PREDICĂ LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI (2011)

          Motto: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc” (Luca 11:27-28)

     Iubiţi fraţi și surori în Hristos,

Pentru aproape două mii de ani, Biserica noastră Ortodoxă a păstrat nepătată memoria Născătoarei de Dumnezeu ca prototipul tuturor creştinilor adevăraţi. Ea este modelul neegalat a ceea ce noi toți trebuie să devenim în Hristos. Fecioara Maria a fost cu adevărat curată și obedientă în mod necondiţionat lui Dumnezeu. Adormirea ei, pe care-o celebrăm astăzi, e considerată cea mai mare sărbătoare a Maicii Domnului, sărbătoare numită și Paștele verii. În această zi, Fecioara Maria intră triumfător în Împărăția lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Sinaitul rezumă cu mare acurateţe motivul care se află în spatele venerării ei, bazat pe cuvântul lui Dumnezeu și pe Tradiţia Sacră: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururi fericită și prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!” 

Biserica noastră Ortodoxă de două ori milenară, plasându-se departe de extremele heterodoxiei, învaţă că Prea Sfântă Fecioară Maria n-a încetat niciodată să fie o fiinţă umană normală. De fapt, ea este cea mai normală fiinţă umană! Ea a moștenit păcatul originar și nevoia de mântuire care este asociată cu el. Dar ea este modelul nostru neegalat, pentru că a fost prima fiinţă umană care L-a primit pe Iisus Hristos. Așa precum Născătoarea de Dumnezeu L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii, tot așa și toți creștinii adevărați au privilegiul de a-L purta pe Hristos în ei în mod spiritual. Prin harul lui Dumnezeu, noi suntem curăţaţi și împuterniciți să devenim hristoşi prin har.

Născătoarea de Dumnezeu a fost o ființă normală, dar ea a fost „plină de har” şi „binecuvântată între femei”. Această evaluare nu este făcută de oameni – aceasta este evaluarea făcută de Dumnezeu, comunicată ei de mesagerul Lui, de către Arhanghelul Gavriil. Așa că, Dumnezeu este Cel Care ne ghidează să i ne adresăm Prea Sfintei Fecioare Maria astfel – s-o onorăm într-un mod complet special și distinct. Născătoarea de Dumnezeu a fost dăruită cu har de către Dumnezeu chiar înainte de conceperea Domnului în pântecele ei cel pururi fecioresc, dar în mod special după concepere, datorită „botezului”ei cu Duhul Sfânt în momentul Bunei Vestiri.

Modul în care o onorăm pe Maica Domnului poate descrie în volume credința noastră în Hristos. Biserica primară a numit-o Maica Domnului, Theotokos, Născătoare de Dumnezeu. Ca mamă biologică a lui Hristos, ea a fost sursa firii Sale umane. În același timp, Cel pe Care L-a purtat în pântecele său a fost Fiul lui Dumnezeu dinainte de întreaga eternitate. Ea a fost „binecuvântată între femei” şi „plină de har”, din cauza vieții ei ascetice, a postului ei, a rugăciunii neîncetate, a cugetării ei asupra cuvântului lui Dumnezeu, a liniştii sale, hsucia sa.

Ea a co-operat deplin cu voia lui Dumnezeu de la o vârstă fragedă, voința ei a fost dispusă în mod constant să se supună lui Dumnezeu. La Buna Vestire, ea și-a revelat absoluta obediență față de Dumnezeu. „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”, (Luca 1:38); aceste cuvinte ale ei revelează alegerea ei martirică de a rămâne fidelă voinței divine. Cei mai mulţi dintre cei care n-o venerează pierd din vedere faptul că, preţul pe care trebuia să-l plătească – ca o fată necăsătorită ce a dat naştere Unui Fiu – era acela de a fi ucisă cu pietre!

Ea a fost obedientă voinţei divine până la moarte şi măreţia sfinţeniei sale este unică. Cineva nu poate fi obedient fără a fi umil. Umilința este calea lui Dumnezeu, la fel cum mândria este calea diavolului. Așa după cum Fiul lui Dumnezeu „S-a deşertat pe Sine,chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, s-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce,” tot aşa a făcut şi Prea Sfânta Fecioară Maria (Filipeni 2:7-8). Umilința ei scoate în evidenţă înălţimea ei spirituală, o înălţime neatinsă de nimeni, încât ea este ”mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii!”

        Iubiți credincioși,

Tocmai din cauza caracterului ei preasfânt, dar în special din cauza rolului ei unic în planul divin de mântuire a lumii, următorii lui Hristos o venerează pe Născătoarea de Dumnezeu într-un mod special, ca pe cea dintâi dintre sfinți! Dumnezeu Însuși alesese s-o venereze! Verișoara ei, Elisabeta, fiind inspirată de Duhul Sfânt, i-a spus Fecioarei Maria: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Si de unde mie aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1:42-43).

Cei care se numesc pe ei înșiși creștini care cred în Biblie, dar care refuză s-o numească pe Fecioara Maria „Maica Domnului”  nu au nici un motiv să se numească creștini, pentru că ei nu arată nici un fel de respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, da, faţă de Biblie! Același Cuvânt al lui Dumnezeu ne spune că Maria însăși a prezis onoarea care i se va acorda de-a lungul istoriei atunci când a afirmat: „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile!” (Luca 1:48). Cum poate cineva pretinde că-L iubește pe Iisus în timp ce o ignoră complet pe Mama Lui, în timp ce refuză, da!, să facă ceea ce Iisus a făcut, s-o iubească cu o iubire care e mai presus de orice înțelegere umană?!

Ea a fost binecuvântată cu cel mai mare har, cu cea mai mare iubire și cu cea mai mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Ea este aproape de noi și aproape de Fiul său mai mult decât toți sfinții, „un pod pe care sunt transportați cei de pe pământ la ceruri”. Orice îi cerem ei cu credință, ea ne dă din abundență. Adică, Fiul ei ne dă de dragul Prea Sfintei Sale Mame, care se roagă pentru noi.  Cei care n-o venerează nu înțeleg că noi nu ne închinăm ei; noi ne închinăm numai lui Dumnezeu! Noi o venerăm pe ea! „Noi o rugăm pe ea ca pe ființa umană care a fost cea mai apropiată de Iisus pe pământ, să se roage Fiului său pentru noi!” Ca cea care a fost primul credincios și Maica Bisericii noastre, ea ne ghidează și ne protejează.

A o venera pe Prea Sfânta Fecioară Maria este un semn al participării noastre în harul lui Dumnezeu. Cineva nu o poate respinge pe Fecioara Maria drept cea mai aleasă dintre Sfinți și-n același timp să aibă și harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu l-ar ajuta să nu comită o asemenea enormitate de păcat! „Cineva vede orice are el însuși”, spune Părintele G. Dorbarakis. Și continuă, spunând: „Aceasta este o dovadă clară pentru lipsa Duhului lui Dumnezeu la toți ereticii care se îndoiesc de locul ei special în Biserică”. Gândiți-vă la Elisabeta: Ea o numește pe Maria „binecuvântată,” pentru că ea era plină de Duhul Sfânt.

Același lucru e adevărat despre Hristos: cineva crede în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu, numai când are Duhul lui Dumnezeu! Iată ce le scrie sfântul Apostol Pavel corintenilor: „…vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus!, tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât în Duhul Sfânt!”(I Cor. 12:3; vezi și I Cor. 2:14; I Ioan 4:2). De câte ori rostim solemn și sincer Crezul în timpul Sfintei Liturghii, noi suntem dăruiți de Duhul Sfânt să facem aceasta. Tot așa, când cineva Îl neagă pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, cel care îl determină să-L nege e diavolul! De aceea, consider versetul citat aici din prima epistolă către Corinteni a sfântului Apostol Pavel, drept cel mai puternic argument împotriva celei mai mari erezii din toate timpurile – ecumenismul inter-confesional și inter-religios (Matei, 18:17)!

Spune iarăși Părintele Dorbarakis: „Noi n-am exagera dacă am spune că criteriul Ortodoxiei noastre este atitudinea noastră față de Născătoarea de Dumnezeu. O corectă acceptare a ei înseamnă și o corectă acceptare a lui Hristos. Şi o corectă acceptare a lui Hristos înseamnă în același timp o corectă acceptare a Prea Sfintei Fecioare Maria. Hristos și Prea Sfânta Fecioară Maria merg întotdeauna împreună. Așa că o ruptură în unitatea lor este egală și cu schimbarea dreptei credințe! Din acest motiv, noi toţi ştim că cel de-al treilea Sinod Ecumenic, pentru a defini credința în Hristos ca Dumnezeu și Om, a definit și credinţa în Prea Sfânta Fecioară Maria. Ea este Theotokos, Născătoare de Dumnezeu!”

Iubiţi credincioși: Permiteţi-mi acum să vă împărtășesc câteva cuvinte despre faptul istoric al Adormirii Maicii Domnului, așa cum ne-a fost transmis de Tradiția Sacră. În timp ce ceasul morții s-a apropiat de ea, Maria a mers la Muntele Măslinilor, unde s-a rugat cu ardoare. După aceea, s-a pregătit minuțios pentru înmormântarea ei. Întocmai ca într-un miracol, toți Apostolii s-au întors în Ierusalim și s-au adunat în Ghetsimani, unde trăia Fecioara Maria. Ea s-a rugat cu ei și le-a spus că peste puțin timp ea va fi cu Dumnezeu în ceruri. Apoi a adormit profund și a trecut la Domnul. Apostolii i-au dus trupul la locul ei final de odihnă. Doar Toma n-a sosit la timp pentru înmormântare.

În timp ce ceilalți Apostoli l-au condus pe Toma la mormântul Mariei, spre uimirea lor, ei au descoperit că trupul ei nu mai era acolo. Așa s-a născut credința în Înălțarea Fecioarei Maria cu trupul la cer. Ea nu s-a înălțat pe când era vie, și nici n-a fost înviată în modul în care Iisus a înviat. Dar trupul ei nu mai era în mormântul în care l-au așezat Apostolii.

Biserica noastră Ortodoxă n-a proclamat niciodată Înălțarea Fecioarei Maria cu trupul la cer ca dogmă, dar acest adevăr istoric este în mare măsură acceptat de imnografia noastră, adică de Sfânta Tradiție, care este viața Duhului Sfânt în Biserică! Sfântul Apostol Pavel le scrie corintenilor că la Învierea finală trupurile noastre vor fi înviate și reunite cu sufletele noastre. Ca Maică a Domnului, „plină de har,” trupul ei natural a fost înviat cu putere – după ce a fost semănat în coruptibilitate, el a fost înviat în incoruptibilitate (I Cor. 15:42-43). Ea a devenit – ceea ce toți adevărații următori ai lui Hristos vor deveni – dumnezeu prin har, Dumnezeu prin fire fiind doar Dumnezeu, așa cum ne învață Sfinții Părinți!

Iubiți frați și surori în credință, pericopa Evanghelică de astăzi se încheie cu un dialog între Mântuitorul Hristos și mulțime. O femeie din mulțime și-a ridicat vocea și a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!” Și Iisus i-a răspuns: „Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11:27-28).

Da, Fecioara Maria a fost foarte fericită pentru că L-a născut și alăptat pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, dar Mântuitorul vrea ca noi să știm că binecuvântarea lui Dumnezeu nu este condiționată de legăturile noastre familiale proeminente, ci de modul în care noi auzim cuvântul lui Dumnezeu și-l păzim! Amintiți-vă cuvintele spuse de El Martei astăzi: „Marto, Marto, te îngrijești și spre multe te silești;dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca 10:27-28).

Fecioara Maria a auzit cuvântul lui Dumnezeu și l-a păzit așa cum nimeni n-a făcut-o de-a lungul istoriei umane, devenind astfel cea mai binecuvântată  dintre femei, devenind Născătoarea de Dumnezeu. Ea a devenit Născătoarea de Dumnezeu pentru a ajuta omenirea – orice ființă umană – să devină purtătoare de Dumnezeu. Iată întrebările, pe care vi le adresez în încheiere:

Când auziți cuvântul lui Dumnezeu, îl păziți? Dacă răspunsul vostru este da, atunci îi permiteți lui Hristos și voinței Lui să vă ghideze viața? Lăsați voi toate scuzele lumești și-L urmați pe Hristos cu fermitate ca pe partea cea bună care nu se va lua de la voi? Este Hristos Cel Care vă controlează viața? Iată ce ne-a spus El: „Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare ci pentru mâncarea ce rămâne spre viață veșnică!” (Ioan 6:27). Urmăriți voi „mai degrabă o satisfacție temporară decât o împlinire veșnică?” Alegeți-L pe Hristos dacă vreți să fiți veșnic binecuvântați! Amintiți-vă și acest cuvânt al Scripturii: „Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac!” (I Ioan 2:17). Amin.

15 august 2011.