PR. CONSTANTIN STURZU: "TRUPUL ŞI GARDA DE CORP"

Trupul si garda de corp


Hristos nu S-a lasat aparat de cei care-L tineau departe de un pacatos ca Zaheu. El a venit in lume, S-a intrupat, tocmai pentru a lua pacatele noastre si pentru a ne curati de mizeria noastra sufleteasca.

Pentru cel care nu merge de obicei la biserica, participarea la o slujba, mai ales la una in care e popor mult, poate deveni o adevarata aventura. Sint multe lucruri pe care nu le cunoaste si care il pot face sa se simta stingher: de la modul si ordinea in care trebuie sa se inchine la icoane, la pozitia pe care trebuie sa o adopte in timpul slujbei, de la lucrurile pe care se cuvine a le face in diferitele momente liturgice pina la locul in care se poate aseza (citi „neinitiati” cunosc, de exemplu, ca locul barbatilor e in dreapta, iar al femeilor in stinga?). Lucrurile se complica si mai tare atunci cind cel „dezorientat” e reperat de cite o persoana care, fara a fi mandatata de preot in acest sens, se simte obligata sa faca „ordine”. Daca ar interveni cu duhul blindetii, explicindu-i rinduiala nou-venitului, atunci interventia ar fi de folos. Dar nu stiu cum se intimpla ca, cel mai adesea, acest veritabil agent de paza se manifesta mai degraba brutal. In loc sa-i dea indrumari utile, il cearta pe cel stingher, punindu-l la punct cu satisfactia celui care taxeaza pe unul mai nestiutor decit dinsul.

Sigur, nu-i mai putin adevarat ca si cel care se poarta anapoda se face vinovat de faptul ca nu s-a interesat inainte sau nu intreaba (macar in biserica) pe cineva despre cum ar trebuie sa se comporte. Cind mergem intr-o institutie stim ca avem datoria de a-i respecta regulile. Cind ne intilnim cu o persoana cu rang inalt, ne interesam care este protocolul ce trebuie urmat. Cu atit mai mult, cind incepem a veni la biserica, adica in casa lui Dumnezeu, avem datoria a ne informa anterior despre cele ce se cuvin a fi respectate. Avind insa in vedere ca a intra in biserica e, uneori, un gest spontan, care nu sufera aminare, aflindu-se poate chiar si intr-o stare de deznadejde, astfel de persoane au nevoie de toata dragostea si intelegerea pe care le-o pot arata credinciosii familiarizati cu slujbele. Incit mare e responsabilitatea celor care se incumeta sa dascaleasca pe un „neofit”, riscul de a-l sminti si alunga printr-o atitudine nepedagogica fiind extrem de ridicat. Orice credincios, membru al Bisericii, este madular al trupului lui Hristos. Avind aceasta constiinta, ne putem raporta intr-un mod integrator, nu descurajator la cei ce se adauga comunitatii pe care o frecventam, ajutindu-l sa se (re)conecteze la acest organism viu ce are drept cap pe Insusi Hristos.

Si intre slujitorii altarului exista riscul de a copia un astfel de comportament, mai ales daca se lasa prada ispitei de a judeca si certa pe cineva, desi nu s-a straduit, anterior, sa-l invete pe acela buna rinduiala. Mai mult, atitudinea aceasta de gardian se poate extinde uneori si asupra potirului ce cuprinde, la fiecare Sfinta Liturghie, trupul si singele Celui ce este de necuprins. „Cerberii sfintului potir” ii numea Parintele Roman Braga pe cei care nu inteleg ca participarea credinciosului la Sfinta Liturghie nu poate fi deplina decit daca acesta se si impartaseste. Ca nu toti inteleg, ca nu toti vor sau cauta a se pregati in acest sens e o parte din adevar. Cealalta parte, cea mai consistenta, ii revine preotului care nu se straduieste sa-i aduca pe credinciosi la constiinta unei vieti duhovnicesti care sa le permita a raspunde pozitiv la chemarea: „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va!” Rolul celui care aduce sfintul potir, la momentul amintit, intre usile imparatesti nu se reduce doar la acela de a veghea ca nu cumva cineva sa se apropie fara pregatirea adecvata (incluzind, obligatoriu, spovedania in urma careia duhovnicul sa-i dea binecuvintarea de a se impartasi). Daca se reduce doar la atit, atunci parintele Roman Braga are dreptate. Daca insa preotul se si straduieste ca acei pe care-i pastoreste sa nu trateze cu indolenta sau cu pseudo-evlavie, ci sa ia in serios necesitatea de a se apropia de sfintele taine, atunci acel cleric isi ia in serios rolul de „iconom al tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4,1). 

Hristos nu S-a lasat aparat

Despre astfel de gardieni (sau paznici neinduplecati) face vorbire si textul scripturistic ce se va rosti miine in bisericile ortodoxe (din Luca 19, 1-10). Ni se relateaza in aceasta pericopa cum, la trecerea prin Ierihon a Mintuitorului, un om bogat, Zaheu, care era mai marele vamesilor, s-a suit intr-un sicomor pentru ca era mic de statura si, dorind sa-L vada pe Iisus, „nu putea de multime”. Acest „nu putea de multime” face trimitere la cele pe care le aminteam mai sus in acest articol. Multimea era alcatuita in primul rind din ucenici ai Domnului care se simteau indreptatiti sa-I fie cit mai aproape si care cu greu faceau loc si celorlalti sa se apropie. (Este edificator in acest sens episodul relatat de Sfintul Apostol si Evanghelist Matei, cind ucenicii i-au certat pe cei ce-i aduceau lui Iisus copiii ca sa-Si puna miinile peste ei – Matei 19,13). Apoi, cu siguranta ca, in preajma Nazarineanului vestit pentru minunile facute, erau multi dintre locuitorii din Ierihon care il si cunoasteau prea bine pe Zaheu. Si, cu cit il stiau mai bine, cu atit mai mult il urau pe cel care se pusese in slujba romanilor, adunind taxe chiar peste cele prevazute de legile de atunci, facindu-se astfel, deopotriva, si tradator de tara si agonisitor de cistig necinstit. Nici acestia nu voiau sa se dea deoparte pentru a-i face loc lui Zaheu, ba chiar il tineau la distanta pe un om considerat atit de pacatos incit nu merita sa fie lasat a se apropia de Cel pe care ei il considerau un Prooroc al lui Dumnezeu.

  Aceste veritabile „garzi de corp” din jurul Domnului nu l-au putut totusi impiedica pe Zaheu de la a-si satisface o sfinta curiozitate: sa vada si el cine este Iisus… Asa incit, solutia cocotarii in copac, desi una la indemina, de obicei, a copiilor, i s-a parut mai mult decit acceptabila. N-a stat sa cintareasca ce vor zice despre el oamenii, nici nu s-a lasat descurajat de cei care-l priveau chioris si-l opreau sa treaca spre Hristos. Iar rivna si insistenta lui Zaheu au dat roade, caci dintre toti oamenii de seama din Ierihon care L-ar fi vrut oaspete, Iisus a ales sa intre in casa celui care era cel mai urit si mai dispretuit dintre toti. I-a scandalizat Domnul, ca de atitea ori, pe cei de fata, dar a cistigat astfel un suflet. Nu a trebuit mai mult decit intervalul de timp in care au luat masa impreuna pentru ca Zaheu sa se hotarasca a-si schimba viata pacatoasa pe care o traia de mai multi ani de zile. 

Hristos nu S-a lasat, precum vedem, aparat de cei care-L tineau departe de un pacatos ca Zaheu. El a venit in lume, S-a intrupat, tocmai pentru a lua pacatele noastre si pentru a ne curati de mizeria noastra sufleteasca. E o gindire lumeasca aceea care considera ca unii sint atit de pacatosi incit nu merita a se apropia de Dumnezeu si ca trebuie tinuti la distanta de cei care se simt datori a fi paznicii Sai. Gindirea duhovniceasca, adica insuflata de Duhul Sfint, este aceea in care nu ne plasam in exterior, ca si cum am avea de pazit ceva din afara noastra, ci constientizam ca locul nostru, al tuturor, este inlauntru, adica in corpul Bisericii. Avind constiinta ca esti, ca toti ceilalti frati de credinta, madular al aceluiasi trup (Coloseni 1, 24), nu mai judeci in termeni de afara sau inlauntru. Ci pe toti ii vezi conectati intr-un singur organism, fii ai aceluiasi Dumnezeu, chiar daca unele madulare sint mai bolnave sau mai sanatoase decit altele. Omul, cind are un organ bolnav, nu se grabeste a-l extirpa, ci cauta sa-l recupereze, insanatosindu-l. Tot asa si in Biserica, daca renuntam la statutul de paznic (mai ales ca Dumnezeu nu are nevoie de apararea noastra) si lasam sa circule si prin noi catre cei mai bolnavi viata intretinuta de harul dumnezeiesc, atunci pozitia noastra este una corecta. Altminteri, sa nu ne trezim intr-o buna zi ca am ajuns o garda de corp rupta de trup.

SURSA, http://ziaruldeiasi.ro/opinii/trupul-si-garda-de-corp~ni83k9