserică, alții merg la adunare; sau vecinii, sunt doi-trei ortodocși, apoi o casă în care sunt baptiști sau penticostali.

„De când am venit aici, din primele zile, am știut despre ce este vorba.  La îndrumări misionare și sectologie l-am avut pe regretatul părinte Mihălțan (Facultatea de Teologie din Sibiu), devenit ulterior episcop la Oradea. Ne iubea foarte mult pe noi, studenții. Eram și mai puțini, doar vreo 74 din toată țara. Părintele ne îndruma: vedeți, dacă mergeți, o să aveți oameni aparținând altor confesiuni în parohie, aveți grijă, purtați-vă și vorbiți frumos, încercați să colaborați, să le câștigați stima, încercați să fie bine, nu cu lupte din acestea publice, discursuri și desconsiderări. Am împlinit acele învățături ale părintelui Mihălțan și au dat rezultate. Din primele zile și până acum nu am avut situații de confruntări publice, nu am avut vorbe nepotrivite, jigniri, ba, dimpotrivă, am observat îndeosebi la înmormântări, foarte mulți din cei care sunt la adunarea penticostală sau baptistă vin să asculte predicile noastre. S-a depășit acest handicap și mulți, când vin și petrec pe cel decedat, intră și în biserică. Și ce e frumos, am văzut că se și așază în genunchi la citirea Sfintei Evanghelii, și eu zic că e o notă bună pentru ei. În definitiv, ei s-au desprins de noi, nu noi ne-am desprins de ei”, apreciază părintele paroh, Gabriel Cheaburu.

„În 21 de ani nu am avut treceri ale ortodocșilor la confesiuni”

Potrivit sfinției sale, învățătura celorlalte confesiuni a fost adusă în Vicov și a prins rădăcini îndeosebi după cel de-al Doilea Război Mondial și, în cei 21 de ani de când slujește la această parohie, nu au fost treceri ale ortodocșilor la confesiuni. Au fost poate unul sau două cazuri izolate, când bătrânii au fost forțați de familie și consideră că acestea nu sunt niște căderi pentru că, în momentul în care ești bătrân, nu mai poți să faci o abjurare, iar acei oameni, de multe ori, nu au știut ce fac.

„Consider că pe noi, ca preoți, ne respectă, iar noi trebuie să ținem cont de asta și să ne purtăm frumos. Încă nu am fost contrazis de nimeni, nu au găsit argumente ca să ne constrazică, să ne spună că „această învățătură a voastră este greșită”. Întotdeauna am prezentat învățătura de credință ortodoxă  pură, cu reazăm temeinic în Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, pe care ei îl agreează în mod deosebit, și în Noul Testament, din Părinții și scriitorii bisericești și din tradiția Bisericii. Ne-a ajutat și ne-a păzit Dumnezeu. Că mai în subteran, între ei mai vorbesc sau mai vin pastori străini, din altă parte și au mai vorbit împotriva noastră, s-au întâmplat și lucruri din acestea. Însă chiar din fruntașii adunării au spus că regretă cele întâmplate fiindcă au fost străini care nu cunosc parohia, nu cunosc situația și relațiile ortodocșilor de aici cu celelalte confesiuni și și-au cerut scuze”, afirmă părintele paroh.

„Suntem vecini buni, ne servim, dar nu participăm la adunările lor”

Care este însă atitudinea creștinilor ortodocși față de credincioșii care aparțin altor confesiuni? La această întrebare, din practica zilnică, părintele paroh a precizat că atitudinea este de colaborare, de într-ajutorare

Sursa: dogologia.ro