SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 33-A A POSTULUI MARE!
SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 33-A A POSTULUI MARE!
SEDELNE
Întinsu-Ţi-ai, Hristoase, palmele pe lemn, vindecând rana lui Adam cu rănile Tale. Pentru aceasta Te rog, vindecă rănile mele pe care le-a pus în sufletul meu înşelătorul, şi mă învredniceşte a sluji Ţie, Mântuitorule, cu rugăciune şi cu post.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Văzându-Te Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană întins pe Cruce mort, a strigat: Fiul meu, Cel fără început, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială a Ta nespusă, prin care ai mântuit, Îndurate, zidirea mâinilor Tale cele preacurate? Cruce, păzitoarea lumii, îngrozirea demonilor învrediceşte-ne a trece restul postului cu cunoştinţă curată, pe noi cei ce te avem în toată vremea folositoare nebiruită, îndreptând sufletele noastre înaintea lui Hristos, lemn binecuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Fecioară curată şi cinstită, mărirea îngerilor, când ai stat înaintea Crucii Fiului şi Dumnezeului tău, nesuferind a vedea ocările vrăjmaşilor ai strigat cu durere, ca o maică: Cum rabzi, o Iubitorule de oameni, ameninţările tuturor? Slavă îndelung-răbdării Tale.
T R I C Â N T A R E A
Cântarea a 5-a, glasul 1
Cel ce ai întins cerul ca o piele, Ţi-ai întins palmele pe Cruce, Preabunule Iisuse. Pentru aceasta mă rog Ţie: milostiveşte-Te spre mine cel întins de bântuielile vrăjmaşului.
Adormit-ai pe Cruce, Iisus Preabunule, dându-ne privegherea mântuirii, nouă celor ce zăceam întru pierderea cea mai de jos, Doamne. Pentru aceasta pe Tine cu credinţă Te slăvim.
Învredniceşte, Mântuitorule, pe robii Tăi, ca luminându-se cu lumina inimii, să vadă ziua Patimii Tale, şi purtătoarea de viaţă, Învierea Ta, lăudând puterea Împărăţiei Tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Văzându-Te pe Cruce ridicat, Preacurata s-a tânguit, fiind rănită la inimă, şi a zis: Pentru milostivirea îndurărilor Tale, Doamne, ai răbdat patimi, dăruind nepătimire tuturor.
Altă Tricântare, glasul al 6-lea
Pe Cruce au întins şi au pironit iudeii mâinile Tale, Iubitorule de oameni, împungând şi coasta Ta cu suliţa; şi toate le-ai suferit, Hristoase, ca să ne mântuim noi.
Prin mâncarea din lemn a murit Adam, iar prin lemnul Crucii iarăşi a aflat viaţa, prin care, Îndurate, se îndulceşte iarăşi desfătarea înlăuntrul raiului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unime prin fire Treime, Te laud pe Tine, Unitate fără început, nezidită, stăpânitoare şi împărăţitoare şi prea desăvârşită, pe Dumnezeu, lumină şi viaţă, şi Făcătorul lumii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Întru naşterea ta cea mai presus de fire, curată, legile firii prin tine lămurit se dezleagă; că fără de sămânţă ai născut pe Dumnezeu, cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstesc Crucea, suliţa şi piroanele Tale, Stăpâne, că prin ele ne-ai liberat din stricăciune, cu Patima Ta, Hristoase făcându-ne nemuritori.
Irmosul: Dis-de-dimineaţă, Iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea a 8-a
Distrus-ai, Mântuitorule, boldurile vicleanului, pironindu-Te pe lemn cu piroane; cu cunună de spini Te-ai încununat cu ocară, dezrădăcinând spinii călcării de poruncă. Pentru aceasta cântând, strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Întinsu-Ţi-ai, Hristoase, pe Cruce palmele, adunând neamul omenesc spre cunoştinţa Ta; şi ai primit a fi împunsă cu suliţa coasta Ta, izvorând izvorul mântuirii, nouă celor ce cântăm: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cu izvoarele milostivirii Tale, Îndurate, curăţeşte-mi inima mea cea întinată cu muşcarea păcatului; şi mă învredniceşte, Hristoase Iisuse, a izvorî râuri de umilinţă, ca să strig Ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Năstrapă dumnezeiască te cunoaştem pe tine, Fecioară, care ai avut întru tine mana cea preacinstită a Dumnezeirii; chivot, masă, sfeşnic, scaun al lui Dumnezeu, palat şi pod, care duce la viaţa cea dumnezeiască pe cei ce cântă: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Altă Tricântare
Hristos se răstigneşte, şi eu vieţuind, cânt împreună cu tinerii: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Lumea, izbăvindu-se de stricăciune prin răstignirea Ta, cântă împreună cu tinerii: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Treime deopotrivă slăvită, Unime de o fiinţă, Părinte şi Fiule şi Duhule mântuieşte-mă pe mine, care cu credinţă Te laud pe Tine şi Te preaînalţ întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Mă închin naşterii curatei Născătoare de Dumnezeu, cântând împreună cu tinerii: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Laud Crucea Ta, Mântuitorule, prin care m-am mântuit, cântând împreună cu tinerii: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Urmând cântării tinerilor, strig împreună cu dânşii: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Văzut-a Ilie pe Domnul în preauşoara adiere, subţiindu-şi mai înainte trupul cu adăugirea rugăciunilor şi cu postul; căruia râvnind, suflete al meu, leapădă grosimea desfătărilor, ca să vezi pe Cel dorit.
Înălţând mai înainte Moise, şarpele pe lemn, Mântuitorule, a închipuit înălţarea Ta cea de pe Cruce, Preabunule; prin care ai vindecat de veninul răutăţii şarpelui toate neamurile, care se închină Ţie. În groapa trândăviei zăcând, şi având piatra nepriceperii, neînţelegând Mântuitorule, cuvântul Tău cel pururea viu, şi nesimţind frica Ta, milostiveşte-te şi mă mântuieşte cu mila Ta, mult-Îndurate.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Stăpână, care eşti mai presus de toţi, arată mai presus de răutatea patimilor pe cel care te slăveşte pe tine, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, şi care laudă naşterea ta ce se cinsteşte cu necuprinderea de minte, Preacurată de Dumnezeu dăruită.
Altă Tricântare
Te răstigneşti şi pe mine mă mântuieşti; mori şi pe mine mă înviezi; o, ce milostivire! O, iubirea Ta de oameni! Cine a văzut, cine a auzit, Stăpânul să ia moarte văzută pentru robi? Drept aceasta, laudă fie nespusei bunătăţii Tale, Doamne.
Soarele a apus dacă Te-a văzut răstignit. Cum n-ar fi apus, văzând ocara Făcătorului său? Ba încă şi toată făptura clătinându-se, împreună cu răstignitorii a strigat: Tu eşti Dumnezeul tuturor!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unule Născătorule al Unuia, Părinte al Fiului celui Unul-Născut şi Unule al Unuia, lumină şi raza luminii, şi Unule Duhule Sfinte, numai al Unuia Dumnezeu, care eşti cu adevărat Domn al Domnului; o, Treime Unime sfântă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc despre Dumnezeirea Ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Minunea naşterii tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană: cum ai zămislit fără de sămânţă pe Cel necuprins? Spune cum ai rămas fecioară, după ce ai născut ca o maică? Acest lucru care este mai presus de fire, cu credinţa primindu-l, Celui ce S-a născut te închină, căci câte voieşte le şi poate .
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pentru noi au răbdat patimă toate mădularele Tale: capul, pumni; obrazul, palme; mâinile, piroane şi coasta, suliţă şi mai ales Crucea. Slavă nespusei Tale milostiviri, Mântuitorul nostru.
Irmosul: Naşterea din zămislirea cea fără de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim .
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea
Cel ce ai fost pironit împreună cu tâlharii pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi cu rana Ta ai tămăduit firea omenească, nu mă trece cu vederea pe mine, care am căzut între tâlharii ce lucrează asupra minţii şi între duhurile cele fără de trup; am fost dezbrăcat de virtute de ei şi rău rănit, şi nu pot să fiu tămăduit de niciunul dintre cuvioşi; căci sunt pe jumătate mort, având prea scurt rest de viaţă, singură nădejdea mea fiind în Tine, Cel ce dai viaţă morţilor, dar leagă-mi rănile, picurându-mi bunătatea Ta, Unule Iubitorule de oameni.
A mucenicilor:
Ce vă vom numi pe voi, sfinţilor? Heruvimi, că întru voi S-a odihnit Hristos; Serafimi, că neîncetat L-aţi slăvit pe El? Îngeri, că de trup v-aţi lepădat? Puteri, că lucraţi cu minunile? Multe sunt numirile voastre, dar mai mari sunt darurile; rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
O, preaslăvită minune! O, taină nouă! O, lucrare înfricoşătoare! A zis Fecioara, dacă Te-a văzut răstignit pe Cruce, în mijlocul a doi tâlhari, pe Tine, pe Care Te-a nascut fără durere şi fără stricăciune; cum Te-a pironit pe Cruce mulţimea cea fără de lege şi nemulţumitoare, inima mea, Iisuse preadulce!
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Prealăudat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce faci pământul să se clatine, ca să se întoarcă şi să se mântuiască cei ce locuiesc pe el; şi iarăşi îl aşezi pentru bunătatea Ta şi pentru nespusa Ta milostivire. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Bucuria cea mai mare pe care o poate primi cineva vine din jertfă. Printr-o mică milostenie sau bunătate faţă de semenul nostru, sufletul [inima] primeşte o bucurie dumnezeiască pe care nici cel mai mare cardiolog nu poate să i-o dăruiască.
Unul văzându-l pe un altul lucrând şi ostenind să-i zică: ,,Stai puţin şi te odihneşte, frate!”, şi zicând acestea să pună mâna la treabă în locul aceluia. Atunci, cel dintâi se va odihni omeneşte, în timp ce cel care a sărit să îl ajute va primi în dar din bucuria şi odihna cea dumnezeiască.
Sa dam slava lui Dumnezeu pentru toate,Poate ca nu stiti, dar este un pacat sa-i laudam pe oameni. Toate laudele i se cuvin numai lui Dumnezeu, caci El este Vistierul Bunatatilor, El da daruri oamenilor. Omul lucreaza cu darul lui Dumnezeu, cum lucreaza meseriasul cu o unealta sau cu un utilaj din dotare. Daca utilajul este performant, atunci meseriasul trebuie sa produca mai mult si mai bine, altfel îşi pierde serviciul, iar utilajul i se da altuia, care vrea sa lucreze cu devotament pentru patronul lui.
Amin!
Bucuria jertfei
Bucuria cea mai mare pe care o poate primi cineva vine din jertfă. Printr-o mică milostenie sau bunătate faţă de semenul nostru, sufletul [inima] primeşte o bucurie dumnezeiască pe care nici cel mai mare cardiolog nu poate să i-o dăruiască.
Unul văzându-l pe un altul lucrând şi ostenind să-i zică: ,,Stai puţin şi te odihneşte, frate!”, şi zicând acestea să pună mâna la treabă în locul aceluia. Atunci, cel dintâi se va odihni omeneşte, în timp ce cel care a sărit să îl ajute va primi în dar din bucuria şi odihna cea dumnezeiască.
(Cuviosul Paisie Aghioritul)
Sa dam slava lui Dumnezeu pentru toate,Poate ca nu stiti, dar este un pacat sa-i laudam pe oameni. Toate laudele i se cuvin numai lui Dumnezeu, caci El este Vistierul Bunatatilor, El da daruri oamenilor. Omul lucreaza cu darul lui Dumnezeu, cum lucreaza meseriasul cu o unealta sau cu un utilaj din dotare. Daca utilajul este performant, atunci meseriasul trebuie sa produca mai mult si mai bine, altfel îşi pierde serviciul, iar utilajul i se da altuia, care vrea sa lucreze cu devotament pentru patronul lui.