PREDICĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI: OCHII LUI IISUS
„Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare, şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, Lumină le-a răsărit!” (Mat., 4: 16; cf. Isaia, 9: 1)
Iubiţilor în Hristos,
Hristos Se naşte! Slăviţi-L!
Acum câţiva ani, s-a pus la punct în Statele Unite un sistem de înaltă tehnologie care îl ajută pe orb să vadă. Numit „Argus,” – după numele zeului din mitologia greacă, despre care legenda spune că avea 100 de ochi, – acest sistem inovator poate ajuta pe oameni să vadă, oferindu-le o retină artificială. Totuşi, Isaia a profeţit, acum câteva mii de ani, că Iisus, Fiul lui Dumnezeu întrupat, aduce lumină şi o viziune nouă tuturor celor care umblă întru întuneric. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi ce fel de întuneric a avut în minte Profetul, permiteţi-mi să subliniez că termenul ebraic pentru cuvântul „întuneric,” – tsalmaweth – ne comunică o noţiune despre ‘întuneric’ mult mai profundă decât aceea de absenţă a luminii; şi asta pentru că acest cuvânt înseamnă „întuneric de moarte” şi include o rea voinţă palpabilă, care înfricoşează într-o măsură în care întunericul nopţii nu o poate face.
Cum lucrează acest sistem de înaltă tehnologie? O mică cameră de luat vederi e plasată pe o pereche de ochelari de soare. Această cameră e conectată la un foarte mic implant electronic plasat în ochiul celui orb. La rândul lui, implantul e conectat la fotoreceptorii defectaţi de pe retina pacientului – fotoreceptori cunoscuţi sub numele de vergele şi conuri. Apoi, imaginile din camera de luat vederi trec prin implant şi stimulează fotoreceptorii, care, prin nervul optic, transmit semnale la creier.
Cercetătorii care s-au întrunit în anul 2005 într-un miting al Asociaţiei pentru Cercetare în domeniul Vederii şi al Oftalmologiei, ne-au informat că aceste retine artificiale au fost implantate cu succes la şase pacienţi, ele făcându-i capabili pe aceia să vadă lumina şi să detecteze mişcarea. Ceea ce pare destul de interesant e faptul că, acest sistem lucrează numai în pacienţii cu retine degenerate!
Iubiţi prieteni întru credinţă,
Permiteţi-mi să subliniez că eu nu am nici cea mai mică îndoială că această retină artificială e o inovaţie extraordinară. Şi totuşi, ea nu ne ajută prea mult, de fapt nu ne ajută de loc, atunci când luptăm cu forme de întuneric ce nu au nimic în comun cu retinele atrofiate. Poate că întunericul nostru e generat de depresiune, de deziluzie, de îndoială, de credinţă călduţă sau de credinţă slabă, sau chiar de lipsă de credinţă. Poate că acest fel de întuneric îşi are originea într-o relaţie care se deteriorează. Poate vine din faptul că nu mai aşteptăm nimic de la nimeni, sau pentru că nu iubim pe nimeni.
Ei, bine, pentru a găsi ceva lumină în acest fel de întuneric, nouă ne trebuie ceva mai mult decât sistemul de înaltă tehnologie numit “Argus” pentru a fi ajutaţi! Ne trebuie Ochii lui Iisus. Profetul Isaia a cunoscut întunericul disperării profunde şi devastatoare când a scris: „Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întuneric!” (Isaia, 42: 7). Întunericul se înstăpânise, deci, peste pământul lui Israel când, de nicăieri, a venit vestea cea bună generatoare de mare bucurie: „Că Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă a Cărui stăpânire e pe umerii Lui şi se chemă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al Păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia, 9: 5).
Un Prunc Se naşte astăzi în Betleem, pentru a introduce lumea într-un nou mod de a vedea. Aşteptările tuturor sunt răsturnate de către un Împărat Care Se naşte într-un staul, Dumnezeu atotputernic, Care ia forma Unui Prunc vulnerabil. Această Naştere a marcat începutul unei noi ere în Istoria omenirii, eră în care nedreptatea, egoismul şi violenţa trebuiau să fie înlocuite cu noţiunile de justiţie, dreptate şi pace, şi toate acestea mai presus de ceea ce noi, ca fiinţe umane, putem înţelege prin ele.
Totuşi, ca orice noi forme de vedere, această inovaţie a necesitat o oarecare adaptare; a fost necesară o anumită perioadă pentru ca oamenii să se obişnuiască a vedea prin Ochii lui Iisus. De fapt, chiar şi astăzi, – 2000 de ani mai târziu, – mai mult de două treimi din populaţia planetei refuză să facă ajustarea răscumpărătoare. Chiar unii dintre voi vă întrebaţi, poate, ce înseamnă să vezi viaţa prin Ochii lui Iisus – prin Ochii Celui Care Se naşte astăzi în Cetatea lui David – Mântuitorul nostru, Hristos Domnul! Ei bine, chiar Profetul Isaia ne dă soluţia – ieşirea din această stare de nedumerire – cu cele patru nume pe care le ataşează Pruncului Care este aşezat pe tronul lui David şi Căruia I se dă Împărăţia lui Dumnezeu.
Iubiţi credincioşi,
Pentru a avea Ochii lui Iisus trebuie să te împărtăşeşti de viziunea unui Sfetnic minunat. Asta înseamnă că noi ajungem să vedem lumea din perspectiva Celui Care este Calea noastră, singura Cale către Dumnezeu Tatăl! Nu, nu suntem forţaţi să descoperim totul pentru noi. Dar trebuie să urmăm indicaţia, direcţia clară arătată de Cel Care ştie cărarea către bucurie şi împlinire şi viaţă veşnică. Când avem Ochii lui Iisus, noi nu căutăm să iubim doar pe cei care ne iubesc pe noi, pentru că şi păgânii fac acest lucru. În schimb, noi căutăm să iubim pe oricine – prieteni şi vrăjmaşi – ca pe copiii Părintelui Ceresc. Aceasta e o cărare de urmat complet nouă pentru noi, dar este cea care duce către viaţa veşnică. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele”, ne sfătuieşte Sf. Pavel (Rom.,12: 21).
Pentru a vedea cu Ochii lui Iisus înseamnă, de asemenea, să înţelegi lucrarea unui Dumnezeu atotputernic. E adevărat, acest lucru e greu de înţeles atunci când Iisus Hristos, Unsul lui Dumnezeu, apare întâi pe pământ ca un prunc lipsit de putere. Totuşi, nu pot să nu întreb: De ce pierdem din vedere faptul că El creşte şi ajunge Om, Care merge până într-acolo încât să cucerească păcatul şi moartea? Nu, Iisus nu este pruncul slab, osos, născut astăzi în ieslea Betleemului! El este Acela – Singurul – Care are puterea să cucerească moartea veşnică prin moartea Sa, rămânând complet neatins de corupţie, de stricăciune!
Când vă luptaţi cu vreo ispită, cu vreun refuz categoric, sau cu vreo dezamăgire, cu un eşec, sau cu o pierdere zdrobitoare, încercaţi să vă amintiţi că în Pruncul vulnerabil născut astăzi în Betleem, aveţi un Dumnezeu atotputernic, Care vă conduce către o victorie veşnică. Când sunteţi învineţiţi de loviturile vieţii, sau bătuţi măr de nedreptăţile unei lumi fără Dumnezeu, dacă veţi călca pe urmele Lui, El vă va arăta Calea către bucuria veşnică, bucurie care depăşeşte orice înţelegere omenească! Pentru că El este Calea! El a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!” (Ioan, 14: 6).
Doar când cineva priveşte cu Ochii lui Iisus poate dobândi o viziune clară a Părintelui Veşnic. Dumnezeu nu e un tată absent, şi nici unul abuziv. El este un Tată purtător de grijă şi iubitor – Unul Care din grijă pentru viaţa veşnică a oamenilor L-a trimis pe Fiul Său să îmbrăţişeze lumea de pe culmea suferinţei umane – suferinţă ce nu poate fi descrisă cu cuvinte umane – de pe Cruce! Acum este extrem de important pentru noi să ne amintim că Iisus şi Tatăl Său ceresc sunt un Dumnezeu, aşa că chipul lui Iisus e acelaşi cu chipul lui Dumnezeu Tatăl. El e Cel Care ne-a zis: „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan, 10: 30). Iisus, Hristosul, este Dumnezeul nostru, Părintele nostru Veşnic, şi atunci când avem nevoie de chipul unui părinte apropiat, purtător de grijă şi atent, trebuie să-L căutăm pe El ca nişte copii rugători, adevăraţi. Să vorbim cu El în rugăciune despre orice lucru de care avem nevoie.
În sfârşit, Ochii lui Iisus ne ajută să vedem lumea din perspectiva Împăratului Păcii. Iisus, Hristosul profeţit de Prooroci, Se naşte astăzi în Betleem să aducă pace sufletească tuturor celor care vieţuiesc în latura întunericului, încătuşaţi de păcat şi moarte! Să vezi cu Ochii Împăratului Păcii înseamnă să trăieşti „cu vrednicie şi cu dreptate din acest moment înainte, pentru totdeauna”. Înseamnă să îmbrăţişezi justiţia şi dreptatea într-un mod cristic. Înseamnă, deci, ca noi să vedem lumea ca pe ceva aflat în cumplită, absolută nevoie de pacea lui Hristos, şi să înţelegem că misiunea noastră sfântă, ca următori ai lui Hristos, este să lucrăm spre împlinirea acestui scop pe orice cale omeneşte posibilă. Pe orice cale posibilă şi… imposibilă! Da, şi imposibilă! Vreţi să vă amintesc cuvintele Dumnezeu-Omului, născut astăzi în Peştera Betleemului? Iată-le: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Matei, 19: 26; Marcu, 10: 27).
Aş vrea acum să vă împărtăşesc o mică istorioară pe care ne-a făcut-o cunoscută Roy T. Lloyd. El scrie că au fost zile, săptămâni, chiar luni, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaţii se înfruntau unii cu alţii din tranşee. Atunci s-a întâmplat să fie Ajunul Crăciunului şi un soldat german a fost auzit cântând, în limba lui, „Noapte liniştită”, cunoscută acum şi la noi şi cântată în limba engleză. Da, e vorba de cântecul de Crăciun „Silent Night.” Ei bine, imediat, soldaţii britanici au început să cânte acelaşi cântec, normal, în engleză. În foarte puţin timp ambele tabere adverse cântau şi, deodată, un armistiţiu neoficial a fost declarat în timp ce soldaţii, din ambele părţi, sub steaguri albe, s-au îmbrăţişat unii cu alţii în pământul nimănui; pământul nimănui, pentru că era al Domnului, era aidoma Peşterii unde S-a născut Hristos. Şi astfel au sărbătorit Crăciunul împreună. Când s-au întors fiecare la locurile lor de luptă, nici unul n-a mai fost capabil să tragă vreun foc ucigător către inamicii lor. Duşmanul lor avea acum o faţă, şi faţa lui era ca şi faţa lor, era faţa umană transfigurată de miracolul Crăciunului! Ei, bine, toate trupele au trebuit să fie înlocuite de fiecare parte, pentru că aceia care au cântat împreună, deşi inamici de război, trăgeau pe deasupra capetelor adversarilor şi nu la ţintă!
Crăciunul are puterea lui unică, mistică de a face acest lucru! El distruge barierele făcute de om şi ne aduce aminte de legătura noastră fraternă, primordială, cu orice fiinţă umană, creată după chipul lui Dumnezeu, pentru a ajunge la asemănare cu El! Crăciunul ne revarsă în inimi pacea lui Dumnezeu, – răvăşită de păcatul adamic, – pacea glorificată de îngeri pe firmamentul cosmic, la Naşterea lui Hristos.
Iubiţii mei,
Când vă puneţi la ochi o nouă pereche de ochelari, vedeţi lumea într-o lumină cu totul diferită. Acest lucru e adevărat atât pentru o nouă pereche de ochelari de soare, cât şi pentru un nou aparat „Argus”. Dar, pentru că cei mai mulţi dintre noi nu vor primi vreo retină artificială, sau nişte ochelari de soare cu acele extrem de mici camere de luat vederi în timpul acestui Crăciun, trebuie să căutăm un mod diferit de a vedea. Haideţi să căutăm un Prunc născut în ieslea rece a Betleemului, aşa după cum L-au căutat magii de la Răsărit. Nu vă amăgiţi: Ieslea Betleemului nu poate fi pomul de Crăciun, lipsit de „Darul ceresc” (Evrei, 6: 4), care desacralizează şi fac păgân Crăciunul; ieslea e însăşi Sfânta Masă, iar Peştera Naşterii este biserica, unde venim în prezenţa lui Hristos, la fiecare Sfântă Liturghie! Veniţi să-L căutaţi în ziua Naşterii Lui! Fiţi siguri că El ne va oferi un dar pe care nici o fiinţă umană nu va fi vreodată în măsură să ni-l ofere. El ne va da o nouă viziune şi o nouă lumină, în timp ce noi ne continuăm drumul prin întunericul unei vieţi, al unei lumi, ce devine, cu fiecare zi ce trece, tot mai fără Hristos. El ne va oferi darul ce nu poate fi descris în cuvinte umane, darul Ochilor lui Iisus! Hristos Se naşte! Slăviţi-L! Amin.
25 decembrie, 2011 – La Naşterea Domnului din Anul Domnului 2011