Perioada pascală sau perioada festivă a marelui praznic al Învierii Domnului, singura sărbătoare celebrată timp de patruzeci de zile, poate fi împărţită în două mari intervale liturgice: (1) Săptămâna Luminată, care nu reprezintă o „după-prăznuire” a Sfintelor Paşti, ci însuşi praznicul pascal, care se sărbătoreşte timp de şapte zile cu o rânduială de slujbă identică şi (2) după-prăznuireapropriu-zisă, adică intervalul cuprins între Duminica Tomii şi Înălţarea Domnului. În acest răstimp, întâlnim o serie de modificări în rânduiala slujbelor şi în modul în care se face sfârşitul acestora (otpustul sau apolisul), modificări care, în realitate, reprezintă practici de o adâncă vechime. Rânduielile Săptămânii Luminate sunt clare şi sunt amănunțit prezentate în cărţile de slujbă.

În multe locuri, însă, se aplică şi în intervalul cuprins între Duminica Tomii şi Înălţarea Domnului rânduielile Săptămânii Luminate. Această practică nu este corectă, fiind în contradicţie atât cu logica acestei perioade liturgice cât şi cu tipicul. Asupra acestei perioade liturgice am dori să ne oprim, rezumând rubricile întâlnite în Penticostar (cartea de slujbă principală a acestei perioade) şi în Tipicul Mare al Sfântului Sava, volum paradigmatic pentru rânduiala slujbelor Bisericii noastre.

I. Modificări în rânduiala Dumnezeieştii Liturghii

Cele mai multe modificări se pot observa în rânduiala Dumnezeieştii Liturghii celebrate în această perioadă. Le vom enumera pe cele mai importante:

1. La începutul Dumnezeieştii Liturghii, după binecuvântare, se cântă troparul pascal „Hristos a înviat din morţi…” (de trei ori), apoi diaconul rosteşte ectenia mare. Se cântă antifoanele obişnuite şi Fericirile.

2. La intrarea cu Evanghelia, în toate zilele se cântă: „Veniţi să ne închinăm…” cu refrenul „Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai înviat din morţi, pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia”. Apoi troparele şi condacele obişnuite. În cele mai multe cazuri, la Şi acum…, duminica se cântă condacul Paştilor, „De Te-ai şi pogorât în mormânt…” (excepţie Duminica Tomii), iar peste săptămână condacul duminicii precedente.

3. Înainte de Apostol, în toate zilele săptămânii, se cântă prochimenul Duminicii precedente, iar nu cel al zilei de peste săptămână. La fel şi stihurile de la Aliluia.

4. În cadrul Anaforalei, după ecfonisul introductiv al dipticelor pentru cei adormiţi: „Mai ales pentru Preasfânta, curata, Preabinecuvântată…”,strana cântă Irmosul cântării a noua a Canonului Paştilor, cu stihul său:„Îngerul a strigat… Luminează-te, luminează-te…”.

Este important de reţinut faptul că în această perioadă, în două zile (miercuri în săptămâna a 4-a – praznicul Înjumătăţirii Cincizecimii – şi miercuri în săptămâna a 5-a după Paşti, odovania acestui praznic), se cântă Irmosul canonului Înjumătăţirii: „Străin lucru este maicilor fecioria…” (acelaşi ca la 8 septembrie, la Naşterea Maicii Domnului).

5. La exclamaţia: „Cu frică de Dumnezeu…”, dinaintea împărtăşirii credincioşilor, strana cântă răspunsul obişnuit: „Bine este cuvântat cel ce vine întru Domnului…”

6. După exclamaţia: „Mântuieşte, Dumnezeule, popor Tău…”, strana cântă troparul pascal: „Hristos a înviat din morţi…” (o singură dată).

7. După exclamaţia: „Totdeauna, acum şi pururea…”, strana cântă răspunsul obişnuit: „Să se umple gurile noastre…”

8. După Rugăciunea amvonului: „Cel ce binecuvintezi…”, strana cântă răspunsul obişnuit: „Fie numele Domnului…” (de trei ori). [Slavă… Şi acum…, Psalmul 33: Bine voi cuvânta pe Domnul…].

9. Otpustul Dumnezeieştii Liturghii se face astfel:

Preotul, cu faţa spre popor, dintre sfintele uşi, zice: „Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru…”

Strana răspunde cântând troparul pascal „Hristos a înviat din morţi…”(de trei ori), fără a mai adăuga ceva.

Îndată preotul rosteşte otpustul astfel: „Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale sfinţilor (ai hramului şi ai zilei), ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana…”.

Strana: Amin.

Preotul: Pentru rugăciunile…

Deoarece întreaga perioadă pascală este considerată un praznic extins şi, prin urmare, la otpust nu se menţionează caracterul zilei din săptămână.

NU se adaugă la sfârşitul otpustului dialogul din Săptămâna Luminată.

În tradiţia românească şi grecească, în săptămâna a doua după Paşti, a Tomii, otpustul începe la Vecernie, Utrenie şi Liturghie cu fraza: „Cel ce prin uşile încuiate a intrat şi pe Toma l-a încredinţat…”

II. La Vecernie şi la Utrenie

1. Vecernia

După binecuvântare se cântă „Hristos a înviat din morţi…” (de trei ori) şi Psalmul 103. Dacă a fost citit Ceasul al IX-lea, atunci se zice „Veniţi să ne închinăm…” şi Psalmul 103. Se urmează rânduiala obişnuită.

Otpustul Vecerniei se face ca de obicei, fără vreo modificare:

Diaconul: Înţelepciune! Strana: Binecuvintează!

Preotul: Cel ce este binecuvântat…

Strana: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă…

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu…

Strana: Ceea ce eşti mai cinstită…

Preotul: Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru…

Strana: Slavă… Şi acum…, Doamne, miluieşte (de trei ori). Binecuvintează!

Preotul: Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor (ai hramului şi ai zilei), ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana…”.

Strana: Amin.

Preotul: Pentru rugăciunile…

Observaţie: la otpusturile Vecerniei şi Utreniei se zice întotdeauna „Ceea ce eşti mai cinstită…”. NU se înlocuieşte cu „Luminează-te, luminează-te…” (această practică reprezintă o inovaţie liturgică de dată recentă, care nu este întâlnită nici în tradiţia manuscrisă şi în nicio carte de cult).

Irmosul Canonului Paştilor înlocuieşte Axionul obişnuit doar la Sfânta Liturghie, aşa cum se întâmplă la toate celelalte praznice împărăteşti de peste an (chiar şi la Liturghie avem două excepţii în această perioadă: praznicul Înjumătăţirii Cincizecimii şi odovania sa). Mai mult, „Ceea ce eşti mai cinstită…” este cântat la Ceasurile pascale chiar şi în Săptămâna Luminată, iar la Utrenii, la cântarea a 9-a a canonului, se cântă în fiecare zi a acestei perioade.

2. Utrenia

– Slujba împărătească introductivă (Psalmii 19 şi 20 şi troparele care îi însoţesc) nu se zice.

– Îndată după binecuvântarea „Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă…” se cântă„Hristos a înviat din morţi…” (de trei ori), timp în care preotul face cădire mare, apoi strana continuă cu stihurile „Slavă întru cei de sus…”(de trei ori), „Doamne buzele mele vei deschide…” (de două ori) şi cei şase psalmi.

– înainte de Psalmul 50 se cântă în toate zilele „Învierea lui Hristos văzând…” (duminica de trei ori, iar peste săptămână o singură dată).

– la Cântarea a 9-a a Canonului, peste săptămână (luni-sâmbătă) se cântă obişnuitul imn al Născătoarei de Dumnezeu: „Măreşte sufletul meu…”, cu refrenul său: „Ceea ce eşti mai cinstită”. Duminica se cântă Cântarea a 9-a a Canonului Paştilor, cu primele opt stihuri.

– otpustul se face la fel ca la Vecernie.

III. Miezonoptica, Ceasurile şi Pavecerniţa

– după binecuvântare, se cântă: „Hristos a înviat din morţi…” (de trei ori), apoi rugăciunile începătoare: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Doamne, miluieşte (de 12 ori) Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de trei ori) şi rânduiala obişnuită.

– otpustul mic obişnuit, la care se adaugă în toate zilele fraza introductivă: „Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru…”