SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 19-A A POSTULUI MARE!
SEDELNE
Prin lemnul mâncării fiind omorâţi de demult noi oamenii, prin Crucea Ta iarăşi am înviat, Îndurate; cu a cărei putere, Bunule, întăreşte-ne pe noi, să trecem vremea postului cu umilinţă făcând voia Ta, şi să vedem ziua cea luminoasă a Învierii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Pe Cruce văzându-Te, Hristoase, Maica Ta, spânzurat de bunăvoie în mijlocul tâlharilor, şi durând-o la cele dinlăuntru, ca o Maică a zis: Fiule Cel ce eşti fără de păcat, cum Te-ai pironit pe Cruce pe nedrept ca un făcător de rele, vrând să înviezi neamul omenesc, ca un îndurat?
Trupul curăţindu-se cu înfrânarea şi cu rugăciunile luminându-ne sufletele, Doamne, învredniceşte-ne să vedem cinstita şi sfânta Cruce a Ta, şi cu frică să ne închinăm ei, cu cântări cântând şi zicând: Slavă purtătoarei de viaţă Crucii Tale; slavă dumnezeieştii suliţei Tale, prin care iarăşi am înviat, Unule, Iubitorule de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Mieluşeaua văzându-Te pe Tine Mielul, îndelung-Răbdătorule Cuvinte, răstignit pe lemn împreună cu tâlharii, şi cu suliţa în coastă împuns, ca o maică s-a tânguit, strigând: Ce taină minunată şi înfricoşătoare este aceasta, Iisuse al meu? Cum Te acoperi în mortmânt, Dumnezeule cel necuprins? Negrăit este lucrul care se săvârşeşte! Nu mă lăsa singură, pe mine ceea ce Te-am născut, Fil meu cel preadulce.
T R I C Â N T A R E A
Cântarea a 5-a, glasul al 5-lea
Vindecă-mă, Doamne, şi mă voi vindeca, cu rana Ta curăţind rănile sufletului meu, Hristoase, Cel ce ai primit patimi cu trupul.
Pe Tine, Hristoase, dacă Te-a văzut soarele spânzurat pe lemn cu trupul, şi-a schimbat lumina în întuneric şi pământul s-a clătinat şi pietrele s-au despicat.
Sufletul meu cel roditor de spini şi înţelenit cu tot felul de patimi, curăţeşte-l, Doamne, Cel ce ai fost încununat cu spini, pentru bunătatea cea desăvârşită.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ca pe un prunc tânăr ai născut, Preacurată, pe Ziditorul meu; pe Care te rog, roagă-L să mă înnoiască pe mine, cel învechit în multă răutate.
Altă Tricântare, glasul 1
În locul Căpăţânei răstignindu-Te, Hristoase, iudeii au clătinat cu capetele râzând şi batjocorindu-Te; iar Tu ai suferit, ca să ne mântuieşti pe noi.
În titlul Crucii Tale scriind Pilat în trei feluri, Te-a arătat pe Tine unul din Treime, Care de bunăvoie ai pătimit pentru mântuirea tuturor, Hristoase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Pe Soarele cel întreit al prealuminatei Treimi, să-L lăudăm credincioşii, lumină pe Tatăl cinstind, lumină pe Fiul slăvind, lumină şi pe Duhul vestind.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Cel ce S-a născut din tine, curată, te-a arătat mai presus decât îngerii; ca pe Acela de Care ei se cutremură a privi la Dânsul ca la Dumnezeu, tu L-ai purtat în braţe ca pe Fiul tău, Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce preacinstită, păzitoarea cea de mântuire a lumii, păzeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă arată vrednic preacuratei închinării tale.
Irmosul: Dis-de-dimineaţă Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Care pentru noi ai sărăcit, şi Crucea şi moartea ai răbdat cu trupul Tău.
Cântarea a 8-a
Pe Cruce Ţi-ai întins palmele Tale, Hristoase, ridicând neînfrânarea mâinii strămoşului; şi cu lemnul ai tămăduit blestemul lemnului; pentru aceasta Te lăudăm întru toţi vecii.
Înaintea Ta, a Voitorului mântuirii, cad, Cuvinte; potoleşte degrab voirile cele preaviclene din inima mea, Tu, Cel ce ai răbdat de bunăvoie Cruce şi patimi.
Viaţă dezmierdată şi trai spurcat iubind eu, păcătosul, m-am întunecat; străluceşte-mi raza întoarcerii, Cuvinte, Cel ce ai întunecat lumina soarelui când ai pătimit.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Potoleşte toată răutatea inimii mele cea cu multă durere, Maica lui Hristos Dumnezeu; sfărâmă săgeţile şi arcurile demonilor, celor ce oştesc asupra smeritului meu suflet.
Altă Tricântare
Ce-Ţi vom aduce noi păcătoşii Ţie, Stăpânul tuturor, Cel ce ai pătimit? Că pentru noi, Hristoase, ai pătimit Crucea. Lăudăm harul milei Tale celei nemăsurate.
Pe lemnul cel de bluestem, Hristoase, ucigându-Te iudeii din pizmă, n-au împuţinat călcătorii de lege puterea slavei tale; că eşti Stăpân al tuturor, pătimind de bunăvoie.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Trei Feţe cinstesc ale Dumnezeirii celei mai presus de fiinţă: pe Tatăl cel fără de început şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. O Fiinţă nedespărţită după fire slăvesc în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Pe cea mai înaltă decât cerurile şi mai presus decât heruvimii, pe Fecioara cea mai întâi cu sfinţenia, şi neîntinata Maică a Dumnezeului tuturor, o lăudăm şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
De trei ori fericită Cruce a lui Hristos, biruinţa cea scrisă în cer, care din pământ ai odrăslit nouă, fă-ne vrednici închinării tale, pe noi pe toţi care cu postul ne curăţim.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Cel ce a izbăvit în cuptor pe tinerii cei cuvântători în cântări, şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet întru răcoreală l-a schimbat, pe Hristos Dumnezeu lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Orbirea cea împietrită a sufletului meu spal-o Îndurate Mântuitorule, şi-mi dă, Bunule, izvorul dumnezeieştii umilinţe, Cel ce mi-ai izvorât viaţă din coastă, şi ai atras, Doamne, la Tine firea omenească.
Eu însumi m-am aruncat întru adâncurile păcatelor, lăsând înălţimile virtuţilor; dar mă trage, Doamne, şi mă mântuieşte, Cel ce Te-ai suit pe Cruce şi Ai tras la Tine firea omenească.
Îndulcire fiind, Doamne, şi plăcere ca un Făcător, fiere ai gustat, Hristoase, îndreptînd căderea cea din îndulcire a celor din Adam. Pentru aceasta Te lăudăm noi cei mântuiţi prin patimile Tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Preasfântă Stăpână, nădejdea şi scăparea mea, vindecă rănile sufletului meu, luminează mintea mea, ca şi eu bucurându-mă, să laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Altă Tricântare
Pe Tine, Hristoase, pe Care Te-au îmbrăcat cei fără de lege în chip de batjocură cu porfiră şi cu cunună ca pe un împărat, şi cu trestie peste cap Te-au bătut, răstignindu-Te din pizmă şi cu fiere adăpându-Te, noi toţi credincioşii cu cântări Te slăvim.
Pe Tine, pe Care soarele văzându-Te pătimind pe Cruce şi-a ascuns lumina şi pentru ocările Tale, Stăpâne, toată făptura împreună s-a clătinat şi pietrele s-au despicat, cu cântări, Hristoase, Mântuitorule, Te slăvim noi credincioşii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Lumină şi viaţă şi făcătoare tuturor este Unimea cea întreit-luminătoare, Dumnezeu şi Domnul; întru o lumină strălucind şi dând împreună raze prin trei Feţe întru o Dumnezeire; pe Aceasta toţi credincioşii O slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Pe Tine, pe care mai înainte te-a numit David, cântăreţul, Sion, întru care S-a sălăşluit Cel neîncăput în ceruri şi a zidit din pântecele tău curăţirea lumii, cu cântări Maică preacurată, te mărim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Crucea Ta cea mântuitoare şi luminătoare a credincioşilor, învredniceşte-ne, Doamne, prin post alergând, să ajungem să o vedem şi să ne închinăm ei, spre sfinţirea noastră; ca printr-însa să Te slăvim pe Tine.
Irmosul: Pe Tine, pe care te-a văzut Moise rug nears, pe care te-a văzut Iacov scară însufleţită şi uşă cerească prin care a trecut Însuşi Hristos, Dumnezeul nostru, cu cântări Maică preacurată, te mărim.
LA STIHOAVNĂ
Risipind bogăţia darului părintesc, în desfrânări mi-am cheltuit viaţa, dându-mă după gândurile cele rele ale păcatului; şi cu dulceaţa poftei îndulcindu-mă, m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare, prin călcarea mântuitoarelor porunci. Dar Tu, Cel ce ai binevoit a Te răstigni pentru mine pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, nu mă lepăda de la înfierea cea de către Tine, ci mă primeşte pe mine cel ce mă întorc, ca pe fiul cel pierdut şi mă mântuieşte.
A mucenicilor:
Doamne, întru pomenirea mucenicilor Tăi toată făptura prăznuieşte. Cerurile se bucură cu îngerii, şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Preacurata dacă Te-a văzut pe Cruce spânzurat, plângând a strigat ca o maică: Fiul meu, şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum suferi patimă de ocară?
Troparul proorociei
Prin cuvânt toate le-ai săvârşit cu puterea Ta, Dumnezeule, şi din nefiinţă întru fiinţă ne-ai adus pe noi; pentru fărădelegile noastre, Cel ce eşti fără de păcat, pe Tine, Doamne, Te rugăm.
Sursa: Triod