PREDICĂ LA SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI A TUTUROR PUTERILOR CEREŞTI – Pr. Dorin Picioruş

  Pr. Dorin Picioruş

PREDICĂ LA SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI A TUTUROR PUTERILOR CEREŞTI

Iubiți frați și surori întru Domnul,

prăznuirea de astăzi, aceea a soboruluia comunității tuturor Puterilor cerești, subliniindu-se aici numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, are rolul de a ne aminti faptul, că viața ortodoxă e o viață întraripată de dumnezeiescul dor.

Că viața ortodoxă e o viață pe care Dumnezeu a inițiat-o în noi la Botez, pe care El o face să se dezvolte în noi, împreună cu alegerea și efortul nostru de fiecare clipă și că El este țelul/sensul/ telosul/ împlinirea noastră, pentru că El a pus dorul de El în noi ca pe o dispoziție continuă spre comuniune și dialog preaiubitor.

Cum am fi venit la Biserică, dacă El nu ne-ar fi chemat?

Și cum să nu acceptăm această profundă și preafrumoasă chemare a lui Dumnezeu, dacă, odată acceptată, ea ne schimbă continuu, ne face plini de frumusețe și deveselie dumnezeiască?

Și cum am fi auzit despre El și L-am fi înțeles, pe măsura noastră, dacă El nu ne-ar fi călăuzit mintea spre înțelegere și inima spre dorirea a ceea ce înțelegem, pentru ca ceea ce gândim și simțim să facem să devină act, faptă, expresie reliefată a interiorității noastre?

Iar dacă suntem capabili de a sesiza lucruri care depășesc materialitatea trupului și puterea noastră de înțelegere și coordonatele noastre temporal-spațiale, ieșind spre Dumnezeu în vedere dumnezeiască, asta ne arată că dumnezeiescul dor ne conduce spre Dumnezeul treimic, ca și pe Puterile cerești, pentru că e lucrarea Sa necreatăîn noi, care ne strânge la Sine, împreună cu întreaga creație.

Căci soborul/ comunitatea Îngerilor nu e separată de comunitatea oamenilor în cer și pe pământ, chiar dacă noi avem trupuri iar ei sunt netrupești!

Ei și noi suntem creația lui Dumnezeu, expresia voii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este dorirea noastră autentică, mistuitoarea noastră dorință de viață, de bucurie, de nemurire.

Pentru că nemurirea frumoasă pe care teologia Bisericii o propovăduiește e nemurirea prin iubirea cutremurătoare față de Dumnezeu și de oameni.

Prin iubirea care te cutremură, pentru că te înalță.

Care te cutremură, pentru că te uimește.

Care te cutremură pentru că te umple de umilință văzătoare de noi și noi sensuridumnezeiești sădite în creația Sa.

Și așa înțelegând lucrurile nu putem fi bădărani sau indiferenți vizavi de Sfinții Îngeri…ci plini de dragoste, de iubire, de sfială…pentru că suntem co-slujitori ai lui Dumnezeu. Suntem împreună slugi cu Îngerii și ne bucurăm și ne vom bucura împreună cu ei de continua revărsare de lumină, cunoaștere și iubire a Dumnezeului nostru treimic, care e nemurirea noastră.

În mod textual, numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil le găsim în cartea Sfântului Profet Daniil.

Gavriil, la Dan. 8, 16, e pus să tâlcuiască o vedenie avută de Sfântul Daniil, adică să-l lumineze asupra înțelesurilor ei…iar Mihail, la Dan. 10, 13, e prezentat ca fiind „unul [dintre] primii arhonți [is ton arhonton ton proton]” [cf. LXX] ai Puterilor cerești, lucru confirmat și de VUL: „unus de principibus primis”.

În ed. BOR 1988, spre exemplu, acest unu din greacă și latină a fost înțeles ca „cel dintâi dintre Îngerii păzitori”…iar arhonții/ principii au fost traduși prin „mai mari voievozi” ai lui Dumnezeu, voievodul fiind conducătorul armatei, iar aici, armata lui Dumnezeu fiind armata/ oștirea Îngerilor Lui.

Însă Tradiția Bisericii, după cum spuneam în predica din 2010îi identifică pe cei doi arhonți/ principi/ arhistrategi/ voievozi/ conducători ai Puterilor cerești în mai multe puncte esențiale ale istoriei mântuirii.

Iar Mihail este iconizat cu sabia în mână, pentru că el pedepsește nedreptatea/ injustiția, lupta împotriva lui Dumnezeu…pe când Gavriil poartă în mâini semne de bucurie și de pace, el fiind acela care ne-a adus vestea cea bună a mântuirii.

În slujba zilei, cfMineiului pe noiembrie, ed. 1927, românească, sunt pomeniți nominal numai Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Mai nou însă se încearcă o extindere a icoanei praznicului de față, incluzându-se în ea și Sfântul Arhanghel Rafail.

Că este Arhanghel o spune chiar el în Tobit 12, 15: „Eu sunt Rafail, unul dintre cei 7 Îngeri [is ton epta Anghelon], care stau și intră înaintea slavei Domnului” [cf. LXX].

Însă dacă îl includem în icoana praznicului…trebuie să extindem și slujba zilei, adăugând cântări care să i se adreseze.

O altă icoană, numită sinaxa/ adunarea/ soborul Arhanghelilor îi egalizează pe toți, ne mai ieșind în relief Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, așa cum ies, în mod tradițional, din slujba de azi a Bisericii.

Însă ea prezintă iconic a doua parte a titlului praznicului…pentru că azi e soborul tuturor Puterilor cerești…chiar dacă doar numele lui Mihail și Gavriil sunt pomenite nominal.

Însă ultimele două icoane prezentate, după cum observați, pun în prim-plan pe Hristos, icoana lui Hristos, arătând faptul că Puterile cerești au contribuit șicontribuie activ la iconomia lui Hristos cu lumea pământească…sau că și ei fac partedin Biserică, din care, un anume curent teologic recent, vrea să-i excludă.

Eu le văd ca pe două icoane apologetice, care polemizează cu tendințe teologice contemporane…numai că ele nu se înscriu în tradiția primei icoane prezentate aici, care e o imagine clară a slujbei zilei, așa cum o avem și noi, în limba română.

Adică aceasta e icoana praznicului de față!

Mihail și Gavriil sunt pomeniți nominal…dar cântările se referă și la toate Puterile cerești.

Asta însemnând că putem discuta și despre ceilalți Sfinți Arhangheli dar numai conform Tradiției Bisericii.

Într-un acatist românesc al Sfântului Arhanghel Rafail se subliniază faptul că el ecălăuzitorul celor care călătoresc în pământuri străine, a pribegilor dar și cel care îi păzește pe cei căsătoriți. Datele acestea, în mod evident, sunt extrase dinînțelegerea cărții Tobit.

Sfântul Nicolae Velimirovici [conform ediției românești recente a Proloagelor sale, vol. al 2-lea] spune faptul că sărbătoarea de astăzi a fost instituită în secolul al IV-lea de Sfântul Papă Silvestru al Romei…și că a fost aleasă luna noiembrie ca zi de pomenire, pentru că e luna a noua după luna martie, lună în care a fost ziditălumea.

Și asta numai pentru faptul, că Sfântul Maxim Mărturisitorul l-a comentat în secolul al VII-lea…Și astfel pomenim pe toate Puterile cerești în luna a noua…datorită numărului denouă cete Îngerești, pe care le-a văzut în mod extatic și le-a descris cu multă acrivie teologică și dragoste dumnezeiască Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul (pomenit la 3 octombrie în întreaga Biserică), „marele ucenic al Sfântului Apostol Pavel”, după cum spune Sfântul Nicolae Velimirovici aici…în comparație cu teologii care se luptă cu întreaga Tradiție a Bisericii și care îi neagăistoricitatea și autenticitatea operei…evacuându-l din secolul I în secolul al VI-lea.

Însă toată Tradiția Bisericii cinstește persoana și opera Sfântului Dionisie Areopagitul, anghelologia Bisericii neputând să renunțe vreodată la contribuția sa…pentru că e capitală.

Și Sfântul Nicolae Velimirovici redă înșiruirea dionisiană a Ierarhiilor îngerești: Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii…Arhanghelii fiind numai a 8 ierarhie de sus în jos.

Și se observă de aici abordarea paradoxală a Bisericii, aceea de a pune în prim-planpe Arhangheli, și dintre Arhangheli doar pe doi dintre ei…deși ei sunt din ultima triadă angelică.

Care este motivul unei asemenea „răsturnări” aparente de funcții? Pentru că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil au avut, din partea lui Dumnezeu, misiuni speciale în interiorul iconomiei lui Dumnezeu cu lumea.

Și Biserica îi pune în prim-plan pentru a lega Vechiul și Noul Testament într-un tot unitar, pentru a ne arăta că tot demersul revelațional, că toată descoperirea dumnezeiască și toată ocrotirea noastră din partea Puterilor cerești e voința lui Dumnezeu, pentru că toți suntem ai Lui și toți trebuie să fim împreună.

Însă tot Sfântul Nicolae Velimirovici, în cartea citată supra, redă numele celor 7 Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil, Varahil…după care precizează faptul, că a găsit și numele unui al 8-lea în Tradiție: Ieremiil.

Numai că numărul Sfinților Îngeri este imens…și despre ei nu știm decât că slujesclui Dumnezeu și că ei sunt apărătorii noștri, dar și mustrătorii noștri.

Viața noastră e plină de luminarea și frumusețea lor…Și tocmai de aceea trebuie să le fim recunoscători…și cu umilință să ne rugăm lor mereu…ca să se roage pentru noi…să fie cu noi în bucuriile și încercările noastre…ca să ne putem mântui.

Căci mântuirea e dialog, e comuniune, e întrajutorare, e împreună-locuire cu Dumnezeu și cu oamenii. Ea e o continuă dărâmare a barierelor din noi și dintre noi, prin harul lui Dumnezeu, pentru ca să trăim în libertatea slavei lui Dumnezeu.

Cine ne va da nouă aripi, ca ale porumbelului, ca să zburăm spre El și să ne odihnim?

Cine ne va da aripi de curăție, de har, de lumină, ca să zburăm spre Tine, Doamne?

Și cine poate să Îți slujească Ție după cuviință și după dreptate, Preacurată și Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, când nici Puterile cele de sus nu suntvrednice de vederea slavei Tale?

Și cu toate acestea, din mila Ta cea prea mare, ai venit și Te-ai întrupat și Te-ai făcut om ca noi, afară de păcat, căci ai vrut să ne sui pe noi mai presus de Îngeri, prin umanitatea Ta și ai făcut din corul Îngerilor și din cel al oamenilor o singură oștire a Ta.

Pentru aceasta Ție Îți mulțumim și pe Tine Te binecuvântăm Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru Cel Preabun și Preamilostiv, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sursa: http://www.teologiepentruazi.ro

Un comentariu la „PREDICĂ LA SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI A TUTUROR PUTERILOR CEREŞTI – Pr. Dorin Picioruş

Comentariile sunt închise.