Patriarhul României:
Bunătatea lui Hristos eliberează oamenii de răutatea demonilor
Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a după Rusalii
(Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)
Matei 8, 28-34; 9,1
‘În vremea aceea, trecând Iisus dincolo de mare, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte, aceştia erau foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi îndată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Şi, intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.’
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi, în acelaşi timp, dorinţa Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele.
Mântuitorul Iisus Hristos a fost întâmpinat în ţinutul Gadarenilor de doi îndrăciţi care erau foarte răi, furioşi şi periculoşi. Aceştia locuiau în morminte, înţelegându-se astfel că oamenii demonizaţi se află într-o stare de moarte spirituală. Cei doi îndrăciţi sau demonizaţi erau plini de răutate şi urau pe ceilalţi oameni, purtându-se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înşişi se purtau violent cu oamenii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei. Evanghelia ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe aceşti doi oameni se foloseau de vocea lor şi ziceau Mântuitorului Iisus Hristos: ‘Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?’ (Matei 8,29)
Prin aceasta vedem că demonii mărturisesc dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos şi, în acelaşi timp, se tem de puterea Lui dreaptă ca Judecător al lumii la sfârşitul veacurilor, când satana şi toţi slujitorii lui vor fi pedepsiţi. De aceea, duhurile rele întrebau pe Iisus: ‘Ai venit aici mai înainte de vreme să ne chinuieşti?’, adică mai înainte de judecata de obşte sau judecata universală a lumii.
Mântuitorul Iisus Hristos, venind în lume şi scoţând demonii din oameni, pronunţa deja un început de judecată înainte de timpul judecăţii finale a lumii. El începea astfel eliberarea lumii de stăpânirea diavolului, iar această lucrare a Sa era socotită de demoni ca fiind o judecată înainte de vremea judecăţii de la sfârşitul lumii.
Iubirea milostivă a lui Hristos pentru oameni este chinuitoare pentru duhurile rele care urăsc pe oameni
Demonii care au pus stăpânire pe aceşti doi oameni cunoşteau mai mult decât oamenii obişnuiţi ce se va întâmpla în Ziua Judecăţii cu cei care săvârşesc răul. Dar acum Mântuitorul Iisus Hristos îi judecă şi îi chinuieşte doar prin prezenţa Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă şi răutatea lor violentă faţă de oameni.
Iubirea Lui milostivă şi smerită îi chinuia pe aceşti demoni, care nu iubeau pe oameni, ci îi urau şi căutau să-i împiedice să trăiască în armonie cu ceilalţi oameni.Deşi nu i-a certat şi nu i-a pedepsit atunci pe demoni, Iisus îi chinuia totuşi, adică le provoca suferinţă spirituală numai prin prezenţa sfinţeniei Lui şi a iubirii Lui milostive faţă de oamenii chinuiţi de demoni.
În mod deosebit, Evanghelia ne arată că Domnul Iisus Hristos nu este indiferent faţă de suferinţa oamenilor, mai ales faţă de suferinţa oamenilor pe care nu-i mai ajută ceilalţi oameni. Nimeni dintre locuitorii ţinutului Gadarei nu L-a rugat pe Iisus ca să-i vindece pe aceşti doi îndrăciţi. De ce? Pentru că populaţia cetăţii din care proveneau aceşti doi oameni chinuiţi de demoni nu-i mai considera oameni, ci îi asimila cu demonii răufăcători. Din cauza duhurilor rele care se aflau în ei, aceşti oameni chinuiţi deveniseră foarte furioşi şi violenţi. Dar tocmai spre aceşti doi oameni demonizaţi de care nimeni nu se mai îngrijea, ci toţi se temeau, vine Mântuitorul Iisus Hristos ca să-i elibereze. În mod intenţionat El a trecut prin locul acela unde persoana umană era chinuită, înstrăinată şi înrăită, scoasă din firescul ei. Vedem că demonii dezorientează, înstrăinează şi dezumanizează pe oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos vrea să elibereze pe oameni de răutate şi violenţă, să-i facă paşnici, să-i transforme din răufăcători în binefăcători, ca să-şi redobândească demnitatea lor de fiinţe create după chipul lui Dumnezeu Cel Bun şi Milostiv. Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii numesc adesea pe demoni ucigaşi de oameni sau vrăjmaşi ai omului ori chinuitori de oameni. Hristos Domnul nu vorbeşte mult cu demonii, nu coboară la nivelul lor, nu le dă explicaţii, pentru că aceştia sunt vicleni. El nu le acordă multă atenţie, pentru că aceştia sunt mândri. El nu le explică lor lucrarea Lui, pentru că El săvârşeşte orice faptă sau minune din iubire sinceră şi smerită faţă de oameni şi pentru mântuirea lor.
Iisus Hristos face din oameni înstrăinaţi oameni apropiaţi de semenii lor
Când vindecă pe cei doi demonizaţi, Mântuitorul Iisus Hristos ridică ceea ce este căzut în om şi eliberează ceea ce este înrobit în acesta, adică vindecă facultăţile sufleteşti ale omului creat după chipul Persoanelor divine. Cei posedaţi de demoni sunt totuşi oameni, dar nu mai sunt persoane umane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber, personal, propriile lor facultăţi mintale şi propriile lor simţiri sufleteşti, ci altcineva se foloseşte de vocea lor, de gândirea lor şi de mişcările trupului lor. Ei sunt înstrăinaţi de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalţi oameni şi de el însuşi.
Însă Mântuitorul Iisus Hristos, ca Doctor al sufletelor şi al trupurilor, ridică, eliberează, vindecă şi face din oameni înstrăinaţi oameni apropiaţi, le redă sănătatea şi demnitatea, precum şi bucuria de-a fi în comuniune cu El.În Evanghelia după Luca se arată că unul dintre aceşti demonizaţi, după ce a fost vindecat, s-a apropiat de Iisus şi I-a cerut să-l ia cu Sine. Însă Mântuitorul i-a spus: ‘Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu’ (Luca 8, 39). Ca semn de recunoştinţă pentru că a fost vindecat, acesta dorea să devină un ucenic şi un misionar care să-I urmeze lui Iisus, să fie pretutindeni alături de Cel ce l-a vindecat, dar Iisus l-a sfătuit că e mai de folos ca el să fie un mărturisitor statornic în ţinutul în care locuia, pentru ca lumea care-l cunoştea cât de rău era el înainte de vindecare să poată vedea cât de bun a devenit acum prin vindecarea dăruită lui de Dumnezeu.
Valoarea spirituală a omului întrece orice valoare comercială
Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus vrea să elibereze pe oamenii chinuiţi de ei şi astfel ei nu mai pot să facă nici un rău acestora, au cerut lui Iisus să-i lase să intre într-o turmă de porci, adică să facă rău animalelor pe care le aveau în proprietate locuitorii din ţinutul Gadarenilor, adică aproximativ două mii de porci (cf. Marcu 5, 11).
Iisus acceptă cererea lor şi, îndată după ce au ieşit din oameni, demonii au intrat în porci, iar turma întreagă de porci s-a aruncat în mare şi s-a înecat. Atunci, în mare grabă, cei care păzeau porcii au anunţat pe locuitorii cetăţii despre cele întâmplate, iar aceştia au venit şi I-au cerut lui Iisus să plece din ţinuturile lor, întrucât le-a făcut mare pagubă. Vedem, aşadar, că oamenii din cetate erau mai preocupaţi de valoarea porcilor decât de vindecarea concetăţenilor suferinzi. În loc să se bucure că doi oameni robiţi de demoni au fost vindecaţi şi, ca atare, să arate recunoştinţă faţă de Iisus, aceşti locuitori I-au cerut să plece de la ei. Paguba pricinuită prin înecarea porcilor li s-a părut mult mai mare decât binefacerea vindecării celor doi oameni demonizaţi, care fuseseră vreme îndelungată pentru ei o primejdie permanentă din cauza violenţei lor.
De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci? Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit ca demonii din oamenii posedaţi să intre în turma de porci tocmai pentru a mustra, printr-o pagubă materială, pe locuitorii din ţinutul Gadarenilor. Permiţând demonilor să intre în turma de porci, Iisus i-a certat, de fapt, pe locuitorii acestui ţinut pentru că ei, din lăcomie de bani, încălcau Legea lui Moise care nu le permitea să crească porci. Deci, ei creşteau porci nu pentru mâncare, aceştia fiind consideraţi animale necurate, ci pentru vânzare sau comerţ; nu pentru a se hrăni, ci pentru a se îmbogăţi. Dorinţa lor de câştig material necurat devenise mai puternică decât evlavia lor în împlinirea Legii. Dorinţa lor de câştig devenise un idol, din pricina duhului lăcomiei care-i stăpânea. Astfel, Iisus a vindecat pe cei doi oameni stăpâniţi de duhurile rele violente şi, în acelaşi timp, a mustrat, printr-o pagubă materială, pe locuitorii acelui ţinut prea lacomi de câştig material necurat, voind să-i vindece astfel şi pe ei de un alt duh rău sau necurat, şi anume duhul lăcomiei, care-i făcea insensibili la suferinţa altora. Adesea, pagubele materiale sunt îngăduite de Dumnezeu în viaţa oamenilor, întrucât ei s-au legat prea mult de lucrurile materiale, neglijând viaţa lor spirituală.
Demonii dezbină pe oameni, iar Dumnezeu îi adună
Din Evanghelia de azi vedem că Mântuitorul Hristos învaţă pe oameni nu doar prin ceea ce spune, ci şi prin ceea ce face. În fiecare gest al Lui, în fiecare faptă a Lui există o mulţime de înţelesuri duhovniceşti, o mulţime de lumini spirituale pentru luminarea sufletului nostru.
Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii este tulburătoare, pentru că ne arată atitudinea demonilor faţă de oameni şi a oamenilor unii faţă de alţii. Vedem că demonii care chinuiesc pe oameni îi folosesc pe aceştia ca să chinuiască şi ei pe alţi oameni, la rândul lor.
Însă Mântuitorul Iisus Hristos doreşte vindecarea oamenilor, eliberarea lor şi adunarea lor în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi întreolaltă.
Lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos de eliberare a oamenilor de duhurile rele se continuă în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, ca lucrare de vindecare a oamenilor, de eliberare a lor de păcate şi de revenire a lor la iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni. Rugăciunea zilnică a credinciosului şi puterea semnului Sfintei Cruci pe care-l foloseşte des alungă puterea duhurilor rele. Sfânta Cruce are o putere mare în ea după cum spune Sfântul Apostol Pavel în prima sa epistolă către Corinteni (1 Cor. 1, 18): ‘Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu’. Cu alte cuvinte, puterea Crucii este puterea iubirii smerite a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Smerenia iubirii atotputernice a lui Hristos Cel răstignit şi înviat îi înfricoşează pe demoni, deoarece ei nu au smerenie şi nici iubire faţă de Dumnezeu. De fapt, din mândrie şi neascultare de Dumnezeu au căzut unii îngeri şi au devenit demoni sau duhuri rele.
În acest sens, lucrarea de vindecare a sufletului de păcate şi patimi cuprinde în ea o luptă duhovnicească între Duhul lui Hristos primit de creştin la Botez şi duhurile rele, care urăsc pe omul credincios. Din acest motiv, rugăciunile începătoare ale Bisericii Ortodoxe au în frunte rugăciunea Împărate Ceresc. Prin ea se cere ca Duhul Sfânt să locuiască în noi şi să ne curăţească de toată întinăciunea şi să ne mântuiască, adică să ne unească prin har cu Dumnezeu.
Primind lumina Evangheliei de astăzi, ne umplem de speranţă, de încredere multă în ajutorul lui Dumnezeu, pentru că, dacă-L iubim pe Hristos, nu ne temem de demoni. În ‘programul duhovnicesc’ de la Botez preotul întreabă pe cel ce se botează: ‘Te lepezi de satana?, şi de toate lucrurile lui?, şi de toţi slujitorii lui?, şi de toată slujirea lui?, şi de toată trufia lui?’ Răspunsul este: ‘Mă lepăd de satana.’ Apoi: ‘Te uneşti cu Hristos? Şi crezi Lui?’, iar răspunsul este: ‘Mă unesc cu Hristos. Şi Cred Lui, ca unui Împărat şi Dumnezeu.’
Dacă în timpul vieţii noastre ne unim cât mai des cu Dumnezeu prin rugăciune, prin ascultarea Evangheliei, prin împlinirea poruncilor Lui şi mai ales prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, atunci ne întărim mai mult spiritual şi nu mai avem teamă de duhurile rele, tocmai pentru că ne unim cu Hristos, Mântuitorul nostru. Însă când ne îndepărtăm de Hristos, când rugăciunea slăbeşte, când credinţa se răceşte, când dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele scade, atunci ne aflăm în primejdie. Eliberarea omului de duhurile rele se săvârşeşte prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte şi post aspru, ca pregătire pentru primirea Sfintei Taine a Maslului sau a Ungerii bolnavilor şi pentru citirea de către preot a Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor rele şi necurate din oamenii chinuiţi de ele. Aceste rugăciuni trebuie însă citite nu oricând şi oricum, ci după o pregătire duhovnicească deosebită, în stare de smerenie, pocăinţă şi curăţie duhovnicească dobândită prin Spovedanie.
Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dăruiască tuturor puterea de a birui ispitele care vin de la demoni, dar şi puterea duhovnicească de a fi milostivi, de a ne ruga şi pentru alţii, îndeosebi pentru cei ce nu se mai pot ruga pentru ei înşişi, arătând astfel prezenţa iubirii şi a lucrării Mântuitorului Iisus Hristos în viaţa noastră, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin.
* Text revizuit de autor în anul 2011
Sursa:www.basilica.ro
Doamne Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!
MIC INDRUMAR BIBLIC ORTODOX ( varianta finala)
Cuprins
1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
2. CINE ESTE IISUS
3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
5. SFANTA TRADITIE
6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
10. DESPRE POCAINTA
11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
18. CINE SUNT PREOTII
19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
1. DESPRE SFANTA TREIME ( DUMNEZEU IN TREI PERSOANE)
( pentru Martorii lui Iehova)
” Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”
( Luca 3: 21- 22).
Domnul Iisus a zis: ” Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” ( Ioan 10: 30).
” Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.” ( I Ioan 5: 7).
” Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: “Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”. Şi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”; Iar către Fiul: “Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.”( Evrei 1: 5- 8).
” Harul DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui DUMNEZEU şi împărtăşirea SFÂNTULUI DUH să fie cu voi cu toţi!” ( II Corinteni 13: 13).
2. CINE ESTE IISUS
” Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ” ( Ioan 20: 31);
” Iisus este Domnul” ( Romani 10: 9);
” Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi” ( Romani 10: 9);
” Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” ( I Timotei 1: 15);
” mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.” ( I Ioan 4: 14);
” Iisus Hristos a venit în trup” ( I Ioan 4: 2);
” Hristos Iisus, Domnul meu” ( Filipeni 3: 8);
” Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ( Ioan 20: 28);
” Dumnezeu, Mântuitorul meu” ( Luca 1: 47);
” Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” ( Fapte 8: 37);
” Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” ( Apocalipsa 19: 16);
” am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” ( I Corinteni 15: 3- 7);
” 25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? 27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” ( Ioan 11: 25- 27);
Iisus ne mantuieste: ” Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” ( Faptele Apostolilor 16: 31).
3. DESPRE FAPTE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
” Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
” Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, ŞI NU FACEŢI CE VĂ SPUN?” ( Luca 6: 46);
” Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu ŞI-L PĂZESC.” ( Luca 11: 28).
” Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. NU PUTETI SA SLUJITI LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA.
Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint,si-L luau in bataie de joc.
Si El le-a zis: VOI SUNTETI CEI CE VA FACETI PE VOI DREPTI INAINTEA OAMENILOR, DAR DUMNEZEU CUNOASTE INIMILE VOASTRE; căci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
” DE MA IUBITI, PAZITI PORUNCILE MELE.” ( Ioan 14: 15);
” DACA PAZITI PORUNCILE MELE, VETI RAMANE INTRU IUBIREA MEA” ( Ioan 15: 10);
” Ci, in orice neam, cel ce se teme de El SI FACE DREPTATE este primit de El.” ( Fapte 10: 35).
” DUMNEZEU, CARE VA RASPLATI FIECARUIA DUPA FAPTELE LUI:
Viata vesnica celor ce, PRIN STARUINTA IN FAPTA BUNA, cauta” ( Romani 2: 5-7);
” Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, DACA PAZIM PORUNCILE LUI.
Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.” ( I Ioan 2: 3-4);
” Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului:ORICINE NU FACE dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele său” ( I Ioan 3: 10);
” Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SA PAZIM PORUNCILE LUI; si poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
” nu urma raul, ci binele. CEL CE FACE BINE DIN DUMNEZEU ESTE; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
” Si marea a dat pe mortii cei din ea, si moartea si iadul au dat pe mortii lor, SI JUDECATI AU FOST, FIECARE DUPA FAPTELE SALE.” ( Apocalipsa 20: 13).
4. DESPRE BOTEZUL COPIILOR
Noi, crestinii ortodocsi, botezam copii pentru ca:
” Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3);
” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt in India) trebuie catehizate inainte de botez.
5. SFANTA TRADITIE
1. De unde stia Pavel numele vrajitorilor lui faraon, care l-au infruntat pe Moise ( ma refer la Iannes si Iambres, din II Timotei 3: 8), ca in Vechiul Testament nu apare numele lor? Raspunsul: din Traditie.
2. Dar apostolul Iuda de unde stia ce a spus patriarhul Enoh, ( vezi Iuda 1: 14), ca in VT nu apare nici un citat din Enoh? Raspunsul: din Traditie.
3. De unde stia apostolul Iuda ce i-a spus arhanghelul Mihail Satanei atunci cand a murit Moise ( vezi Iuda 1: 9), ca in VT nu scrie? Raspunsul: din Traditie.
4. De unde il citeaza Pavel pe Domnul Iisus ( vezi Fapte 20: 35), ca in Evanghelii nu apar aceste Cuvinte? Raspunsul: din Traditie.
5. De unde avem termenul ” Sfânta Treime”, ca nu exista in Sfanta Scriptura?
6. De ce crestinii se inchina duminica? Ca nu e o porunca expresa in Biblie, ci Traditia ne-o spune asta.
7. De unde stim care e forma crucii pe care a fost rastignit Domnul Iisus (ca Martorii spun ca Hristos a fost rastignit pe un stalp si sunt si alte feluri de cruci, precum crucea Apostolului Andrei) ? Din Traditie.
VT= Vechiul Testament
6. DESPRE IMAGINI IN BISERICA
– ” O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, IN OCHII CARORA A FOST ZUGRAVIT IISUS HRISTOS RASTIGNIT?” ( Galateni 3: 1).
– ” Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; IN TESATURA LOR SA FACI CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA”
( Iesirea 26: 1);
– ” Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, IAR IN TESATURA EI SA AIBA CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea 26: 31).
– Fara a ne mai gandi la heruvimii de pe chivotul legii ( vezi Iesirea cap. 25: 18).
– ” Si a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi de lemn de maslin, inalti de zece coti.
O aripa a heruvimului era de cinci coti si cealalta aripa a heruvimului era tot de cinci coti. Zece coti erau de la un varf al aripilor lui pana la varful celeilalte aripi.
Tot de zece coti era si celalalt heruvim; amandoi heruvimii aveau aceeasi masura si aceeasi infatisare.
Inaltimea unui heruvim era de zece coti; la fel si celalalt heruvim.
Si a asezat el heruvimii la mijloc, in partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau insa intinse; si atingea aripa unui perete, si aripa celuilalt heruvim atingea celalalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau in mijlocul templului, aripa de aripa.
Si a imbracat el heruvimii cu aur.
PE TOTI PERETII TEMPLULUI DE JUR IMPREJUR, PE DINAUNTRU SI PE DINAFARA, A FACUT CHIPURI SAPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI IMPODOBITE.”
( III Regi 6: 23-29, dar in Biblia Cornilescu I Imparati/ Regi 6: 23- 29).
” Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.
şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.”
( Iesirea 25: 18- 20; despre capacul chivotului Legii).
7. DESPRE INCHINAREA LA INGERI/ SFINTI
” Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.”
( Apocalipsa 3: 7- 9).
Deci: ” iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.” ( Apocalipsa 3: 9).
” 13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: “De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?” 14. Iar acela a răspuns: “Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: “Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?” 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: “Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.”
( Iosua 5: 13- 15).
8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
” 8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.” ( Matei 23: 8- 9)
papa= tata
“Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.”
( Efeseni 5: 23)
9. DESPRE GHICIT ( deschiderea Cartii)
” Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” ( Levitic 19: 26);
” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător” ( Deuteronom 18, 10);
” Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.” ( Deuteronom 18, 14);
” Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa” ( Ieremia 29: 8);
” Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” ( Apocalipsa 21: 8);
” Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” ( Apocalipsa 22: 15).
10. DESPRE POCAINTA
1. Pocainta presupune rugaciune catre Dumnezeu ca sa ne ierte: ” Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.” ( rugaciunea vamesului, din Luca 18: 13);
2. Pocainta presupune parerea de rau pentru pacatele facute ( “faptele moarte” Evrei 6: 1)) si dorinta de schimbare: ” Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.” ( Luca 15: 21);
3. Pocainta presupune si iertarea aproapelui: ” Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua daca nu veti ierta- fiecare fratelui sau- din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanti, din Matei 18: 35);
4. Pocainta presupune marturisirea pacatelor: ” Marturisiti-va deci UNUL ALTUIA pacatele si va rugati UNUL PENTRU ALTUL” ( Iacov 5: 16), vezi si I Ioan 1: 9;
Deoarece Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ” Si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUATI DUH SFANT! CARORA VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE; SI CARORA LE VETI TINE, VOR FI TINUTE.” ( Ioan 20: 22-23).
5. Adevarata pocainta inseamna si facerea de fapte bune, nu doar sa nu faci cele rele: ” Faceti dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam. Acum securea sta la radacina pomilor, DECI ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC.” ( Luca 3: 9).
11. DESPRE CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
” Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16: 18).
12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
– Ca Domnul Iisus a avertizat fariseii: ” Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22: 29) vorbind despre inviere;
– ” Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti?
Iar el a zis: CUM AS PUTEA SA INTELEG DACA NU MA VA CALAUZI CINEVA? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.” ( Faptele Apostolilor 8: 30- 31);
– ” Si indelunga- rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v- a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
Cum vorbeste despre acestea in toate epistolele sale, IN CARE SUNT LUCRURI CU ANEVOIE DE INTELES, PE CARE CEI NESTIUTORI SI NEINTARITI LE RASTALMACESC, CA SI PE CELELALTE SCRIPTURI , SPRE A LOR PIERZARE.” ( II Petru 3: 15- 16).
– ” Aceasta stiind mai dinainte, CA NICI O PROOROCIE A SCRIPTURII NU SE TALCUIESTE DUPA SOCOTINTA FIECARUIA;
Pentru ca niciodata proorocia nu s- a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.” ( II Petru 1: 20- 21);
– ” Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? OARE TOTI SUNT INVATATORI? Oare toti au putere sa savarseasca minuni? ” ( I Corinteni 12: 29).
13. DESPRE VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
” 43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9: 43- 48).
14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
” 8. Căci în HAR sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE BUNE, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” ( Efeseni 2: 8- 10).
15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
” Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. ALEGE viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” ( Deuteronom 30: 19);
” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” ( Matei 23: 37).
16. DESPRE VORBIREA IN LIMBI
” darul limbilor va înceta” ( I Corinteni 13: 8);
” Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” ( I Corinteni 14: 19);
” 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci FIECARE ÎI AUZEA PE EI VORBIND IN LIMBA SA. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi FIECARE LIMBA NOASTRĂ, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” ( Faptele Apostolilor 2: 1- 11).
17. DESPRE TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
” 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
” 17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
” 23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29).
18. CINE SUNT PREOTII
” Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1).
19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
Duminica a inviat Domnul Iisus
” 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.” ( Luca 24: 1- 8);
” În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Faptele Apostolilor 20: 7).