SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 26-A A POSTULUI MARE!
SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 26-A A POSTULUI MARE!
SEDELNE
Preacinstita Cruce, care sfinţeşte vremea postului, se vede; căreia închinându-ne astăzi, să strigăm: Stăpâne, Iubitorule de oameni, dă-ne nouă prin ajutorul ei să trecem şi cealaltă vreme a postului cu umilinţă, şi să vedem şi dătătoarele de viaţă Patimi, prin care ne-am mântuit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Pe Tine, Cel ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, cea care Te-a născut mai pe urmă, Hristoase, a strigat: Vai mie, preaiubite Iisuse! Cum eşti răstignit de bunăvoie acum, Fiule, de oamenii cei fără de lege? Cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, Te laud pe Tine, îndelung-Răbdătorule.
Lumina sufletelor noastre văzând-o acum, Hristoase, adică preacurată Crucea Ta, şi închinându-ne ei cu bucurie, strigăm luminat: Slavă Ţie, Celui ce ai voit a Te înălţa pe ea; Slavă Ţie, Celui ce ai luminat prin ea toată făptura; prin care neîncetat cu cântări să o slăvim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Dacă Te-a văzut pe Tine înălţat pe Cruce Maica Ta, care nu ştie de mire, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o maică plângând, a zis: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum, Cel ce eşti viaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pe cei ce au murit, ca un milostiv?
C A N O N U L Crucii
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Adunându-ne astăzi cu gând curat şi cu minte credincioasă, veniţi să ne închinăm Crucii Domnului; că stă de faţă, dăruind celor ce se închină ei sfinţenie mântuitoare, luminare, slavă şi mare milă.
Dătătoarea de viaţă Cruce, stând înainte şi de faţă văzându-se, aruncă razele harului cele luminoase. Să mergem şi să luăm lumină de veselie, mântuire şi iertare, aducând laudă Domnului.
Stă cinstita Cruce înaintea celor ce privesc, ca o vedere minunată şi ca un izvor izvorăşte daruri sufleteşti, opreşte păcatele, dezleagă bolile şi întăreşte gândurile celor ce se apropie de ea cu curăţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Toiagul cel ce a tăiat marea închipuia semnul Crucii, prin care noi fără înecare înotând prin credinţă, trecem apa cea nestatornică a vieţii, scăpăm din toate şuvoaiele păcatului şi ne umplem de dumnezeiască linişte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Când Te-am născut în chip de negrăit, Fiule, am scăpat de dureri, şi cum mă umplu acum cu totul de dureri? Că Te văd spânzurat pe lemn, ca pe un făcător de rele, pe Tine, Cel ce ai spânzurat pământul fără nicio ţinere, a zis cea curată, plângând.
Cântarea a 3-a
Crucea cea dătătoare de toate virtuţile se vede, căreia ne închinăm, şi toată făptura prăznuieşte cu bucurie, luminându-se cu harul Dumnezeului nostru, cel ce S-a înălţat de bunăvoie pe ea.
Strălucind de lumina razelor Crucii întru înjumătăţirea sfântului post, să fugim de întunericul păcatului şi să strigăm: Luminarea tuturor, îndurate Doamne, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Lăudămu-te cu cântări pe tine, Cruce, şi cu credinţă te sărutăm rugându-ne, scoate-ne pe noi din cursele vrăjmaşului, cu puterea ta; şi ne îndreptează pe noi pe toţi, care te cinstim, la limanul mântuirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Văzând viaţa omorâtă pe Cruce şi nesuferind durerea inimii, s-a tânguit preacinstita Fecioară, strigând: Vai mie, Fiul meu! Ce Ţi-a răsplătit ţie poporul cel fără de lege!
Irmosul: Cel ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
S E D E A L N A, glasul al 6-lea
Numai cât s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătinat, Doamne; că pe cel pe care l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a slobozit cu frică. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, pentru care Te slăvim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Astăzi s-a împlinit cuvântul cel proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne; şi din lemnul mântuirii gustând, scăpare din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Acoperământul cel puternic şi îndreptarea oamenilor, arma credinţei cea nebiruită, Crucea cea mântuitoare, iată că se vede pusă înainte şi sfinţeşte inimile tuturor credincioşilor, care se apropie de dânsa şi le luminează cu harul.
La înjumătăţirea postului stând pusă înainte în mijlocul tuturor, ca în mijlocul pământului, preacinstita Cruce, Preabunule, pe care Te-ai înălţat de bunăvoie, Iubitorule de oameni, sfinţeşte lumea cu închinarea ei şi alungă taberele demonilor.
Cerul şi tot pământul împreună se veselesc, mucenicii cei purtători de chinuri, apostolii şi sufletele drepţilor, cu dragoste acum se bucură, văzând pus în mijloc lemnul cel dătător de viaţă, care mântuieşte pe toţi şi pe credincioşi îi sfinţeşte cu harul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Legile Tale, Doamne, nepăzindu-le eu neînţelegătorul, va să fiu osândit, când vei veni din cer să judeci faptele oamenilor. Pentru aceasta strig către Tine: Întorcându-mă, mântuieşte-mă cu puterea Crucii Tale, dându-mi lacrimi de pocăinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Din pântece fecioresc Te-am născut, Fiule, şi văzându-Te pe lemn spânzurat, nu mă pricep şi nu pot cuprinde înălţimea tainei, şi adâncul judecăţilor Tale celor multe, strigat-a Preacurata; pe care cu glasuri fără tăcere, ca pe Maica lui Dumnezeu o fericim.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci te rog întoarce-mă, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele. Strigaţi neamuri, glăsuiţi, cântaţi seminţii şi săltaţi înaintea lui Dumnezeu, Celui ce ne-a dat Crucea întărire neclintită; care ne desfată acum în vremea postului, ospătându-ne sufletul şi gândul.
Toate oştile cele fără de trup te înconjură pe tine Cruce preasfântă, şi noi oamenii astăzi atingându-ne de tine cu buze de lut, luăm cu dragoste sfinţire şi binecuvântare, slăvind pe Cel ce a fost pironit pe tine.
Tămăduieşte patimile sufletului meu, cele de mulţi ani, Îndurate Doamne, şi mă învredniceşte a fi închinător sfintelor Tale Patimi, arătându-mă mai bun în vremea postului, îndepărtându-mă de la rele, Preabunule.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Pe Cruce văzând pe Cel ce S-a născut din tine mai presus de minte, pentru bunătatea Sa, Preacurată, te-ai rănit la inimă şi ai zis: Vai mie, dumnezeiescule Fiu! Cum suferi durere pentru toţi? Mă închin milostivirii Tale, Doamne.
Tricântarea glasul al 4-lea
Luminătorii şi-au ascuns lumina lor, văzându-Te pe lemn pironit fără dreptate, pe Tine, Cel ce unul eşti drept şi îndelung-Răbdător; Care ai îngrozit întunecatele stăpâniri ale vicleanului, cu puterea Ta, Mântuitorule.
Să ne spălăm feţele cu apa postului şi să sărutăm Lemnul pe care S-a înălţat Însuşi Hristos, îmbrăcându-Se cu trup muritor, ca să omoare pe cel ce ne-a omorât pe noi.
Cruce preacinstită, lauda Apostolilor, arma purtătorilor de chinuri, slava preoţilor, îngrădirea cuvioşilor, păzitoarea tuturor credincioşilor, păzeşte, sfinţeşte pe cei ce se închină ţie cu credinţă.
Fecioara, viţa cea adevărată, văzând spânzurat pe lemn strugurele pe Care l-a odrăslit, a strigat: Fiule, varsă din Tine must, care să oprească beţia vrăjmaşilor, celor ce în deşert te-au răstignit pe Tine, cel îndelung-Răbdător în toate.
Altă Tricântare, glasul al 4-lea
Astăzi este pusă înainte Crucea Ta, lemnul vieţii cel vrednic de închinare, şi lumea se bucură pentru venirea Duhului, sărutând-o.
Văzând Crucea Ta pusă înainte, slujitorii cei cereşti pe Tine, Doamne, Te laudă, şi demonii se cutremură neîndurând puterea Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Să slăvim Treimea cu dreaptă credinţă, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pe Duhul sfânt, pe o Dumnezeire Care este Unime în trei ipostasuri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Maică şi Fecioară te mărturisim noi credincioşii cu dreaptă credinţă pe tine ceea ce ai născut în chip negrăit pe Hristos, Dumnezeul, pe Unul cel mult-Milostiv.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cel ce Te-ai răstignit pe pin, pe cedru şi pe chiparos, Fiule al lui Dumnezeu, sfinţeşte-ne pe noi pe toţi şi ne învredniceşte a vedea Patima Ta cea purtătoare de viaţă.
Irmosul: Luminează-mă pe mine, cel ce dis-de-dimineaţă alerg către tine, făcătoare de viaţă Cruce a lui Hristos, şi mă închin ţie cu frică, răsărindu-mi pururea zi de mântuire.
Cântarea a 6-a
Înfigându-se Crucea în pământ, s-a făcut cădere demonilor, pe care văzând-o noi acum pusă înainte cu slavă şi sărutând-o, ne ridicăm din căderile păcatului.
Înălţându-Te pe Tine, Hristoase, ca pe un împărat şi Domn, sărutăm Crucea pe care ne-ai dăruit-o să ne fie ca un zid nesurpat, la înjumătăţirea dumnezeiescului post, bucurându-ne. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Mari daruri dându-ne nouă tuturor, se vede Crucea Domnului cea pusă înainte. Deci să ne apropiem, oamenilor, să luăm lumina inimii şi a sufletului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin Întăreşte-ne pe noi, Preacurată, ca să postim de toată răutatea, şi ne dă putere pururea să ne oprim de la faptele cele rele şi viclene, ceea ce eşti ocrotitoarea tuturor oamenilor.
Irmosul: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat, şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
C O N D A C, GLASUL AL 7-LEA
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului; că într-însa a venit preaslăvită legătură, lemnul Crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-au gonit; că de faţă ai stat, Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai!
I C O S
Trei cruci a înfipt Pilat pe Golgota: două tâlharilor, şi una Dătătorului de viaţă, pe care a văzut-o iadul şi a zis celor de jos: O, slugile mele şi puterile mele, cine este Cel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără de veste şi mă rup. La cele dinlăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinuieşte, simţirile-mi tulbură duhul; şi mă silesc a lepăda din mine pe Adam şi pe cei din Adam, care îmi sunt daţi prin lemn; că lemnul iarăşi îi duce în rai.
Cântarea a 7-a
Irmosul:De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Babilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel mai presus decât vremurile se arată sub timp îmbrăcat în trup, şi tămăduieşte patimile noastre cele din toată vremea postului în care este pusă înainte această dumnezeiască Cruce, sfinţindu-ne pe noi.
Lăudăm, slăvim, ne închinăm şi mărim, Doamne, puterea Ta, că ne-ai dat nouă robilor Tăi, dumnezeiasca Cruce, desfătare neîmpuţinată şi păzitoare sufletelor şi trupurilor noastre.
Să nu mă arăţi, Doamne, defăimat în ziua hotărârii pentru răutăţi , nici să mă lepezi ruşinat de la faţa Ta; ci să Te înduri şi să mă mântuieşti cu cinstită Crucea Ta, ca un prea bun.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Îndulcind Moise apele cele amare cu lemnul, a închipuit harul tău, Cruce; că am scăpat cu puterea ta de amărăciunea patimilor. Pentru aceasta îndulceşte-ne acum pe noi, care te sărutăm, cu umilinţa sufletului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Lărgeşte strâmtorarea minţii mele cu rugăciunea ta, stăpână, ceea ce ai strâmtorat toate meşteşugirile protivnicului, şi mă povăţuieşte să merg pe calea cea strâmtă, spre lărgirea vieţii, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a
Irmosul:De şapte ori cuptorul l-a ars nebuneşte prigonitorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Răscumpărătorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Tras-a oarecând cu lemnul securea din râu dumnezeiescul Elisei, mai înainte însemnându-te de departe, Cruce preacinstită; că prin tine scoţându-ne din adâncul înşelăciunii la credinţa cea adevărată, ne învrednicim a te vedea în ziua de astăzi şi a ne închina ţie cu credinţă, culegând mântuire.
Mai înainte te-a însemnat de demult Iacov prea lămurit pe tine, preacinstită Cruce, prin binecuvântare; iar noi cu harul învrednicindu-ne a te vedea, ne apropiem toţi cu credinţă neîndoită, şi atingându-ne luăm binecuvântare din destul, luminare, mântuire şi dezlegare de păcate.
Albindu-ne cu fapte bune, să ne apropiem prin înjumătăţirea postului, veselindu-ne şi să sărutăm cu credinţă Crucea Domnului; ca îndreptându-ne cu puterea ei, să săvârşim călătoria cu bună dragoste şi să ajungem luminaţi la dumnezeiasca Patimă.
A treimii:
Firea cea de o fiinţă, cea împreună fără de început, cea împreună-vecuitoare, cea de un scaun şi singură prin Sine, despărţită după Feţe, pe Tatăl cel nenăscut şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, fiinţa cea nezidită şi Dumnezeirea toţi lăudând-o, O slăvim zicând: preoţi lăudaţi-O, popoare preaînălţaţi-O pe Dânsa în veci.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Văzându-Te acum ca pe un Miel nevinovat răstignit şi pironit pe Cruce de cei fără de lege, Fiul meu, Cel ce eşti fără de început, mă sfâşii la inimă şi sunt cuprinsă de dureri ca o maică, strigat-a Preacurata; pe care o lăudăm cu glasuri fără încetare, după datorie întru toţi vecii.
Tricântarea
Văzând făptura Patima Ta, a Celui ce eşti fără patimă, a pătimit împreună cu Tine, îndelung-Răbdătorule; soarele s-a stins şi pietrele s-au despicat, tot pământul s-a clătinat cu frică strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Îndurate Dumnezeul meu, ceartă pe fiarele cele cumplite ale trestiei, care mă zdrobesc înlăuntru, Mântuitorule, Cel ce ai răbdat ocară de necinste, bătut fiind cu trestia, Hristoase, vrând să cinsteşti pe toţi cei ce au fost necinstiţi, prin călcarea poruncii celei de demult.
Când îmi aduc aminte de înfricoşătoarea Ta judecată, prea drepte Judecătorule, tremur şi mă tânguiesc, cugetând la lucrurile mele cele vrednice de osândă; pentru aceasta, Mântuitorule, să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele milostivirea ta cea multă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce Te-am născut pe Tine fără dureri rabd dureri întru răstignirea Ta; mi se aprind toate cele dinlăuntru, căci cu piroane ai fost pironit, cu suliţa în coaste ai fost împuns, îndelung-Răbdătorule, a strigat Preacurata fecioară. Pe care, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, cu un glas să o lăudăm.
Altă Tricântare
Să izvorască munţii dreptate în chip înţelegător, şi dealurile să se veselească, văzând că astăzi ne închinăm lemnului Crucii, pe care îl preaînălţăm, Hristoase, în veci. Harul Crucii este uimitor, că alung taberele demonilor, dăruind oamenilor ape de tămăduiri. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine, Hristoase în veci. A treimii:
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Să lăudăm pe Tatăl cel fără de început şi pe Fiul împreună cu Duhul Sfânt, pe Treimea cea de o fiinţă, o stăpânie şi un Dumnezeu lăudând şi cântând întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Toată limba pământenilor te laudă pe tine, Fecioară, că ai răsărit lumina cea neapropiată care luminează lumea, pe Hristos Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Se bucură marginile pământului de închinarea Crucii Tale, Iubitorule de oameni. Îngerii în ceruri astăzi dănţuiesc împreună cu noi laudându-Te, Hristoase, în veci.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Taote lucrurile lui Dumnezeu şi toată zidirea binecuvîntaţi pe Domnul, că oamenilor, pe pământ a răsărit lumina şi toată lumea a luminat şi viaţă veşnică lumii a dăruit; cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătast decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Vindecat-ai, Preabunule, zdrobirea mea, pe Cruce oarecând pironindu-Ţi mâinile şi picioarele cu piroane, Împărate al tuturor; şi în coastă fiind împuns, cu oţet şi cu fiere fiind adăpat, veselia tuturor, dulceaţa, slava şi răscumpărarea cea veşnică.
Mai frumoasă eşti decât safirul şi decât aurul, şi luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce, că deşi stai cuprinsă în loc, dar pururea eşti înconjurată cu frică de puterile cele netrupeşti; şi cu dumnezeieştile raze ale puterii tale luminezi plinirile lumii.
Crucea este liman celor înviforaţi, călăuză şi întărire celor rătăciţi, slava lui Hristos, puterea apostolilor şi a proorocilor, întărirea mucenicilor; scăparea tuturor oamenilor; pe aceasta văzând-o toţi pusă în mijloc, cu înfrânare o sărutăm.
Când vei avea să vii pe pământ să judeci lumea, pe care ai zidit-o, Doamne, mergând înaintea Ta, oştile îngereşti, şi Crucea strălucind înainte mai mult decât razele soarelui, atunci cu puterea ei să Te milostiveşti şi să mă miluieşti pe mine, cel care am greşit mai mult decât toţi oamenii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Fără stricăciune Te-am născut din pântece pe Tine, pe care Tatăl Te-a născut mai înainte de veci; şi cum oameni stricăcioşi Te sfâşie pe Tine, Fiule, şi-Ţi pătrund coasta cu suliţa, mâinile şi picioarele Îţi pironesc fără omenie? Strigat-a Preacurata, pe care după vrednicie o mărim.
Tricântarea
Cu lemnul Crucii ai stins văpaia păcatului, Hristoase, şi pironindu-Ţi-se mâinile, ai izbăvit din mâna protivnicului pe cel ce şi-a întins neînfrânat mâinile spre mâncarea rodului de a cărui mâncare numai, ai poruncit să se ferească, Hristoase, mult-Milostive.
Învredniceşte-ne să vedem curat Patima Ta, Hristoase,care a izvorât nepătimirea tuturor oamenilor, trecând cu vederea păcatele noastre, ale celor ce ne închinăm fără patimă cinstitei Crucii Tale, şi făcându-ne fii adevăraţi ai Învierii.
Cu Învierea Ta ne-ai înălţat pe noi cei căzuţi în moarte, moartea stricând; şi ne-ai împăcat pe noi cu Părintele Tău, vărsându-Ţi pentru noi sângele, Făcătorule de bine. Pentru aceasta Te slăvim ca pe un Dumnezeu izbăvitor, atotputernic.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce singură ai născut Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, te rog înţelepţeşte-mă, ca să scap de uneltirile, cursele şi nelegiuirile meşteşugitorului răutăţii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care nu ştii de nuntă, scăparea cea tare a credincioşilor.
Altă Tricântare
Cinstitei Crucii Tale, pe care o înconjură oştile îngereşti, închinându-ne şi noi, o mărim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
PeTatăl cel fără de început şi pe Fiul cel împreună fără de început şi pe Duhul cel de un scaun, pe Sfânta Treime o slăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Maică ce nu ştii de mire şi Fecioară, toţi, Preacinstită, te lăudăm, că fără de sămânţă ai născut pe Ziditorul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe cei ce s-au învrednicit a te vedea pe tine, Cruce a lui Hristos, şi a te săruta, îndreptează-i să ajungă la preasfânta Patimă.
Irmosul: Pe Cel născut al tău fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără încetare Îl slăvim .
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 4-lea
Cercetătorule al adevărului şi cunoscătorule al celor ascunse, Doamne, pe fariseul cel biruit de trufie, şi care cu virtuţile cele din fapte se îndreptăţea l-ai osândit; iar pe vameşul ce se ruga cu umilinţă şi se osândea l-ai îndreptat. Pocăinţei acestuia şi pe noi arată-ne râvnitori, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, şi ne învredniceşte de iertare, ca un iubitor de oameni.
A mucenicilor:
Cine nu se minunează Sfinţilor Mucenici, văzând lupta cea bună cu care v-aţi luptat? În ce chip cu trup fiind aţi biruit pe vrăjmașul cel fără de trup? Pe Hristos mărturisind şi cu Crucea întrarmându-vă. Pentru aceasta, după vrednicie v-aţi arătat izgonitori ai demonilor, şi păgânilor împotrivă luptători; rugaţi-vă neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavei, pe Cruce a fost pironit şi în coastă a fost împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii! Cu cunună de spini a fost încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori; cu haină de ocară a fost îmbrăcat şi peste obraz a fost bătut cu mână de ţărână, Cel ce a zidit pe om cu mâna; pe spate a fost bătut, cel ce îmbracă cerul cu nori; scuipări şi biciuiri a luat, ocări şi palme, şi toate le-a răbdat pentru mine, cel osândit, Răscumpărătorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuiască lumea de înşelăciune, ca un milostiv .
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.
