PF DANIEL: CINSTIREA MORŢILOR ESTE UN ACT DE CREDINŢĂ

Cinstirea morţilor este un act de credinţă

*

Cinstirea morţilor este un act de credinţă

 
 
Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 7 octombrie 2012 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile pericopei evanghelice a Duminicii a XX-a după Rusalii de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al VII-lea, versetele de la 11 la 16, care face referire la Învierea fiului văduvei din Nain.Minunea relevă în primul rând faptul că Mântuitorul nu Îşi lasă poporul la greu, a arătat Patriarhul României.

„Evanghelia ne arată că minunea Mântuitorului Iisus Hristos este o cercetare a lui Dumnezeu, o prezenţă milostivă, mângâietoare şi izbăvitoare şi de viaţă dătătoare a lui Dumnezeu Care este de fapt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel veşnic Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. În mod surprinzător însă Evanghelia ne arată că nimeni nu L-a chemat pe Iisus şi nici pe ucenicii Săi să vină în Nain. Nimeni nu L-a anunţat despre durerea acestei mame văduve care ducea pe ultimul drum pe unicul său copil. Prin aceasta înţelegem că Mântuitorul Iisus Hristos nu aşteaptă să fie chemat ca să consoleze pe cei îndoliaţi, pe cei îndureraţi de moartea unei fiinţe dragi, ci El din proprie iniţiativă merge spre locul unde se află multă durere, întristare şi suspin. El fiind Dumnezeu milostiv merge spre cei ce au nevoie de întărire sufletească, de consolare, de mângâiere atunci când se simt singuri, părăsiţi, deznădăjduiţi şi dezorientaţi. Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă să fim alături de cei care sunt trişti, îndureraţi, îndoliaţi pentru că au pierdut copii sau rude sau prieteni sau persoane pe care le-au preţuit foarte mult. Deci, iubirea milostivă este raţiunea principală sau motivul principal pentru care Iisus Hristos Domnul împreună cu ucenicii Săi a mers spre cetatea Nain”.

Mântuitorul Hristos îi spune femeii văduve Nu plânge! şi o împiedică astfel să se prăbuşească sufleteşte, copleşită de durerea pierderii unicului ei fiu. 

Atitudinea de mângâiere arătată de Domnul este un îndemn pentru toţi să oferim compasiune celor aflaţi în necazuri grele, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după cum ne informează Radio TRINITAS.

„Omul aflat în durerile simţirii pierderii unei fiinţe dragi este adesea pătruns de sentimentul neputinţei, neajutorării şi al părăsirii. Al părăsirii de Dumnezeu şi părăsirii de propria forţă sau putere de a mai face ceva în faţa morţii, în faţa necazului sau a suferinţei. Consolarea sau mângâierea în vremuri de mare durere pentru cineva este o lucrare de iubire milostivă, de ajutorare a semenilor noştri şi de aceea lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos de păstor de suflete, de vindecător de durere şi suferinţă este o lucrare a Bisericii. Biserica prin slujbele, prin rugăciunile ei pentru cei morţi, pentru cei adormiţi în Domnul aduce mângâiere şi alinare în familia îndoliată. De aceea, a stabilit mai multe soroace de pomenire a morţilor care sunt şi consolare sau întărire duhovnicească, mângâiere a familiilor îndoliate”.

„Evanghelia ne cheamă să avem faţă de cei îndoliaţi sau îndureraţi o atitudine de compătimire şi în acelaşi timp de cinstire a celor plecaţi dintre oameni trecuţi la cele veşnice. Cultul morţilor sau cinstirea morţilor este în primul rând un act de credinţă şi anume, credinţa că sufletul omului este nemuritor întrucât a fost creat după chipul lui Dumnezeu cel nemuritor, cel veşnic viu. Hristos Care este Domn şi peste cei morţi şi peste cei vii se bucură când noi iubim pe cei care au fost părinţii noştri, binefăcătorii noştri, apropiaţi, mărturisitori în credinţă. De aceea, rugăciunea pentru morţi este dovada cea mai frumoasă a iubirii mai tare decât moartea. Această iubire faţă de cei trecuţi la Domnul se arată şi în îngrijirea mormintelor lor, prin modul cum cinstim osemintele lor pe care le înhumăm, le îngropăm, nu le incinerăm, nu le ardem în crematoriu tocmai din respect pentru trupul în care a locuit Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt locuieşte în sufletul omului, iar din suflet se răspândeşte prezenţa lui şi în trupul omului”, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, Preafericirea Sa evidenţiază că Mântuitorul Hristos are o grijă deosebită pentru tineri.

„În Evanghelia de astăzi învăţăm că Mântuitorul Iisus Hristos cinsteşte şi sicriul acestui tânăr mort prin faptul că se atinge de el. În Legea veche, mozaică a lui Moise nu se permitea ca cineva să se atingă de mort pentru că se considera un act de necurăţie. Mântuitorul însă, după cum spune Evanghelia, S-a atins cu mâna de sicriul lui. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei interpretează acest gest al Mântuitorului ca fiind unul de preţuire a materiei trupului prin care lucrează Duhul Sfânt. S-a atins cu trupul, cu mâna Sa de sicriul tânărului mort pentru a arăta că prin trup se comunică puterea vieţii pe care Mântuitorul i-o redă acestui copil. Evanghelia ne mai arată că trebuie să întărim, să mângâiem, să consolăm pe cei îndoliaţi, să cinstim pe cei trecuţi la Domnul, dar ea arată prin mesajul cuvintelor MântuitoruluiTinere, ţie îţi zic scoală-te şi o grijă pentru tineri. Mântuitorul a săvârşit trei învieri din morţi şi toate acestea trei au fost săvârşite asupra unor tineri: fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi prietenul Său Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta şi Maria. Prin aceasta Mântuitorul ne arată că tinereţea este simbolul vieţii veşnice şi că El nu doreşte moartea celor tineri, ci să fie o bucurie pentru părinţi, pentru fraţi, pentru societate, pentru comunitate”. 

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XXI-a după Rusalii.

Sursa: basilica.ro
%d blogeri au apreciat: