Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI – IROZII DE ASTĂZI (2012)

FigiStinEgipto02

ORNAM1

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI: IROZII DE ASTĂZI

  „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul să-L ucidă” (Matei, 2:13)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

În procesiunea maiestuoasă a Crăciunului noi vedem îngeri și o lumină cerească stranie. Auzim coruri cerești cântând. Uneori avem sentimentul că Nașterea lui Hristos a avut loc într-un peisaj din altă lume. Pare atât de nereal. Dar pericopa evanghelică de astăzi vine să ne re-amintească că aceasta s-a întâmplat în lumea noastră. N-a fost totul doar îngeri și lumină și coruri cerești. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a născut înăuntrul răului lumii noastre, al cărui reprezentant a fost Irod, cunoscut în istorie ca Irod cel Mare.

Au fost două răspunsuri la Nașterea lui Hristos: A fost, întâi, răspunsul închinării reprezentat de Magi care I-au adus Pruncului nou-născut daruri – aur, pentru a-L cinsti pe El ca Împărat, tămâie, pentru a-I cinsti Divinitatea Sa, și smirnă, pentru a-I cinsti umanitatea Sa care avea să guste moartea, pentru ca El să ne învie din moartea păcatului. Dar, la scurt timp după Naștere, a fost și răspunsul urii, al ostilității și al respingerii agresive reprezentată de regele Irod.

Nu am nici o îndoială că Irod a fost un geniu diabolic. El a fost unul din cei mai mari administratori pe care i-a cunoscut vreodată Orientul Mijlociu. Construcțiile sale magnifice îți taie încă respirația chiar în starea de ruină. Dar de-a curmezișul strălucirii sale regale zac umbre întunecate de rău ce nu poate fi descris. Menționez aici câteva: El a fost căsătorit de zece ori; și-a ucis una din soțiile sale, pe soția sa castă Miriamne, pe care o iubise cu ardoare; de asemenea, el a orchestrat uciderea a trei dintre fiii săi pentru că – credea el în imaginația lui paranoică – că ei îi amenințau tronul.

Orbit de furie, Irod era atât de brutal și de nemilos pe cât poate deveni o ființă umană. Când vulturul de aur – cu care el desacralizase fațada templului – a fost aruncat jos, el a ars patruzeci de tineri ca torțe vii. Înainte de a muri, Irod a ordonat măcelărirea liderilor de frunte ai comunității iudaice pentru a fi sigur că se vor vărsa lacrimi peste mormântul său!

Imediat ce Magii l-au informat pe Irod că un Împărat S-a născut în țara sa, el s-a simțit amenințat; tot așa s-a simțit întregul Ierusalim. Așa că, plin de viclenie și de înșelăciune, el le-a spus Magilor: „Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui” (Matei, 2:8). Dar Magii, fiind înștiințați de Dumnezeu în vis, l-au păcălit pe Irod și s-au întors în țara lor pe altă cale. După ce a înțeles că Magii s-au dovedit mai inteligenți decât el – prin pronia divină – Irod a devenit extrem de mânios și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (v. 16).

Așa că, la foarte scurt timp după ce primele colinde au fost cântate și după ce primele daruri au fost oferite, o mare calamitate a fost adusă asupra pașnicului orășel Betleem și a localităților din jurul lui, la comanda acestui om numit Irod. Soldații coborau de pe caii lor precum păsările de pradă, înșfăcau pruncii din pătuțurile lor și-i ucideau pe loc. În curând, străzile s-au “pavat” cu sângele pruncilor nevinovați! Betleemul, care literal înseamnă “Casa Pâinii,” locul Nașterii Mântuitorului nostru – Care s-a oferit pe Sine după Înviere ca Pâine Cerească prin Sfânta Euharistie – a devenit scena plină de jale și a plânsului cu accente de nedescris!

   Se pune întrebarea: Diferă cu ceva societatea noastră contemporană față de cea guvernată de acel geniu rău numit Irod? Nicidecum! De fapt, ea s-a schimbat pentru a deveni și mai rea! De ce spun asta, vă întrebați? Pentru că după 2000 de ani lumea continuă să persecute, să exploateze și să măcelărească pruncii nevinovați mult mai rău decât Irod. Le-am văzut fețele “os și piele” în imagini din Cambodgia, Etiopia, Coreea de Nord, Sudan, Bangladesh și Somalia, pentru a numi doar câteva din țările în care au murit cu miile în campusuri sordide și de-a lungul autostrăzilor sufocate de refugiați.

Astăzi, ei se joacă în incinta canalelor de scurgere, iar noaptea se vor odihni pe saltele putrede, în cocioabele de carton din mahalalele murdare ale marilor orașe ale lumii. Statisticile ne spun că, numai într-un an, în jur de 18 milioane de copii mor de foame în întreaga lume; dar aceleași statistici ne spun că ar fi fost necesar doar 100 de dolari pentru fiecare din acei copii pentru a fi ținuți în viață timp de un an! Și câte miliarde de dolari sunt stocate în băncile bogaților acestei lumi! Câte miliarde sunt furate în milioane de feluri!

Iubiții mei, pruncii nevinovați, sfinți sunt încă uciși astăzi. Având sancțiunea legală – dar fundamental anti-creștină – în cele mai multe din țările lumii, milioane și milioane de copii sunt uciși în fiecare an pe altarul Juggernaut-ului[1] acestui veac! Da, pruncii sfinți, cei mai mulți dintre ei nenăscuți, sunt uciși astăzi pe o scară infinit mai mare decât și-a imaginat vreodată Irod; da, ei sunt uciși chiar înainte de a fi fost născuți, ceea ce nici Irod nu și-a imaginat să facă! Dar ce s-ar mai putea spune despre faptul că pruncii nevinovați sunt pioni fără putere pe tabla de șah a multor divorțuri!?

Dar ce s-ar mai putea spune despre noile expresii, comune jargonului nostru contemporan, care nu erau cunoscute cu o generație-două în urmă?! Gândiți-vă la aceste expresii: abuz de copii, molestare de copii, copii bătuți, prostituție cu copii, pornografie cu copii, etc. Și totuși, cei care vorbesc despre abuzul copiilor sunt extrem de șovăielnici să conceadă că, cea mai rea formă de abuz al copiilor este avortul, egal cu uciderea premeditată a unei nenăscute și nevinovate ființe umane!

Orice copil din lumea de astăzi  este ținta celor mai sinistre forțe ale răului – traficanții de droguri, traficanții de obscenități, traficanții de pornografie. Ei toți lucrează să exploateze și să distrugă copilul vostru pentru profit și, ceea ce pare coșmaresc, de multe ori, ei fac aceasta speculând protecția unor legi seculare care devin tot mai anti-creștine cu fiecare zi ce trece! Într-un fel, Irod arată ca un copil, el arată mult mai puțin rău în comparație cu Irozii de astăzi!

Iată cuvintele condamnatoare ale lui Hristos, Pruncul născut în Betleem acum cinci zile, care trebuie să fie auzite de toți Irozii contemporani: „Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine iar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării” (Matei, 18:5-6). Comentând versetul 6 citat aici, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază faptul că Mântuitorul n-a spus că “‘I se va atârna de gât o piatră de moară,’ ci, ‘mai bine iar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară,’ implicând că un alt rău, mult mai dureros decât acesta, îl așteaptă pe el; și dacă acesta este insuportabil, cu cât mai mult va fi acela!”.        

Iubiți credincioși, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost un refugiat din cea mai fragedă pruncie. Îngerul i-a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt…fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (v. 13). Milioanele de refugiați de astăzi – milioane de exilați din țări în care sunt persecutați încă în multe feluri – au un Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevărat, Care înțelege agonia celor care n-au o locuință stabilă și care au recurs la o fugă înnebunită. Ei au un Dumnezeu Care Se identifică cu ei și le spune: „Și Eu am fost un refugiat. Când M-am născut n-a fost cameră pentru Mine la han, iar la scurt timp după ce M-am născut, mama și tatăl Meu au trebuit să fugă în Egipt ca să scape de Irod”.

Da, Iosif și Maria L-au protejat pe Copilul Iisus. Ei L-au păzit. E adevărat, Hristos este Mântuitorul nostru, dar e adevărat, de asemenea, și faptul că într-un fel și noi trebuie să avem grijă de El. Noi trebuie să facem ceea ce au făcut Iosif și Maria în drum spre Egipt și în micul orășel Nazaret unde s-au întors. Noi trebuie să facem ceea ce Biserica a făcut de-a lungul secolelor când falși învățători au început să proclame că, Iisus a fost numai om, nu Dumnezeu și Om.

Biserica trebuie să aibă grijă de Hristos, Ea trebuie să-L protejeze pe El și învățătura Sa împotriva multelor culte false și „biserici” care Îi răstălmăcesc Adevărul Lui etern, neschimbabil. De aceea Biserica Ortodoxă este atât de intransigentă când e vorba despre succesiunea apostolică. Ea insistă că, adevărata Biserică a lui Hristos, trebuie să fie în măsură să-și urmărească existența ei în mod istoric prin episcopi până la Sfinții Apostoli. Legătura istorică de la Apostoli trebuie să fie neîntreruptă pentru a garanta că credința care este învățată de ei este aceeași, identică cu cea care a fost „dată sfinților, odată pentru totdeauna” (Iuda, 3).

Iubiții mei, îngerul i-a spus lui Iosif că, „Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă”. Dar Irod este cu noi astăzi. El încă caută copilul din brațele tale. E adevărat, el se numește astăzi fie umanism, fie secularism, fie comunism. Celelalte nume ale lui pot fi identificate în extrem de numeroasele culte și false „biserici” care neagă firea divină a lui Hristos, ca și lucrarea Lui de mântuire a lumii. Irozii de astăzi încearcă să minimalizeze importanța credinței noastre, sau să ne momească să ne depărtăm de ea. Dacă suntem Creștini adevărați, trebuie să avem grijă de Hristos în viața noastră. Trebuie să-I oferim mintea, inima și sufletul nostru cu totală credință și supunere.

În sfârșit, dar nu de cea mai mică importanță, va trebui să învățăm sensul cuvântului disciplină – disciplina rugăciunii zilnice, a citirii Sfintei Scripturi în fiecare zi, participarea săptămânală la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Pentru că Irozii acestei lumi vor căuta Pruncul să-L distrugă. Toate acestea cheamă la veghe neîntreruptă, cu rugăciune ascetică veghetoare. Fecioara Maria și dreptul Iosif l-au păcălit pe Irod. Voi și cu mine îl putem păcăli. Îl vom ține și Îl vom păstra pe Copilul Care a venit să fie Mântuitorul nostru. Îl vom proteja de mulții Irozi de astăzi care caută să ne distrugă credința în El. Îl vom ține spre viața veșnică dacă Îi oferim astăzi ospitalitatea inimilor noastre, pentru ca El să poată veni să locuiască în ele, nu doar pentru doi ani – cât a locuit în Egipt – ci pentru totdeauna, pentru veșnicia noastră cu El! Amin.

30 decembrie 2012

[1] Orice obiect sau forță extrem de puternică, distructivă; ceva care cere un devotament orb sau jertfă plină de cruzime; un idol al lui Krishna din Puri în Orissa, India, care este purtat anual pe un mare car pe ale cărui roți de spune că cei devotați idolului s-au aruncat pentru a fi zdrobiți. Se înțelege că al treilea sens l-am avut în vedere aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: