Iubiții mei[1],

pentru ca azi să putem vorbi despre Duminica Ortodoxiei, adică despre Biserică cu tot ceea ce înseamnă ea, a trebuit să fie mai întâi Apostolii Domnului.

Pentru că ei au întemeiat Biserica Lui în multe părți ale lumii păgâne. Și pentru ca să înțelegem importanța lucrării lor apostolice, trebuie să știm aria geografică în care ei au activat. Pentru că astfel înțelegem importanța omului, a propovăduitorului dreptei credințe, pentru mântuirea unei națiuni sau a mai multor națiuni.

Astfel, după mărturia Sfântului Sfințit Mucenic Ippolitos, Papă al Romei (pomenit pe 30 ianuarie)[2], Sfântul Apostol Petros a propovăduit și a întemeiat Biserici în Pontos, în Galatia, în Cappadocia, în Bitinia, în Italia și în Asia[3]. Pontos [Πόντος][4], Galatia [Γαλατία][5], Cappadocia [Καππαδοκία][6] și Bitinia [Βιθυνία][7] sunt în Turcia de azi. Și astfel, Sfântul Apostol Petros este Apostolul Turciei, al Italiei și al Asiei.

Sfântul Apostol Andreas, Evanghelizatorul nostru, al românilor, a predicat sciților și tracilor, pentru ca, în cele din urmă, să fie răstignit în Patra [Πάτρα], în Ahaia[8], din Grecia de azi[9].

Sfântul Apostol Ioannis a propovăduit în Asia, apoi în insula Patmos [Πάτμος] din Marea Egee, care e o insulă grecească[10], unde i s-a descoperit și Apocalipsisul, ultima carte a Scripturii, și a adormit, în timpul împăratului Traianus, în Efesos[11] [Ἔφεσος], care e în Turcia de azi[12].

Sfântul Apostol Iacovos, fratele Sfântului Apostol Ioannis Teologul, a propovăduit în Iudea, fiind omorât cu sabia în timpul tetrarhului Irodis[13].

Sfântul Apostol Filippos a propovăduit în Frigia, care e în Turcia de azi[14], fiind răstignit în Ierapolis [Ἱεράπολις], care e tot în Turcia[15], în timpul împăratului Domitianus[16]|[17].

Sfântul Apostol Bartolomeos a întemeiat Biserica în India[18] și a fost răstignit în Armenia[19].

Despre Sfântul Apostol Matteos, Sfântul Ippolitos ne spune că a scris Evanghelia pentru evrei[20]. Adică Evanghelia sa a fost scrisă nu numai în greacă, ci și în ebraică.

Sfântul Apostol Tomas a propovăduit parților[21], mezilor[22], perșilor[23], ircanilor[24], bactrilor și margilor, fiind martirizat în Calamini, în India[25]. Adică el a întemeiat Biserici în Iran, Afghanistan, Tadjikistan, Pakistan, Mesopotamia, Persia, India.

Sfântul Apostol Iacovos al lui Alfeos a propovăduit în Ierusalim și a fost omorât cu pietre de iudei[26].

Sfântul Apostol Iudas a propovăduit în Edessa [Ἔδεσσα][27], astăzi fiind orașul Șanlıurfa din Turcia[28], și în Mesopotamia[29]. Însă Mesopotamia era un imperiu, format din Irak, Siria, Kuweit, Iran, Turcia[30].

Sfântul Apostol Simon Cananitisul, fiul lui Clopa, a fost Episcopul Ierusalimului după Sfântul Iacovos cel Drept, adormind în Ierusalim la vârsta de 120 [centum viginti] de ani[31].

Și Sfântul Apostol Mattias tot la Ierusalim a propovăduit și a adormit acolo[32].

Ultimul din această listă, începută cu Sfântul Apostol Petros, e Sfântul Apostol Pavlos. Despre care Sfântul Ippolitos spune că a început să propovăduiască în Ierusalim, apoi a propovăduit în Illiria [Ἰλλυρία][33], în Italia, în Spania, propovăduind Evanghelia începând cu anul 35 d. Hr., fiind martirizat prin tăierea capului în timpul împăratul Neron/ Nero[34]|[35]. Însă Illiria cuprindea Noricum, Pannonia, Sirmium, Dalmația, Moesia Superioară, Macedonia, Tessalonicul, Epirul[36]. Adică toată regiunea vestică a Peninsulei Balcanice[37].

Și, după cum se observă, Europa și Asia au fost continentele pe care Apostolii Domnului le-au evanghelizat, începând de la Ierusalim.

După lista celor 12 Apostoli ai Domnului, Sfântul Ippolitos ne oferă și lista celor 70 de Apostoli ai Lui, dându-ne mărturii istorice despre propovăduirea lor. Implicit și despre cum arăta ierarhia Bisericii în primul secol creștin.

Și începe această a doua listă cu Sfântul Iacovos, fratele Domnului, primul Episcop al Ierusalimului. Sfântul Cleopas a fost și el Episcop al Ierusalimului[38]. Sfântul Ananias, cel care l-a botezat pe Sfântul Apostol Pavlos, a fost Episcopul Damascului. Sfântul Prohoros a fost Episcopul Nicomidiei [Νικομήδεια][39], astăzi în Turcia[40]. E un oraș în apropiere de Istanbul și de Iznik, fostul oraș Nicea [Νίκαια][41]. Sfântul Timon a fost Episcopul de Bostri/ Bostra, care e un oraș în sudul Siriei[42]|[43].

Pentru că orice Biserică întemeiată în secolul I d. Hr. era întemeiată cu întreaga ei ierarhie, ca și azi, adică având în fruntea ei un Episcop, care era ajutat în slujirea lui de Preoți și Diaconi, cu toții fiind hirotoniți.

Și vă citez aici toate aceste nume și date pentru ca să înțelegem cu toții că Biserica s-a întemeiat și s-a extins în mod concret, dar cu multe jertfe umane și cu multe eforturi ascetice. Ea a fost întemeiată de Sfinții Apostoli ai Domnului, a căror propovăduire și dragoste pentru Dumnezeu a biruit lumea.

Sfântul Parmenas a fost Episcop de Solon, Sfântul Nicolaos a fost Episcopul Samariei, Sfântul Varnavas a fost Episcopul Mediolanului, Sfântul Evanghelist Marcos a fost Episcopul Alexandriei Egiptului[44].

Sfântul Silas a fost Episcopul Corintosului [Κόρινθος][45], în Grecia[46], Sfântul Siluanos a fost Episcopul Tessalonicului, Sfântul Crischis/ Crescens a fost Episcopul Carhidonului, în Gallia, Sfântul Epenetos a fost Episcopul Cartaghenisului[47]/ Cartaginei, și, odată cu el, intrăm în Africa. Pentru că orașul Cartagina din vechime a fost pe locul actualului oraș Tunis din Tunisia, în nordul Africii[48].

Și astfel Biserica Preasfintei Treimi, Biserica mântuirii, Biserica în care trebuie să intretoată lumea, se extinde pe 3 continente: Europa, Asia și Africa.

Sfântul Andronicos a fost Episcopul Pannoniei, Sfântul Amplias a fost Episcop de Odissos, Sfântul Urbanos a fost Episcopul Macedoniei, Sfântul Stahis a fost Episcopul Bizanțului, Sfântul Varnavas a fost Episcop în Iraclia[49].

Sfântul Apellis a fost Episcopul Smirnei[50]. Astăzi, fostul oraș Smirna se numește Izmir, fiind un oraș în sud-vestul Turciei[51].

Sfântul Aristobulos a fost Episcopul Britanniei, Sfântul Narcissos a fost Episcopul Atenei, Sfântul Irodion a fost Episcop de Tarsos [Ταρσός], aflat în Turcia de azi[52], dar fiind orașul în care s-a născut Sfântul Apostol Pavlos[53].

Sfântul Rufos a fost Episcop de Tivon, Sfântul Asincritos a fost Episcop de Ircania, Sfântul Flegon a fost Episcop de Maratonos, Sfântul Ermis a fost Episcopul Dalmației[54], Dalmația fiind o regiune din Croația de azi[55].

Sfântul Patrobulos a fost Episcop de Poteolom, Sfântul Ermas a fost Episcop de Filippon, Sfântul Linus/ Linos a fost Episcopul Romei, Sfântul Gaios a fost Episcopul Efesului, Sfântul Filologos a fost Episcopul de Sinopi[56], un oraș din Turcia de azi, situat pe coasta Mării Negre[57].

Sfântul Luchios a fost Episcopul Laodiceei Siriei, Sfântul Iason a fost Episcop de Tarsos, Sfântul Sosipatros a fost Episcop de Iconiu, Sfântul Erastos a fost Episcop de Panellados, Sfântul Cuartos a fost Episcop de Biritos[58], adică de Beirut, în Liban[59], Sfântul Apollos a fost Episcop de Chesaria, Sfinții Sostenis și Tihicos au fost Episcopi de Colofonias[60], un oraș în Turcia de azi[61].

Sfântul Epafroditos a fost Episcop de Andriachis, Sfântul Chesar a fost Episcop de Dirrahios[62], Sfântul Marcos, vărul primar al Sfântului Barnaba, a fost Episcop de Apollonias, Sfântul Iustos a fost Episcop de Elefterupoleos, Sfântul Artemas a fost Episcop de Listra, Sfântul Climis a fost Episcopul Sardiniei, Sfântul Onisiforos a fost Episcop de Coronis, Sfântul Tihicos a fost Episcop de Halchidonos, Sfântul Carpos a fost Episcop de Biritos, în Tracia, Sfântul Evodos a fost Episcopul Antiohiei, Sfântul Aristarhos a fost Episcop de Apamia, Sfântul Marcos, numit și Ioannis, a fost Episcop de Biblupoleos, Sfântul Zinas a fost Episcop de Diospoleos, iar Sfântul Filimon a fost Episcop de Gaza[63], în Palestina de azi[64]. Și chiar dacă nu știm unde sunt toate aceste cetăți, și chiar dacă nu știm cine sunt toți acești Sfinți, înțelegem însă cu toții că Biserica a avut întâi-stătători de la început, adică Episcopi, și că ei, dimpreună cu Preoții și Diaconii lor și cu toată Biserica lor, au propovăduit și extins Biserica lui Hristos.

Pentru că Biserica lui Dumnezeu are fundament apostolic și nimeni nu poate schimba acest fundament. Adică nu poate schimba lucrarea și propovăduirea Sfinților Lui Apostoli, prin care Biserica s-a extins pe pământ și se extinde mereu.

De aceea, așa cum ați văzut și din mărturia sinodală a Bisericii[65], Biserica e mărturisită ca una [μίαν], sfântă [ἁγίαν], catolică [καθολικὴν] și apostolică [ἀποστολικὴν][66].

Și Biserica e apostolică, tocmai pentru că e singura, unica Biserică a lui Dumnezeu. Ea vine de la Apostoli, care au gândit unitar, care au gândit sinodal, care au gândit comunional existența Bisericii și nu schizoid.

Și ea e sfântă, pentru că e împreuna-locuire a lui Dumnezeu cu oamenii credincioși Lui. Sfințenia Bisericii vine de la Dumnezeu, pentru că El revarsă continuu slava Lui în Biserica Sa. Însă, în același timp, fiecare dintre noi, curățindu-ne de patimi și umplându-ne de harul Tainelor și al Slujbelor Bisericii, ne sfințim continuu ca mădulare mistice ale Lui. Din păcate, noi, românii, avem o frică nejustificată față de al 3-lea atribut al Bisericii din Crezul niceo-constantinopolitan, ca și când nu ar fi un atribut legitim al ei. Mă refer la καθολικὴν. Așa spune Crezul în limba greacă, în original, că Biserica este catolică [καθολικὴν].

De aceea, în cărțile noastre de slujbă, s-a înlocuit καθολικὴν [catolichin] cu Соборную [sobornuiu][67], din rusă, și, în loc să avem catolică, avem sobornicească. Însă prinsobornicească se accentuează altceva decât prin catolică.

Sobornicească spune că Biserica este sinodală, că se conduce sinodal, pe când catolică, cuvântul original al Crezului ortodox, ne spune că Biserica este universală, că ea e pentru toți și trebuie să îi cuprindă pe toți.

Pentru că sinodalitatea, după cum am afirmat adineauri, e presupusă de atributul Bisericii de a fi una. Biserica e și rămâne una pentru că cei care o întrupează gândesc sinodal șicomunional viața cu Dumnezeu. Iar cei care rămân ca o unime în relația cu Dumnezeu, rămân în sfințenia Lui. Și prin aceasta, Biserica cea una e sfântă.

Dar Bisericea cea una și sfântă e, în același timp, catolică. Pentru că Biserica nu e un organism mort, ci viu, adică o comunitate divino-umană aflată într-o continuă expansiune. Căci menirea ei e aceea de a cuprinde întreaga umanitate pentru a o transfigura. Din acest motiv, catolicitatea Bisericii nu e înțeleasă de Simbolul Bisericii ca o sporire numerică, liniară a ei, ci ca o expansiune duhovnicească și transfiguratoare a Bisericii în lume, prin fiecare om convertit la dreapta credință.

Catolicitatea Bisericii vorbește de o creștere reală, profundă și continuă a Bisericii în lume, așa după cum vorbește și apostolicitatea ei. Pentru că Biserica are început apostolic, dar eanu se termină odată cu Apostolii, ci ea doar începe prin Apostoli.

Pentru că Biserica, prin catolicitatea ei, este aluatul mântuirii care continuu crește, este voia lui Dumnezeu care cheamă întreaga lume la transfigurarea prin slava Lui.

Așadar, Biserica Ortodoxă, Biserica lui Dumnezeu, e una, e sfântă, e catolică și eapostolică. Adică a început de la Apostoli, s-a păstrat în unitate și în sfințenia lui Dumnezeu, și are menirea de a se extinde la nesfârșit, pentru a-i cuprinde pe toți oamenii, alături de Îngerii și Sfinții Lui, pentru a moșteni veșnic Împărăția Lui.

Astfel putem înțelege mult mai bine de ce Duminica Ortodoxiei, duminica de azi, are în centrul ei Evanghelia chemării la apostolat [In. 1, 43-51]. Pentru că Biserica pornește de acolo: de la chemarea Sfinților Apostoli de către Domnul. Și prin chemarea lor am fost chemați și noi, cu toții, ca să ne unim cu ei într-o credință și într-o dragoste nedespărțită.

Tocmai de aceea, dacă vrem Biserica Lui, dacă vrem să trăim creștinește, nu putem să fim membri ai unor pseudo-biserici, care au apărut în alt secol decât cel apostolic. Biserica a început atunci, odată cu Apostolii Lui, cu propovăduirea și hirotoniile pe care ei le-au făcut și prin care ei au întemeiat noi Biserici locale.

A îndrăzni să gândești că Biserica „a decăzut” în timp, că ea „a pierit”, că ea „s-a pierdut” în tumultul lumii, pentru că „s-a umplut de greșeli” și de aceea e nevoie de „o reinventare” a ei, înseamnă a gândi profund necreștinește și noneclesial. Pentru că Biserica e a lui Dumnezeu, El o conduce, El o apără de greșeli, ea e una și pentru totdeauna și de aceea nu poate să fie „reinventată” sau „remaniată”.

Căci dacă Biserica ar trebui „reconstruită” înseamnă că Dumnezeu „a murit”. Că El „nu mai există”.

Însă El e viu în veci și ne face vii în veci și pe noi, cei care ne unim cu El prin credință și Botez, și care trăim în ritmul viu și profund transfigurator al vieții Bisericii Sale.

De aceea, Duminica Ortodoxiei nu înseamnă numai triumful Sfintelor Icoane, ci triumful Bisericii. Triumful credinței Bisericii asupra ereziilor.

Căci pe 11 martie 843, când, printr-o decizie sinodală, s-a stabilit a se cinsti această duminică, ca Duminica Ortodoxiei [ἡ Κυριακὴ τῆς Ὀρθοδοξίας][68], s-a avut în vedere sublinierea faptului că Sfintele Icoane au fost reintroduse în Biserică. Că locul lor este acolo, în Biserică, de unde le scoseseră iconoclaștii, pentru că fac parte din viața și din Tradiția Bisericii.

Însă, în timp, Duminica Ortodoxiei a devenit o sărbătoare a Bisericii, Sfintele Icoane fiind văzute ca o expresie a credinței Bisericii.

Căci atunci când ieșim cu Sfintele Icoane și cu Sfintele Moaște în mâini, în procesiune sfântă, cuvioasă, noi vorbim despre Biserică, despre viața noastră cu Dumnezeu, și nu prezentăm Sfintele Icoane și Sfintele Moaște rupte de viața Bisericii.

Tot ce are Biserica, exprimă Biserica. Însă nimic din ce e Biserica nu poate fi externalizat, pentru că toate ale Bisericii sunt interioare ei. Slujbele, cărțile sfinte, Sfintele Icoane, Sfintele Moaște, modul de a fi al vieții ortodoxe, întreaga Tradiție a Bisericii sunt interioareBisericii.

De aceea, cine preferă din Ortodoxie doar anumite lucruri și nu o primește integral, nu o primește deplin, acela o ciopârțește. Strică în sufletul lui toată această plenitudine a sfințeniei care e Biserica, și, în definitiv, nu ajunge să trăiască deplinătatea ei.

Pentru că viața Bisericii se primește deplin și se trăiește în Biserică. Nu poți fi romano-catolic, protestant, neoprotestant sau păgân și să iei doar anumite lucruri din Ortodoxie și să crezi că prin asta cunoști Ortodoxia. Nu, nu o cunoști! Pentru că trebuie să te naști din nou și să o primești integral și să te lași umplut de sfințenia ei în mod continuu, pentru ca să știi ce e Ortodoxia, adică ce e viața Bisericii.

Numai aici, înăuntrul Bisericii, descoperim ce e Biserica și cât de multe și de mari eforturitrebuie să facem pentru a fi, întrucâtva, proprii Bisericii.

Aici, înăuntru, Dumnezeu ne luminează despre Biserică, pe măsură ce ne luminează despre cum să ne curățim de patimi. Căci fără continua noastră sfințire personală, noi nu putem săînțelegem viața Bisericii, chiar dacă suntem în Biserică. Pentru că Biserica e sfântă și se înțelege prin sfințenie. Și sfințenia ne unifică interior și ne face să avem o minte catolică, adică o minte care primește și crede întreaga învățătură și viață a Bisericii din toate secolele și de pretutindeni. Iar dacă avem o perspectivă catolică asupra vieții Bisericii, ajungem să trăim și să ne bucurăm și de apostolicitatea ei. Pentru că Sfinții Apostoli și urmașii lor au propovăduit dreapta credință pentru întreaga lume, având conștiința vie că toți trebuie să se mântuiască.

Așadar, iubiții mei, în această duminică sfântă, prima din Postul Mare, ne mărturisimidentitatea noastră eclesială. Pentru că noi suntem ortodocși și trăim în Biserica cea una, sfântă, catolică și apostolică.

Și prin nevoința noastră din aceste zile, noi suntem ajutați de Biserică să vedem mult mai profund rolul nostru în lume. Căci postul, rugăciunea, slujba prelungă, privegherea, nevoința noastră tainică au rolul de a ne face mult mai treji, mult mai delicați, mult mai profunzi.

Postul acesta ne ajută să ne înfrățim tot mai mult unii cu alții, dar și să ne simplificăminimile. Pentru că ne vedem neputințele, ne vedem bolile, ne vedem puținătatea noastră, dar, în același timp, vedem cum Dumnezeu ne întărește întru toate. Cum, fără El, nu putem să facem nimic, nici cel mai mic lucru.

De aceea, vă îndemn și mă îndemn spre a ne înțelege tot mai mult unii pe alții și spre a ne uni tot mai mult unii cu alții. Pentru că prin aceasta arătăm că învățăm mereu de la Dumnezeu cum să trăim în fiecare zi. Amin!

---

[1] Scrisă în dimineața zilei de 18 martie 2016, zi de vineri, însorită, + 4 grade.

Sfânta Icoană am preluat-o de aici:http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol/public/imagine/2015/03/duminica-ortodoxiei.jpg?itok=_YbbS4Zl.

[2] A se vedea: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-sfintit-mucenic-ipolit-episcopul-romei.

[3] Hippolyti, De duodecim Apostolis, în PG 10, col. 952.

[4] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Pontus_(region).

[5] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Galatia.

[6] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Cappadocia.

[7] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Bithynia.

[8] PG 10, col. 952.

[9] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Patras.

[10] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Patmos.

[11] PG 10, col. 952.

[12] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Ephesus.

[13] PG 10, col. 952.

[14] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Frigia.

[15] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Hierapolis.

[16] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Domitian.

[17] PG 10, col. 952.

[18] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/India.

[19] PG 10, col. 952.

[20] Ibidem.

[21] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Part.

[22] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mezi.

[23] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Persia.

[24] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Hyrcania.

[25] PG 10, col. 953.

[26] Ibidem.

[27] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Edessa.

[28] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Șanlıurfa.

[29] PG 10, col. 953.

[30] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Mesopotamia.

[31] PG 10, col. 953.

[32] Ibidem.

[33] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Illyria.

[34] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Nero.

[35] PG 10, col. 953.

[36] A se vedea:

https://en.wikipedia.org/wiki/Illyria#/media/File:Prefecture_of_Illyricum_map.png.

[37] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Illyria.

[38] PG 10, col. 953.

[39] Ibidem.

[40] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Nicomidia.

[41] Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Niceea.

[42] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Bosra.

[43] PG 10, col. 953.

[44] PG 10, col. 956.

[45] Ibidem.

[46] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Corint.

[47] PG 10, col. 956.

[48] A se vedea:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cartagina.

[49] PG 10, col. 956.

[50] Ibidem.

[51] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/İzmir.

[52] Idem:

https://en.wikipedia.org/wiki/Tarsus,_Mersin.

[53] Ibidem.

[54] PG 10, col. 956.

[55] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dalmația.

[56] PG 10, col. 956.

[57] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Sinop,_Turkey.

[58] PG 10, col. 956.

[59] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Beirut.

[60] PG 10, col. 956.

[61] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Colophon_(city).

[62] PG 10, col. 956.

[63] PG 10, col. 957.

[64] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaza.

[65] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2016/03/15/temele-marelui-sinod-ortodox-din-iunie-2016-3/.

[66] Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolul_niceeano-constantinopolitan.

[67] Idem: http://www.pravoslavie.ru/put/biblio/molitva/17.htm.

[68] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Feast_of_Orthodoxy.

Sursa: teologiepentruazi.ro