Pastorala PS Ambrozie al Giurgiului la Nașterea Domnului

(2013)

Pastorala în întregime (pdf)

Cu negrăită bucurie sufletească toată creştinătatea, de la un capăt la altul al pământului, sărbătoreşte astăzi praznicul cel mare şi luminat al Naşterii Domnului, iar sfânta noastră Biserică, în armonioasele ei cântări, ne îndeamnă, aşa cum i‑a îndemnat veacuri de‑a rândul pe moşii şi strămoşii noştri: ,,Hristos se naşte, slăviţi‑L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi‑L!”.

* * *

Totuşi, în România mai sunt Părinţi care se roagă în munţi pentru lume, mai sunt familii care rabdă necazurile pentru Hristos şi se bucură de belşugul harului, mai sunt oameni simpli care preferă să facă binele, ascunşi de lumina reflectoarelor. Dacă ne vom întoarce privirile mai mult către interior, dacă ne vom prinde rădăcini mai cu sete în adâncul inimii noastre, în viaţa propriului suflet, în familie, în tot ce avem mai bun în noi şi în lumea în care trăim, avem mari şanse să devenim pentru Occident un adevărat liman, iar pentru noi înşine pământul fertil al înţelegerii că pentru un alt fel de viaţă am fost creaţi de Dumnezeu.

* * *

Contrar unei păreri destul de răspândite, familia ,,modernă” de astăzi nu este acelaşi lucru cu familia tradiţională. Este o familie în care cei doi soţi părăsesc casele părinteşti pentru a se stabili împreună într‑un alt domiciliu, unde vor avea copii şi‑şi vor asigura traiul din ceea ce numim azi ,,job”‑ uri. Într‑o astfel de familie, cel mai adesea, ambii soţi lucrează, pentru că rolurile sociale sunt altele în modernitate. A devenit ,,ruşinos” pentru femeie să fie considerată casnică, adică să rămână acasă pentru a‑şi creşte copiii şi a întreţine gospodăria.

* * *

Afirmaţia preotului că ,,pentru păcatele noastre se întâmplă acestea” ne sugerează o mică explicaţie. Prin firea noastră căzută şi prin neputinţele noastre se întâmplă să fim şi slujitori ai păcatului. Cu toate cestea, omul contemporan nu e doar împlinitorul păcatului, pe care poate să‑l biruie prin pocăinţă, ci chiar îşi trăieşte viaţa într‑o adâncă nepăsare faţă de Dumnezeu. 

* * *

Haideţi să ne unim inimile şi puterile, să aducem fiecare darul pe care ni l‑a dat Dumnezeu, pe care l‑am dezvoltat prin educaţie, şi să‑l punem în slujba binelui comun, a aproapelui nostru, a ţării şi a neamului.

* * *

Se cuvine să nu mai pierdem timpul fără ocupații serioase şi responsabile, pentru a nu pierde vremea luminii, pentru că aşa ne învață Sfântul Apostol Pavel, că e necesar ,,să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă”. Să mergem la biserică de Crăciun și la toate slujbele Bisericii pentru că e păcat strigător la cer ca supermarketurile să fie pline, iar minunatele noastre biserici să fie goale. Crăciunul nu înseamnă doar brad împodobit, globulețe multicolore sau masă îmbelșugată. Experiența trecutului ne arată că foarte mulţi creştini nu ştiu să gestioneze înţelept entuziasmul care‑i cuprinde în aceste zile de sărbătoare, exagerând cu consumul de alcool sau de alimente, după o perioadă prelungită de post sau abstinenţă. De aceea, ambulanţele aleargă pe străzile oraşelor pentru a‑i salva pe aceia care n‑au înţeles că bucuria Crăciunului înseamnă nu doar consum pentru propria persoană, ci mai mult jertfă, dragoste sau dăruire.