Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Te Deum-ul oficiat la moaştele sfântului ierarh Tihon, Patriarhul întregii Rusii, la mănăstirea stavropighială Donskoi

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Te Deum-ul oficiat la moaştele sfântului ierarh Tihon, Patriarhul întregii Rusii, la mănăstirea stavropighială Donskoi

 

*

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Te Deum-ul oficiat la moaştele sfântului ierarh Tihon, Patriarhul întregii Rusii, la mănăstirea stavropighială Donskoi
La 7 aprilie 2013, de sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi de ziua adormirii sfântului ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat un Te Deum la racla cu moaştele sfântului ierarh la Catedrala mare de la mănăstirea stavropighială Donskoi din or. Moscova.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către participanţii la Te Deum cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră! Cuvioase părinte egumen! Dragi fraţi! Părinţi, fraţi şi surori! Vă felicit pe toţi cu ocazia marii sărbători a Bunavestirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!

Anume în această zi, pe care o proslăvim ca pe începutul mântuirii noastre – ziua principală a mântuirii noastre (troparul Bunavestirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu) – în această zi sfântul ierarh Tihon, ales prin pronia lui Dumnezeu pentru purtarea slujirii Patriarhale în Patria noastră, probabil, în cele mai dificile vremuri din întreaga istorie a ţării, a plecat în pace la Domnul. Chiar în pofida cauzei decesului fizic, care până acum este acoperită de incertitudine şi nu este cunoscută nimănui, a plecat în pace, deoarece ca sfânt al lui Dumnezeu a fost primit de Domnul în lăcaşurile Sale cereşti.

Din punct de vedere istoric, sfântul ierarh Tihon puţin ce a izbutit să înfăptuiască. Nu a reuşit să zădărnicească sciziunea Bisericii, distrugerea bisericilor, executarea preoţilor şi a călugărilor. În acest sens, slujirea lui a fost o cruce grea – era puţină bucurie în această slujire. Se prea poate, doar primele urale ale mulţimii cu ocazia alegerii în tronul Patriarhal, procesiunile uriaşe, inclusiv pe Piaţa Roşie, la Petersburg, în alte locuri, unde venea sfântul ierarh, îl susţineau din punct de vedere duhovnicesc în slujirea sa grea. Dar cu fiecare lună situaţia devenea tot mai alarmantă, mai periculoasă, mai distrugătoare pentru Biserică.

Însă sfântul ierarh Tihon a făcut ceea ce e cel mai important. El a păstrat Biserica noastră – fie ştirbită, fie distrusă, fie scindată – dar a păstrat-o în cel mai greu timp. Când scindarea se amplifica, când puterea de stat, dorind distrugerea Bisericii, susţinea orice fel de scindare, când, s-ar părea, Biserica Ortodoxă nu mai avea şanse de supravieţuire, când Biserica Ortodoxă era numită cu dispreţ „tihoniană” – nu a lui Hristos, nu Ortodoxă, dar „tihoniană”, de parcă era o sectă, o variantă a Ortodoxiei, când foarte mulţi, temându-se de puterea statului, iar unii chiar fiind atraşi de propagandă, treceau în lagărul scizioniştilor, el nu a ezitat. Ce s-ar fi întâmplat, dacă Patriarhul ar fi aderat la scindare? Astăzi nu ar fi existat Biserică Ortodoxă, poporul ar fi fost lipsit de harul Domnului. Dar el nu a plecat, el a rămas în Biserică, deşi spaţiul bisericesc se îngusta cu fiecare zi şi în aceasta constă meritul nepieritor al sfântului ierarh.

De aceea totul, ce s-a întâmplat după aflarea Patriarhului Tihon la conducerea Bisericii, a devenit continuarea trudelor lui. Şi pururea pomenitul Preafericitul Patriarh Serghie, şi următorii Primii ierarhi ai pământului nostru au continuat ceea ce a început Preafericitul Tihon – păstrarea, grija, iar când a apărut posibilitatea, şi multiplicarea puterii duhovniceşti a Ortodoxiei ruse.

Astăzi noi pomenim numele lui şi în rugăciune adresându-ne lui, cerem ca el, stând în faţa Celui Preaînalt, să se roage pentru Biserica noastră, pentru păstrarea unităţii ei, ca niciunde – nici în Rusia contemporană, nici în Ucraina, nici în Belarus, nici într-un alt loc – scindările, ereziile să nu poată zgudui unitatea Bisericii noastre, care păstrează Tradiţia, începută cu cristelniţa Botezului de la Kiev care, unind poporul, întotdeauna a fost o Mamă iubitoare şi grijulie. În special, când surveneau momentele grele istorice, când se hotăra soarta Patriei, Biserica, ridicând rugăciuni fierbinţi şi trudindu-se în jertfă pentru binele propriului popor, îndeplinea această misiune maternă. Credem că rugăciunea sfântului ierarh Tihon va fi auzită de Domnul şi Biserica noastră îşi va continua slujirea conform poruncilor sfântului ierarh, a cărui pomenire noi astăzi o sărbătorim solemn.

Salut cordial pe toţi cei prezenţi, precum şi pe cazaci, care se adună aici în mod tradiţional, când eu oficiez serviciul divin la mănăstirea Donskoi – în locul principal, unde la Moscova este cârmuită duhovniceşte căzăcimea. Aş vrea să doresc tuturor să păstreze credinţa ortodoxă şi, privind la nevoinţele părinţilor şi buneilor noştri, să păstreze Patria.

Cu rugăciunile sfântului ierarh Tihon să vă binecuvânteze pe voi pe toţi Domnul. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii