Prăznuirea Sfântului Dionisie din Korisos

 

Miercuri, 26 iunie 2013

Autor: Sfânta Mitropolie de Kastoria

A fost prăznuită solemn pomenirea Sfântului Dionisie din Korisos, ctitor al Mănăstirii „Sfântul Dionisie” din Sfântul Munte Athos, pe 24 şi 25 iunie 2013 în Sfânta Mitropolie a Kastoriei.

Sfântul Dionisie a fost fratele Sfântului Teodosie, originari din Korisos, Kastoria, şi s-au nevoit amândoi în Grădina Maicii Domnului.

Când însă Sfântul Teodosie, din egumen al Mănăstirii Filotheu din Sfântul Munte Athos a devenit Mitropolit de Trapezunt, în urma unei vedenii fraţii l-au vizitat împreună pe Împăratul Alexie al III – lea Comnenul pentru a întemeia o nouă mănăstire închinată Cinstitului Înaintemergător, cunoscută însă astăzi după ctitorul său ca Mănăstirea lui Dionisie [Dionisiou].

Astfel, în ziua praznicului, în biserica „Sfântul Dionisie” din Korisos, Kastoria, a fost oficiată Dumnezeiasca Liturghie sărbătorească şi arhierească de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Kastoria, kyr Serafim, împreună cu clerici ai Bisericii noastre locale. 

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul nostru Arhipăstor a vorbit despre Sfântul nostru local Dionisie şi a făcut o analiză a stihului „Bucură-te, povăţuitorul monahilor”.


Şi Sfântul Dionisie a fost într-adevăr povăţuitor al monahilor mai întâi, nu pentru că a urmărit aceasta, ci deoarece harul Sfântului Duh pe care îl avea l-a impus în conştiinţele fraţilor săi monahi. În al doilea rând, a fost povăţuitor al monahilor deoarece avea înăuntrul său smerenie adevărată şi nu aparenţa smereniei, pocăinţa care l-a condus la adevărata cunoaştere de Dumnezeu şi nu ipocrizia care conduce la pierzare.

În al treilea rând, a fost povăţuitor al monahilor pentru că mai înainte a trecut prin cuptorul ascultării.

Precum Hristos a fost ascultător până la moarte, aşa şi sfinţii sunt ascultători în aceeaşi măsură.

Sfântul Dionisie nu revendica ascultarea, nu priva de libertate, dar viaţa lui era la aşa măsură şi atât de puternică era prezenţa Sfântului Duh în el, încât a devenit povăţuitor al monahilor şi în ascultare.

Înaltpreasfinţitul şi-a încheiat cuvântul spunând că numai după ce cineva vede măreaţa mănăstire ce-i poartă numele – această pepinieră de nevoinţă şi sfinţenie, ajunge la concluzia că acest ctitor a fost într-adevăr organ al Mângâietorului.

În încheiere, a urat acelaşi lucru tuturor: să avem adică în vieţile noastre ca ajutători şi povăţuitori pe sfinţii noştri locali şi să ajungem organe ale Mângâietorului.

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright

Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.