„Piaţa Universităţii”. Mişcarea Patriarhului 

Patriarhul Daniel a făcut astăzi o primă mutare într-o partidă pe care nu o poate pierde. Avînd drept temei încrederea substanţială a românilor în Biserică, PF Daniel cheamă la ordine atît Puterea, cît şi Opoziţia. Politicienii nu-l pot ignora pe Întîistătătorul Bisericii naţionale, fără să piardă şi mai mult din capitalul de imagine. Pe de altă parte, nu-i pot răspunde fără să-i întărească poziţia de arbitru salvator. Asta la nivel de percepţie publică. Pentru că în spatele uşilor închise, patriarhul ar putea obţine şi alte avantaje. 
Într-un comunicat de presă, diplomatic în exprimare şi transparent în intenţii, Biroul de Presă al Patriarhiei Române anunţă că „Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mîntuirii” şi că, prin urmare, „în aceste momente dificile, trebuie să sporim rugăciunea, dialogul şi cooperarea pentru a găsi împreună modalităţi practice de rezolvare a problemelor existente şi de restabilire a încrederii în instituţiile cu responsabilitate maximă pentru viaţa societăţii româneşti, îndeosebi în contextul internaţional prezent care este confuz şi instabil”. Sublinierile sînt făcute de autorii comunicatului. Cuvintele cheie aici sînt „dialogul” şi „cooperarea”. 
În mod simbolic, mai ales avînd în vedere vehicularea, zilele acestea, a ideii de mineriadă, comunicatul trimite la o altă situaţie de criză (pe fondul unei crize economice naţionale) rezolvată tot prin intermediarea făcută de Biserică: minderiada din ianuarie 1999.
Propunerea Patriarhului ar trebui să provoace un oftat de uşurare atît Puterii, cît şi Opoziţiei. Protestatarii nu mai au încredere în nici un politician. Dialogul dintre premierul Boc şi liderii Opoziţiei a fost formal şi nu a dus la detensionarea atmosferei tocmai din pricina neîncrederii. 
O seamă de organizaţii civice au dat ieri un comunicat în care refuză invitaţia la dialog a guvernului, lasînd şi o listă de revendicări. Demersul lor izvorăşte tot din neîncredere.
Aşa încît conflictul ameninţă să se adîncească. Manifestanţii continuă să iasă în stradă. Opoziţia nu prea are ce face. Guvernul şi preşedintele nu vor demisiona, dar nici nu pot să continue aşa la nesfîrşit. 
Biserica este, cel puţin teoretic, singura care poate facilita o pace între politicieni şi de a le reda, fie şi parţial, încrederea românilor că se vor găsi soluţii rezonabile la problemele reclamate. 
Mai mult, Biserica promite să devină şi ea actor, se înţelege de partea majorităţii oropsite, în acest proces de ieşire din criză. „…în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvînt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.” CONTINUAREA O GĂSIŢI AICI http://c-tarziu.blogspot.com/2012/01/piata-universitatii-miscarea.html