PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt…” (Matei, 2:13)

   Iubiți frați și surori în Hristos,

Sărbătorim astăzi Duminica după Nașterea Domnului și pe Sf. Arhidiacon Ștefan, primul martir Creștin. Pentru că istoria martiriului Sf. Ștefan ați auzit-o relatată în pericopa apostolică de astăzi, am ales să vă vorbesc despre mesajul Duminicii de astăzi. Așa cum ați auzit din pericopa evanghelică, printre alte lucruri, trebuie să ne amintim de fuga lui Iisus în Egipt. Îngerul i-a spus lui Iosif în vis, de asemenea, să stea în Egipt până ce îi va spune el, pentru că Irod va căuta să distrugă Pruncul. Lumea veche nu avea nicio îndoială că Dumnezeu Își trimitea mesajele Sale oamenilor în vise. Așa că Iosif a fost înștiințat în vis să fugă în Egipt pentru a scăpa de intențiile ucigașe ale lui Irod.

De-a lungul secolelor tulburi de dinaintea Nașterii lui Hristos, când o anumită persecuție făcea viața insuportabilă pentru iudei, adeseori ei căutau refugiu în Egipt. Rezultatul a fost că multe orașe din Egipt au coloniile lor de evrei. În orașul Alexandria, spre exemplu, erau de fapt mai mult de un milion de evrei. Așa că, în timpul pericolului, Iosif a făcut ceea ce mulți evrei au făcut înaintea lui. Când Fecioara Maria și dreptul Iosif au ajuns în Egipt, ei nu s-au găsit pe ei înșiși total înconjurați de străini, pentru că în fiecare cetate sau oraș  se găseau evrei care căutaseră refugiu acolo.

Prietenii mei, Irod a fost un dușman al lui Hristos. Dar a fost el singurul? Nicidecum! Ideea pe care încerc s-o subliniez aici este că dușmanii lui Hristos s-au folosit chiar de șederea lui Iisus în Egipt ca de o pârghie pentru a atașa calomniile lor împotriva Lui. Așa după cum probabil unii știți, Egiptul a fost cunoscut ca pâmântul magiei negre și al vrăjitoriei. Talmudul evreiesc spune: „Măsurile vrăjitoriei au coborât în lume: Egiptul a primit nouă, iar restul lumii una!”

Așadar, dușmanii lui Hristos au declarat că în Egipt Iisus a învățat magia care L-a făcut în măsură să facă minuni și să-i înșele pe oameni. Când Cels, un filososf păgân din secolul III, a atacat Creștinismul, el a spus că Iisus a fost crescut ca un Copil ilegitim, că El era disponibil pentru servicii pentru a fi plătit, că a ajuns să cunoască anumite puteri miraculoase și S-a întors în țara Sa, unde a folosit aceste puteri pentru a Se proclama pe Sine Dumnezeu. Mulțumim lui Dumnezeu pentru Origen, un teolog și scriitor Creștin contemporan cu Cels, cel care l-a învins pe Cels și a dovedeit că ale lui calomnii nu sunt nimic altceva decât gunoi, demne de a fi aruncate la coșul cu gunoi al Istoriei.

Un rabin evreu, contemporan cu Cels și Origen, al cărui nume era Eliezer ben Hircanus, a spus chiar că Iisus avea formule magice necesare tatuate pe corpul Său pentru a nu le uita. Biete ființe umane, ele vor născoci orice, chiar și cele mai absurde, ridicole și trăsnite lucruri, doar pentru a respinge Adevărul! Se înțelege de la sine că asemenea calomnii diabolice care au sucit mințile unora erau complet false! E suficient să subliniez că asemenea calomniatori pierd din vedere faptul că Iisus era un Prunc când a fost luat în Egipt și un Copil când a fost adus înapoi în Nazaret, pentru a-i dovedi pe calomniatori ca fiind diabolici!

Dar să-i lăsăm pe calomniatorii lui Iisus să fiarbă în propriul lor suc, în timp ce eu voi continua prin a vă împărtăși două din cele mai drăgălașe și mai pioase povești legate de fuga Pruncului Hristos în Egipt. Prima este despre tâlharul care s-a pocăit, Dismas. Povestea, transmisă nouă de Sf. Tradiție a Bisericii, ne spune că Dismas nu L-a întâlnit pe Hristos pentru prima dată atunci când ei atârnau amândoi pe crucile de pe dealul Golgotei.

Fecioara Maria și Iosif, în drum spre Egipt, au fost atacați de tâlhari. Unul dintre tâlhari a vrut să-i ucidă pe loc și să le fure mica provizie de alimente. Dar ceva despre Pruncul Iisus a mers la inima lui Dismas, pentru că el era unul dintre tâlhari. El nu a permis să se facă nici un rău Pruncului Iisus și părinților Lui. Povestea mai spune că el s-a uitat la Iisus și a zis: „O, Tu, Cel mai binecuvântat dintre copii, dacă va veni vreodată timpul să ai milă de mine, atunci amintește-Ți de mine și nu uita această oră!”. Așadar, Iisus și Dismas s-au întâlnit din nou pe dealul Calvarului și Dismas a aflat iertare și milă pentru sufletul lui pe cruce!

A doua poveste legată de fuga lui Iisus în Egipt este la fel de frumoasă ca și prima. Când Iosif și Feciora Maria erau în drum spre Egipt cu prețiosul Prunc, la timp de seară ei erau obosiți și căutau refugiu într-o peșteră. Era foarte frig. Un mic păianjen L-a văzut pe micuțul Prunc și dorea atât de mult să poată face ceva pentru El pentru a-L încălzi în acea noapte rece. Așa că, păianjenul a decis să facă singurul lucru pe care îl putea face, să-și țeasă pânza de-a curmezișul intrării în peșteră pentru a face o perdea.

Pe poteca către peșteră a venit un detașament cu soldați de-ai lui Irod, căutând copii ca să-i ucidă pentru a îndeplini porunca sângeroasă a lui Irod. Când au ajuns la peșteră, soldații erau pe punctul de a rupe pânza de păianjen pentru a intra în peșteră să vadă dacă cineva se ascunde acolo, dar căpitanul a observat pânza de păianjen; pânză care era acoperită cu brumă albă peste tot. Căpitanul a spus: „Uitați-vă la pânza de păianjen. Nu-i ruptă de loc și este imposibil ca să fie cineva în peșteră, pentru că oricine ar fi intrat în ea ar fi rupt pânza de păianjen.”

Soldații au mers mai departe și au lăsat sfânta familie în pace pentru că un mic păianjen și-a țesut pânza la intrarea în peșteră. Povestea continuă să ne spună că din cauza pânzei păianjenului până în ziua de astăzi noi punem beteală pe pomul de Crăciun, pentru că aceasta simbolizează pânza păianjenului, pe care o presărăm cu un material alb, care simbolizează bruma ce s-a depus pe pânză la ușa peșterei din drumul Pruncului Iisus spre Egipt. Pe lângă că e adevărată, această poveste este o puternică amintire a faptului că nici un dar pe care Îl primește Hristos nu este vreodată uitat.

   Iubiții mei întru Hristos,

Citim, de asemenea, în pericopa evanghelică de astăzi că Irod, „când a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâhnit foarte și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos…” (Matei, 2:16). Irod era mare maestru în arta asasinărilor. Vă amintesc doar câteva din crimele lui abominabile. La puțin timp după urcarea pe tron, el a început să anihileze sinedriul, curtea supremă a iudeilor. De asemenea, el a măcelărit 300 de ofițeri de curte cu mâna lui. Și-a ucis soția Mariamne și pe mama ei, Alexandra, precum și trei fii de-ai lui.

Mai mult decât atât, înainte de a muri, el a aranjat să fie ucise toate personalitățile din Ierusalim, pentru a se asigura că unii oameni vor plânge la dispariția lui. Cum ar putea un asemenea tiran să accepte liniștit vestea că un Prunc, Care urma să fie Împărat, dar Care era Împărătul veacurilor, a fost născut?! Iată de ce, cu grijă i-a cercetat pe magi despre timpul când au văzut steaua. El calcula în mod viclean vârsta Pruncului, tocmai pentru a face pași siguri către uciderea Lui, iar acum își pune în aplicare planul său diabolic printr-o acțiune sălbatică. El a dat poruncă că orice copil sub vârsta de doi ani din Betleem și împrejurimi trebuie să fie ucis!

Ceea ce a făcut Irod este o teribilă ilustrare a ceea ce ar face oamenii pentru a scăpa de Iisus Hristosul, Mântuitorul lumii. Dacă o ființă umană se așează pe propria ei cale, și ”vede” în Hristos pe cineva care este în măsură să se amestece în ambițiile sale fără Dumnezeu, admonestându-i căile sale, atunci singura ei dorință este să-L elimine pe Hristos. Apoi, precum Irod din vechime, acea ființă este condusă către cele mai groaznice lucruri, pentru că atunci, dacă nu va frânge trupurile oamenilor, le va frânge inimile.

Iubiții mei, „Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă,” (Matei, 2:13) i-a spus îngerul lui Iosif. Întrebarea este: Este Irod mort? Nicidecum! Printr-un diabolic fel de atavism, Irod este încă cu noi! Dar el este mult mai feroce acum! El vă caută copiii pe care îi țineți în brațe! Dacă voi nu-l observați, nu-l vedeți, mă văd obligat să vă amintesc celelalte nume ale lui. Iată-le: ateism, umanism, secularism, comunism, multele culte și false „biserici” care neagă divinitatea lui Hristos și lucrarea Sa de mântuire!

Irozii de astăzi încearcă să diminueze sau să nege importanța Credinței noastre, s-o ia în derâdere, sau să ne momească cu plăceri efemere pentru a uita de Credință. Dacă voi sunteți cu adevărat Creștini Ortodocși, adevărați următori ai lui Hristos, trebuie să aveți grijă de Hristos în viețile voastre. Trebuie să-I dați Lui mintea, inima și sufletul cu totală supunere. Trebuie să trăiți o viață plină de rugăciune, să citiți zilnic Scrisoarea lui Dumnezeu către lume, Sf. Scriptură, și, ceea ce este cel mai important, să participați la Sfânta Liturghie pentru a-L primi pe Hristos în voi înșivă, să-L trăiți, să-L țineți în inimi spre viață veșnică!

Aduceți-vă aminte că magii, fiind dumnezeiește avertizați în vis, l-au evitat pe Irod și s-au întors în țara lor pe altă cale. Comentând asupra acestui moment biblic, Sf. Grigorie cel Mare spune: „Magii ne comunică în chip tainic ceva de mare importanță aici. Țara noastră cea adevărată este Paradisul, către care, după ce L-am cunoscut pe Iisus, ni se interzice să ne întoarcem pe calea pe care am plecat.” Așadar, ați fost la Betleem, ați văzut Pruncul mic înfășurat în scutece! Nu vă întoarceți în țara voastră pe calea pătrunsă, dominată de păcat, nu vă întoarceți pe calea pe care ați plecat! Așa făcând, s-ar putea să vă întoarceți la Irod și veți fi forțați să-L trădați pe Mântuitorul!

„Pentru ce te mândrești cu propria ta țară?” întreabă Sf. Ioan Gură de Aur, „când eu îți poruncesc să fii străin față de întreaga lume, când tu ai plecat pentru a deveni ceva, încât întregul univers nu va fi vrednic de tine!” Întrebarea rămâne: După ce ne-am închinat lui Hristos împreună cu magii, de ce continuăm noi să ne întoarcem la Irod? De ce? Crăciun fericit! Amin.

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă, Parohia Buna Vestire – Constanța, 27 decembrie 2015.