PREDICĂ LA DUMINICAa 18-a DUPĂ RUSALII (1999) A PR. PROF. ION BUGA

PESCUIREA MINUNATĂ 

 Luca 5, 1-11

 Citiţi şi: Preot Profesor ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ(1998)

     Acest act al pescuirii minunate aparent gratuit la sinoptici, îl pune Ioan la sfârşitul Evangheliei. La sinoptici cu asta începe activitatea misionară a Mântuitorului. E o povestioară frumoasă. Ioan o aşează însă la locul ei – după înviere. Iisus înviat vine la ţărmul mării; înviat fiind, Îi era foame. ,,Fiilor, nu aveţi ceva de mâncare?’’ Vedeţi ce rost îşi găseşte Evanghelia în punctul acesta? E vorba să răspunzi foamei lui Dumnezeu. Ce vrednicie i-a dat Dumnezeu omului să-l caute Dumnezeu pe om şi să-I fie foame lui Dumnezeu, să vină şi să cerşească la om de mâncare. Şi omul (Petru) Îi răspunde: ,,Nu avem’’. Asta e nenorocirea că omul mereu nu a avut pentru că a avut tot şi a pierdut tot.

      ,,Aruncaţi mreaja de-a dreapta corabiei şi veţi afla’’. Adică nu aţi căutat unde trebuie, de aceea nu găsiţi şi de aceea nu aveţi. Atunci, citind Evanghelia lui Ioan a pescuirii, nu numai că nu mai apare gratuitate şi abia aici capătă întreaga anvergură a minunii. În ultimă instanţă, ce se pescuieşte în Evanghelia lui Ioan? Nu Dumnezeu pescuieşte pe oameni, pe apostoli; invers, aceşti oameni amărâţi, simpli, Îl pescuiesc pe Dumnezeu. Spune Ioan: ,,Domnul este’’. Atunci Petru, auzind că este Domnul, a pus cămaşa pe el şi s-a aruncat în apă şi s-a dus la ţărm nemaiavând răbdare să mai stea cu corabia, corabia era acum greu de mânuit pentru că în năvod se prinsese mai mut decât le trebuia. Peştele rămâne un pretext, peştele este simbolul lui Iisus. Iată ce au pescuit! L-au pescuit pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos Dumnezeul întrupat. L-au găsit în mare, în apă, nu undeva într-un templu strălucitor, nu într-o civilizaţie complicată; L-au pescuit cu un năvod într-un lac,la Marea Tiberiadei.Vedeţi ce uşor se poate găsi Dumnezeu când Îl cauţi unde trebuie, când Îl cauţi de-a dreapta?

    Vă sfătuiesc să vă bucuraţi de toate pe pământ pentru că pământul e făcut spre bucuria oamenilor. Bucuraţi-vă şi de cer care ne-a fost adus şi prins într-un năvod de Ioan, în năvodul iubirii lui. Cine ar putea spune de ce Ioan a putut acest lucru? Nu era nici mare cărturar, biografia lui nici nu există. Întrebaţi-vă mereu: Doamne, de ce lui Ioan i-ai dat atât de mult? Ce să fac eu ca să Te pescuiesc şi eu puţin, măcar un pic, nu cât Ioan? Aceasta trebuie să fie întrebarea noastră. Să înţelegem ce e cu noi, ca atunci să înţeleagă şi Dumnezeu în măsura în care ne descoperim bine pe noi înşine pentru că este o simetrie. Dumnezeu pescuieşte pe om, conform sinopticilor; omul pescuieşte pe Dumnezeu cu o sete care seacă toate mările lumii. Conform Evangheliei duhovniceşti, a lui Ioan, toate vor seca, Dumnezeu niciodată. Marea aceasta în care putem să Îl pescuim pe Dumnezeu în toată plinătatea Lui şi în toată frumuseţea Lui şi în tot adevărul Lui este Sfânta Liturghie, marea cea mare a înţelegerii, a tegnosiei, a cunoaşterii de Dumnezeu. Noi toţi săvârşim aici pescuirea minunată a lui Dumnezeu din Liturghie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!