PASTORALĂ LA PRAZNICUL ÎNVIERII DOMNULUI 2013

† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Iubitului cler şi dreptmăritorilor creştini,
pace şi bucurie sfântă de la Hristos Domnul cel Înviat,
iar de la noi arhierească binecuvântare.
„De ce căutaţi pe cel Viu printre cei morţi? Nu este aici, a înviat!” (Luca 24, 5-6)

Prea Cucernici Părinţi, 

Iubiţi Credincioşi,

Hristos a înviat!

Ziua Învierii ne oferă bucuria să ne vestim unii altora că viaţa noastră nu se încheie pe acest pământ, ci vom învia spre viața veșnică şi noi cei ce credem că Hristos a înviat. Iar această bucurie este desprinsă din bucuria femeilor mironosiţe, primele care sau învrednicit de vestirea minunată a îngerilor la mormântul gol. Vestirea aceasta a ajuns până la Apostoli, care au alergat să vadă mormântul și s-au mirat de cele întâmplate (Luca 24, 12).

Cunoaștem mărturia Sf. Scripturi despre arătările Domnului Cel Înviat și încredințarea împlinirii celor prevestite despre Patima și Învierea Sa. Mărturia celor ce Lau văzut înviat are o importanţă deosebită. Sf. Pavel, în Epistola adresată creştinilor din Corint, în jurul anului 51, aminteşte de învierea lui Hristos în felul următor: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; după aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie” (1 Cor 15, 3-8). Credința noastră în Învierea Mântuitorului este fundamentată pe aceste mărturii ale celor ce L-au întâlnit. Credem mărturiei lor, dar credem și experienței tuturor celor ce, în Biserică, l-au întâlnit pe Hristos cel Înviat.

Căci învierea lui Hristos nu este o reanimare, ci o viaţă nouă, un nou mod de a fi. Există o mare diferenţă între învierea lui Lazăr sau a tânărului din Nain şi învierea lui Hristos. Nu este vorba de o supravieţuire, de o reîmpreunare a trupului cu sufletul, ci de o nouă existenţă, veşnică. Învierea Mântuitorului nu a fost o simplă revenire la viaţa pe care a trăit-o înainte de a muri pe Cruce, adică la viaţa Sa pământească, ci o radicală prefacere a trupului muritor printr-o lucrare creatoare asupra trupului vechi. Sf. Apostol Pavel vorbește în a doua Epistolă către Corinteni despre înduhovnicirea, despre umplerea trupului lui Hristos de puterea Duhului Sfânt, putere care apoi iradiază în cei ce se apropie de acest trup înviat: ”Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (2 Cor. 5, 17). Învierea lui Hristos se referă la această înnoire a omenirii și, prin omenire, a întregii creații.

Înnoirea omenirii a început odată cu Întruparea Cuvântului, cu asumarea de către Fiul lui Dumnezeu a naturii umane căzute. Ridicarea din cădere o împlinește Fiul lui Dumnezeu prin întărirea firii umane, prin tămăduirea ei de slăbiciunea păcatului, prin îndreptarea ei din nou către Dumnezeu-Tatăl Creatorul. Dumnezeu fiind, Hristos are puterea să vindece natura omenească de ceea ce teologii numesc afecte, de neputințe. Această lucrare de vindecare și înnoire se continuă în jertfa pe Cruce, în oferirea vieții umanității lui Dumnezeu-Tatăl, și se împlinește în Înviere. Hristos și-a arătat puterea ca Dumnezeu, puterea vieții asupra morții, încă mai înainte de învierea cu trupul, în sfărâmarea porților iadului și în eliberarea de acolo a celor ce așteptau cu nădejde venirea Lui. Hristos învinge iadul cu sufletul Său omenesc, dar unit cu dumnezeirea, ne încredințează Părintele Stăniloae. El este primul suflet care nu poate fi ținut în iad, ci scapă de el și, prin iradierea puterii Lui dumnezeiești, eliberează și sufletele celor ce așteptau izbăvirea. Din sufletul lui Hristos deplin îndumnezeit izvorăște apoi puterea care va învia și trupul din mormânt.

Trupul Înviat al Mântuitorului este pătruns de lumina Duhului. Este un trup înduhovnicit, care nu mai este limitat de cele pământești, este arvuna trupului nostru de la învierea cea de obște. Trupul cel Înviat al lui Hristos iradiază lumina și puterea Duhului, umplându-i și pe ucenici de acest Duh. Acest Duh le dăruiește înțelegerea că în Hristos sau împlinit Scripturile, acest Duh îi întărește spre mărturisirea Învierii. Această lumină și această putere a Duhului se transmit tuturor celor care cred în Învierea lui Hristos: ”Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3, 18).

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi, Vestindu-ne Învierea Domnului ne îndemnăm unii pe alții la înțelegerea acestor descoperiri. Anume că Învierea lui Hristos reprezintă înnoirea noastră și a lumii, că Duhul ne aduce la viața cea nouă în Hristos și ne dăruiește șansa lucrării învierii noastre încă din această viață prin întâlnirea cu Cel Înviat. Apostolii l-au întâlnit pe Hristos cel ce a pătimit pe Cruce și apoi a înviat. Această întâlnire le-a schimbat viața și, la rândul lor, cu puterea lui Hristos, au schimbat viața multora. Pe acest Hristos Înviat îl întâlnim și noi în tainele Bisericii și avem șansa înnoirii vieții noastre. În lumea noastră tot mai străină de Dumnezeu, tot mai marcată de egoism, indiferență și violență, noi creștinii putem să mărturisim prin viața noastră că lumea poate arăta și altfel, chiar la 2000 de ani de la nebănuitul eveniment al Învierii.

La acest praznic slăvit vă doresc tuturor, preoţi şi credincioşi ai Arhiepiscopiei noastre, să-L întâlniți pe Hristos cel Înviat, să lăsați lumina Învierii să strălucească în viața dumneavoastră, să fiți mărturisitori ai întâlnirii și martori ai înnoirii vieții.

Vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă urez Sărbători fericite!
Hristos a înviat!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2013