PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ŞI OPTA DUPĂ CINCIZECIME

          „Căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu vor gusta din cina mea” (Luca 14:24)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Cei mai mulți dintre noi iubesc banchetele. Pericopa evanghelică de astăzi este despre un om care a făcut un mare banchet și care a invitat multă lume la el. Unul câte unul, cei invitați au oferit scuzele lor pentru neparticipare. Absolut toți erau foarte ocupați: unul cu moșia, altul cu soția sa și un altul cu boii săi. Ceea ce Mântuitorul Hristos subliniază aici este că omul poate deveni atât de ocupat asigurându-și o existență, încât neglijează total să-și facă o viață. Dumnezeu poate fi eliminat așa de ușor din preocupările noastre cu scuze subțiri, și astfel, datoriile „importante” din viață, care ne țin departe de Dumnezeu nu sunt datorii de loc – ele sunt păcate!

Vorbind despre banchete, noi, care suntem creștini, am fost invitați de Dumnezeu nu numai la un banchet, ci la patru! Da, patru banchete! Primul este cel care are loc în fiecare zi; este pâinea care hrănește trupurile noastre. Este „pâinea zilnică” pentru care ne rugăm în Rugăciunea Domnească. Zi de zi și an de an, ne împărtășim din acest mare banchet de hrană pe care ne-o furnizează Dumnezeu.

Nici o ființă umană nu găsește vreo scuză pentru acest banchet, și așa trebuie să fie, pentru că Dumnezeu vrea ca noi să ne bucurăm de banchetele Sale. Întrebarea este: Suntem noi mulțumitori pentru această magnifică cină a Domnului? Câți dintre noi se închină înainte de a se bucura de masă? Câți dintre noi se roagă înainte de a ridica furculița, și după ce am golit farfuria? Câți dintre noi își amintesc de flămânzii acestei lumi?

Al doilea banchet este poziția noastră de membri ai Bisericii lui Hristos, Trupul tainic al Domnului, în care am fost altoiți prin baia Botezului. Biserica este un Trup viu, dinamic, care „suflă” viață într-o lume moartă spiritual, al cărei Cap este Hristos. Noi suntem Biserica, noi suntem mădulare vii ale Bisericii lui Hristos. Nu e minunat că Hristos a încredințat această Împărăție a Bisericii în mâinile noastre? Ceea ce este Biserica, ceea ce face ea, ceea ce învăță, ceea ce va fi ea, depinde de noi! Noi putem găsi cel mai minunat sens al vieții și cea mai mare valoare a ei în Biserică. Doar în Biserică suntem capabili să găsim un banchet care ține toată viața, banchet care ține de la leagănul prunciei până la mormânt și până la cununa pe care-o vom purta în veșnicie!

Al treilea banchet al lui Dumnezeu este unul pentru sufletele noastre. Mântuitorul Hristos , „Pâinea vieții…Pâinea Care Se coboară din cer este aceea din Care dacă mănâncă cineva, nu moare” (Ioan, 6:48;50), ne-a învățat în termeni foarte preciși că: „Nu numai cu pâine va trăi omul”(Matei, 4:4). Omul trebuie să-și hrănească spiritul! Acest banchet este Sfânta Euharistie. În acest banchet, noi ne unim cu Însuși Hristos. Iată iarăși cuvintele Lui: „Eu sunt Pâinea Cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea Aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu” (Ioan, 6:51). Oricine crede cu adevărat în Hristos este chemat să se bucure de banchetul euharistic.

La fiecare dumnezeiască Liturghie sună chemarea: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă!” Preoții lui Hristos, Care este singurul Arhiereu pe Care Îl avem, și Care Se oferă pe Sine Tatălui pentru viața lumii, îi cheamă pe copiii să se împărtășească de acest banchet cu inocență și puritate; ei îi cheamă pe tineri să se hrănească cu El, pentru a-Și oferi ceea ce e necesar trupurilor și sufletelor lor aflate în creștere; preoții îi invită și pe părinți să nu neglijeze masa sacră pe care Dumnezeu, în mila Sa infinită, ne-a oferit-o cu atâta dragoste; tot așa, preoții îi cheamă și pe cei în vârstă să se obișnuiască acum cu Hrana de Care se vor bucura în veșnicie. Îi invită pe cei bogați pentru a le aminti prețul extraordinar al acestei Hrane prețioase, precum și pe cei săraci, pentru a le oferi bogățiile fără preț ale lui Hristos în Sfânta Euharistie.

Cel de-al patrulea banchet pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El este cel mai măreț dintre toate! Acesta este banchetul care nu are sfârșit. Este imposibil pentru cuvintele noastre, capabile să descrie doar lumea noastră căzută, să descrie măreția acelui banchet. Sfântul Pavel, rezumând Profeții din vechime, ne oferă o privire rapidă când vorbește despre acel banchet fără sfârșit, citând un imn folosit în Biserica primară: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la mintea omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Cor., 2:9). Acesta este Banchetul veșnic al Împărăției Cerești, aceasta este bucuria infinită, inefabilă a lui Hristos!

Voi vă gândiți că nimeni n-ar respinge invitația lui Dumnezeu la Banchetul veșnic. Există loc pentru toți! Oricine este invitat. Mai mult, Hristos este acolo, pregătind un loc pentru fiecare. De fapt, există un loc cu eticheta numelui nostru pe el, rezervat pentru noi. Și totuși, unii vor refuza să vină. Amintiți-vă, slujitorul le-a spus celor invitați: „Veniți, că toate sunt gata!” (Luca 14:17). Dar ei au început să se scuze.

Și ce îi ține pe oameni departe de Banchetul majestuos pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ei? Motive obișnuite, care se întâmplă mereu, peste tot în lume: căsătorie, cumpărături, ocupații! Examinate îndeaproape, toate scuzele sunt frivole. C. S. Lewis remarcă undeva că diavolul îi captează pe unii nu prin a împiedica întâlnirea lor spirituală cu Dumnezeu, ci prin a le șopti, în mod precis, la momentul potrivit, că chiar acum ei sunt foarte ocupați!

„Veniți, că toate sunt gata!” Ce este gata? Banchetul! Când este gata? Acum! Slujitorul stăpânului n-a spus ”mâine” sau „ieri,” ci „acum!” Cei mai mulți dintre noi pierdem din vedere faptul că astăzi nu este prima zi din ceea ce ne-a mai rămas de trăit. Astăzi este doar o zi din viața noastră. Astăzi este singura zi pe care-o avem pentru a veni către Domnul și a lucra pentru El! Singurul timp peste care avem control este timpul prezent, momentul „acum!”

Tot ceea ce are cineva vreodată este „acum”, pentru că „ieri” s-a dus și „mâine” e posibil să nu vină niciodată! Când vorbim despre Dumnezeu, noi spunem că El este Prezentul Etern. Nu considerați minunat faptul că noi putem întoarce  timpul nostru prezent în timpul lui Dumnezeu Care este Prezentul Etern? Nu e minunat faptul că singurul timp care ne aparține este timpul prezent și numai folosind acest timp putem intra în timpul lui Dumnezeu?

Nu, noi nu suntem mântuiți în trecut, și e posibil ca unii dintre noi să nu avem șansa de a fi mântuiți în viitor. Noi suntem mântuiți în timpul prezent. Cineva a întrebat: „Când trebuie să mă pocăiesc?”. Prietenul i-a răspuns: „În ultima zi a vieții tale”. „Dar eu nu știu care va fi ultima zi a vieții mele.” „Atunci, pocăiește-te acum”, i-a răspuns prietenul său. Judecata nu va avea loc la sfârșitul timpului, ea va avea loc în fiecare zi, pentru că în orice zi noi putem muri și să ne găsim în fața Creatorului.

Parousia nu este doar la sfârșitul lumii; ea a început deja! Este acum! Nici unul nu poate alege cum sau când va muri! Noi putem avea control doar asupra felului în care trăim acum. Aici, aș vrea să vă împărtășesc cuvintele unui păstor de suflete: „Într-o noapte de vineri, un om s-a lăudat către mine că el nu și-a luat concediu în douăzeci și cinci de ani de muncă. El era foarte ocupat vânzând asigurări. În lunea următoare eu i-am oficiat înmormântarea. El a murit răpus de un atac cardiac”.

Întregul scop al timpului, iubiții mei, este de a ne permite să venim către Dumnezeu, să-I răspundem invitației la Banchetul Său veșnic. Acela este cel mai măreț dintre toate banchetele, cel mai mare dintre toate darurile, acela este Împărăția lui Dumnezeu, Care începe aici și acum! Întreaga tragedie a lumii constă în faptul că cei mai mulți dintre noi vor lipsi la Banchet! Vom lipsi de la cel mai mare dar din tot ce poate fi conceput – viața veșnică cu Hristos!

  „Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoștința păcatului,” le spune sfântul Pavel credincioșilor romani. ”Dar acum, în afară de Lege s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege și de prooroci. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred” (Rom. 3:20-22). Chiar acum, noi suntem justificați prin Sângele lui Hristos (Rom. 5.9), chiar acum suntem eliberați de sub stăpânirea morții și a păcatului.

„Dar acum,” scrie din nou Sfântul Pavel acelorași credincioși, ”izbăviți fiind de păcat și robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințire, iar sfârșitul viața veșnică” (Rom., 6:22). Robia față de Dumnezeu, inițiată în Botez, este adevărata libertate! Din această cauză, chiar acum, noi nu mai suntem sub condamnare (Rom. 8:1), și de aceea Dumnezeu îi invită pe toți la Banchetul Său veșnic: „Veniți, că toate sunt gata!”

Așa că, nu căutați scuze pentru a refuza invitația! Nu vă amăgiți: Toate scuzele sunt false, toate sunt subțiri! În pericopa evanghelică de astăzi omul îl trimite din nou pe slujitorul său pe străzile cetății să-i invite pe alții la festin, și apoi parabola se încheie cu avertismentul îngrozitor: „Căci zic vouă: nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu vor gusta din cina mea!” (Luca 14:24). Comentând acest verset, Sfântul Grigorie cel Mare scrie: „Fie ca nimeni să nu trateze aceasta în mod ușor: Dacă el s-a scuzat când a fost chemat, atunci când vrea să vină la cină e posibil să nu fie capabil!”

Da, ei vor trebui să-și petreacă eternitatea fără Dumnezeu. Locuința lor veșnică va fi fără Dumnezeu! Iată din nou cuvintele Mântuitorului Hristos: „Și zic vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” (Matei, 8:11-12).

Iubiți credincioși: Când Fiul lui Dumnezeu a venit în lume la Crăciun, pentru a ne pregăti Banchetul mântuirii, oamenii n-aveau timp pentru El. Mai mult decât atât, nu s-a găsit loc pentru El la han. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan „prinde” întreaga tragedie a acestei realități când scrie: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan, 1:11). Întrebarea este: Suntem noi diferiți? Nicidecum, atâta timp cât „celebrăm” Nașterea Domnului fără Hristos!

Aceste cuvinte exprimate de James Hastings explică punctul meu. „Oamenii de la han erau foarte ocupați… Și așa pur și simplu, Hristos a fost lăsat afară. Nu era loc. Fără îndoială, același lucru se întâmplă astăzi. Fiecare cameră a sufletului e plină cu interese umane, așa că există puțin loc pentru Hristos. Există puțin timp – dacă există cumva și așa ceva pentru El…Viața noastră este îngrămădită până peste cap cu posesii și plăceri până când, deși pare ciudat, nu mai există loc pentru Mântuitorul nostru… decât în iesle. Dacă suntem așa de preocupați încât nu avem loc pentru Hristos în viața noastră, atunci viața noastră este un eşec!” (Subliniere adăugată).

Iată întrebările mele de încheiere: Sunteți voi pregătiți să-I permiteți lui Hristos să Se nască în inimile voastre la acest Crăciun? Sunteți pregătiți să răspundeți invitației Lui la Banchetul euharistic, ca o pregustare a Banchetului său veșnic? Sunteţi voi? Amin.

11 decembrie, 2011.