SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 10-A A POSTULUI!

 

SEDELNE

Doamne, întinzându-Te pe Cruce Te-ai omorât, omorând pe vrăjmaşul şi pe şarpele, începătorul răutăţii, şi înviind pe cei omorâţi cu muşcarea aceluia. Pentru aceasta, Te rog, înviază, Mântuitorule, sufletul meu cel omorât, care caută spre Tine, cu rugăciune şi cu post.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Dacă Te-a văzut mieluşeaua pe Tine, Mielul, pe Cruce răstignit, Hristoase, în mijlocul făcătorilor de rele, a strigat lăcrimând şi cu amar s-a tânguit: Fiule preaiubite! Ce minune este aceasta ce se vede? Iar Tu ai răspuns: Maică preacurată, întru aceasta se va cunoaşte viaţa a toată lumea.

Cu trâmbiţă de cântări să trâmbiţăm, ziua cea vestită trecând, adică vremea postului. Şi să glăsuim strigând: Aceasta a înflorit viaţa noastră în lume, veştejind moartea neînfrânării. Cu puterea Crucii Tale, Hristoase Cuvinte, întru aceasta păzeşte pe robii Tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Moarte de ocară prin răstignire de bunăvoie ai răbdat, Îndurate; pe Care văzându-Te  ceea ce Te-a născut, Hristoase, s-a rănit la inimă; că plângând ca o maică s-a tânguit. Cu ale cărei rugăciuni, pentru îndurările milei Tale, milostiveşte-Te şi ne mântuieşte, Cel ce ai ridicat păcatul lumii.

T R I C Â N T A R E A

Prin Cruce Ţi-ai întins palmele scoţând păcatul mâinii lui Adam, celei ce s-a întins la pomul cunoştinţei de demult, pentru milostivirea îndurărilor, Cuvinte al lui Dumnezeu, preabunule.

Întăreşte gândirea mea cea clătinată de pizma şarpelui, opreşte năvălirile patimilor cu patima Ta, Cel ce ai pătimit şi nepătimire ai dăruit celor credincioşi.

Harul postului a strălucit, gonind întunericul neînfrânării; iată vreme bineprimită şi zi de mântuire. Să arătăm roade de pocăinţă şi vom fi vii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Ceea ce eşti îndreptarea celor ce cad, pe mine, cel scăpat în surpătura desfătărilor, şi prin păcate cumplite căzut în prăpastie, ridică-mă, Preacurată, şi la viaţă mă îndreptează.

Altă tricântare, glasul al 3-lea

Întăreşte, Doamne, inimile noastre cu Crucea Ta, ca să nu se abată de la Tine la cuvinte viclene sau la lucruri urâte.

Patima Ta, Stăpâne, cerul şi pământul simţind-o, s-au schimbat în chip vădit, Împărat al tuturor cu adevărat pe Tine arătându-Te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Întocmai cinstită, fără început, Preasfântă Treime, făcătoare de viaţă şi Unime începătoare de lumină, Părinte şi Fiule şi Duhule, mântuieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Maica lui Dumnezeu, ceea ce singură ai născut fără bărbat pe Dumnezeu, nestricându-ţi curăţia fecioriei, rămânând curată precum ai fost mai înainte de naştere.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Haina Ta cea roşie, piroanele şi Crucea, buretele şi suliţa, Iisuse, le cinstesc şi le laud, că au înviat toată lumea.

Irmosul: Întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi, şi le luminează spre lauda Ta, ca să Te slăvim pe Tine, Mântuitorule, în veci.

Cântarea a 8-a

Cel ce ai primit pentru mulţimea milei a Te socoti cu cei fără de lege, şterge păcatele mele, ca să Te slăvesc cu credinţă întru toţi vecii.

Zapisul păcatelor mele rupe-l cu suliţa Ta, şi tămăduieşte durerile inimii mele, Doamne, că este rănită cu săgeţile răutăţii, viclenilor demoni.

Înima mea cea înnegrită cu întinarea păcatului, spal-o cu sângele cel ce a curs din coasta Ta, Hristoase al meu; ca să Te slăvesc întru toţi vecii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Ceea ce ai odrăslit nearat Spicul cel ceresc, Care hrăneşte toate cu dumnezeiasca putere, Fecioară, satură smeritul meu suflet flămând.

Altă tricântare

Bucură-te Cruce prin care s-a cunoscut într-o clipeală tâlharul cuvântător de Dumnezeu, strigând: Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta! De a cărui parte fă-ne şi pe noi părtaşi.

Tu împungându-Te cu suliţa, ai întors sabia cea de văpaie, Hristoase, şi iarăşi ai deschis oamenilor raiul; în care intrând, ne îndulcim pururea de viaţa Ta cea fără de moarte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Tatălui ne închinăm, împreună şi Fiului şi Duhului Sfânt întru o fiinţă; fără tăcere strigând cu guri de lut: Slavă lui Dumnezeu în Treime, Celui din înălţime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Născut-ai prunc rămânând fecioară, numai tu una de Dumnezeu dăruită. Taina este mare, minune înfricoşătoare! Că ai născut pe Mântuitorul lumii Dumnezeu întrupat.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cruce a lui Hristos, nădejdea marginilor lumii, învredniceşte-ne pe noi ca să trecem lin sub cârmuirea ta noianul preabunului post, mântuindu-ne din valurile păcatelor.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie la tinerii evreieşti, cu putere dumnezeiască, pe Domnul, Cel ce S-a arătat, preoţi binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Postind, Elisei a înviat pe pruncul cel mort, precum este scris. Şi noi postind, să ne sârguim, credincioşilor, a omorî gândurile cele trupeşti, ca să dobândim acolo viaţă.

Vai mie, suflete, groaznică va fi judecata, şi răspunsul Judecătorului înfricoşător. Grăbeşte, pocăieşte-te, împacă-te cu Hristos, Cel ce S-a răstignit pe Cruce pentru tine, şi a izbăvit pe credincioşi din osândă.

Deschide-mi uşile pocăinţei, şi închide intrările patimilor mele, Hristoase, Cel ce ai arătat tâlharului intrarea în rai, uşor de trecut, cu răstignirea Ta; ca să slăvesc bunătatea Ta.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Pentru că sunt aruncat în adâncul răutăţii, şi de cugete protivnice înviforat, demonilor plecându-mă şi de desfătări fiind robit, ajută-mi, curată Fecioară Maică, povăţuidu-mă la calea mântuirii.

Altă tricântare

Datu-Te-ai de bunăvoie, şi Te-ai adus pe Tine, ucigaşilor; la judecată ai stat de faţă, fiind bătut de mâinile pe care le-ai făcut; ai fost răstignit, batjocorit şi împuns cu suliţa, Doamne Pătimit-ai cu trupul, toate răbdându-le cu milostivire, ca să ne mântuieşti pe noi.

Adunarea îngerilor s-a cutremurat, văzându-Te pe Cruce; luminătorii lumina şi-au ascuns şi pământul s-a cutremurat; clătinatu-s-au toate de ocărârea Ta, Doamne; cu dumnezeieştile Tale patimi ne-ai făcut mântuire, Dumnezeule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

În  fiinţă este Unimea nedespărţită, Treimea, Dumnezeul cel Preaînalt, Care unindu-Se în fire, Se împarte în feţe după osebiri; că nedespărţindu-Se, Se desparte; una fiind se întreieşte: Aceasta este Tatăl şi Fiul şi Duhul cel viu, Care păzeşte toate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Cine a  auzit, Fecioară Născătoare de prunc şi maică fără de bărbat? Marie, tu ai săvârşit minunea aceasta. Dar spune-mi în ce chip? Nu cerca adâncurile naşterii de Prunc a mea; că aceasta fiind foarte adevărată, cuprinderea ei este neajunsă de mintea omenească.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cu rana Ta toţi ne-am vindecat de patimile păcatelor; că pe Cruce înălţându-Te, ai rănit pe vrăjmaşul, începătorul răutăţii. Deci învredniceşte-ne pe noi să ajungem fără osândă şi Învierea, trecând vremea postului.

Irmosul: La Muntele Sinai, în rug Te-a văzut Moise pe Tine, care ai zămislit în pântece focul Dumnezeirii, fără ardere; iar Daniel Te-a văzut munte netăiat; Isaia Te-a numit toiag odrăslit, cel din rădăcina lui David.

LA STIHOAVNĂ

Doamne, Cel ce cu Crucea Ta ai stricat moartea, care ai venit în lume din pricina mâncării din pom, pe care ai oprit-o în rai, Însuţi cu postul de acum fereşte-ne pe noi de toată plăcerea cea stricătoare de suflet; şi Te rugăm învredniceşte-ne a lucra mâncarea ce va să fie întru viaţa veşnică, ca să dobândim cununile desfătării celei nestricăcioase, pe care le-ai gătit postitorilor celor adevăraţi.

Luminători ai lumii s-au arătat prealăudaţii mucenici ai lui Hristos, strigând: Doamne, slavă Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Dacă Te-a văzut Preacurata, pironit pe lemn de bunăvoie, tânguindu-se a lăudat puterea Ta, Doamne.

Troparul proorociei

Cel Preaînalt, Care locuieşti în ceruri, Care ai zidit toată suflarea, mântuieşte-ne pe noi, Dumnezeule; că spre Tine am nădăjduit, Mântuitorul nostru.

Sursa: Triod