SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 37-A A POSTULUI MARE!

SEDELNE, glasul al 6-lea

Topindu-mă de boala păcatelor, zac în patul deznădăjduirii. Pentru aceasta, Tămăduitorule al bolnavilor, cercetează-mă cu iubirea Ta de oameni, şi nu mă lăsa să adorm cumplit în moarte, Îndurate, ca să strig Ţie cu căldură: Dătătorule de milă, Doamne, slavă Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Începătură mântuirii s-a făcut vorbirea lui Gavriil către Fecioara; că auzind aceasta: bucură-te!, nu s-a ferit de închinăciune, nu s-a îndoit ca Sara în cort; ci aşa a strigat: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!

glasul al 5-lea

Ieri şi astăzi a fost boala lui Lazăr; că aceasta au spus lui Hristos surorile aceluia. Găteşte-te Betanie, cu bucurie, să primeşti oaspete pe Stăpânul şi Împăratul tuturor, şi să strigi Lui împreună cu noi: Doamne, slavă Ţie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Maica lui Dumnezeu preasfântă, zidul creştinilor, apără, după obicei, pe poporul tău, care strigă ţie îndelung. Stai împotriva ruşinoaselor şi semeţelor noastre gânduri; ca să strigăm ţie: Bucură-te, pururea Fecioară!

C A N O A N E L E
Cântarea a 2-a, glasul al 6-lea

Vedeţi, vedeţi  că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat  mană; şi apă din piatră am izvorât de demult în pustie poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.

De bunăvoie ai sărăcit, Hristoase, Cel ce eşti din fire bogat; flămânzit-ai de bunăvoie, Cel ce saturi tot ce viază. Pentru aceasta satură-mă pe mine cel flămând de darul Tău, şi mă fă părtaş mesei celei de acolo, Cuvinte.

Arată-mă, Hristoase, ca pe Lazăr, sărac de păcate; risipeşte bogăţia pe care am adunat-o rău şi, umplându-mă de toată dragostea Ta cea desăvârşită, Îndurate, izbăveşte-mă de înfricoşătoarea osândă cea de acolo.

Pe tineri întărindu-i postul, i-a făcut mai puternici decât focul oarecând în Babilon; acelora râvnind, o, suflete al meu, nu te mâhni şi vei stinge focul plăcerilor cu roua Duhului.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Bucură-te, strigăm ţie, ceea ce ai născut bucuria, Născătoare de Dumnezeu  Fecioară, ceea ce eşti plină de har; roagă pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, să mântuiască de primejdii şi de stricăciune pe cei ce te laudă pe tine pururea.

Altă Tricântare
glasul al 5-lea

Vedeţi, vedeţi  că Eu sunt Dumnezeu, Care, umblând dincolo de Iordan, am auzit că Lazăr e bolnav, şi am zis că nu va muri; ci că aceasta este pentru slava Mea.

Fiind cuprinse de plângere, surorile lui Lazăr şi-au arătat întristarea Ţie, Cunoscătorule a toate; dar Tu ai întârziat puţin, ca să vădeşti minunea, şi să arăţi Apostolilor Tăi cele înfricoşătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Unime în trei Feţe, de o Împărăţie, o domnie, o împărăţie a veacurilor, pe Tine Te slăveşte: pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, mulţimea îngerilor şi  toată firea oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Cine nu se va mira, văzând întru tine, Fecioară, pe Ziditorul zidind iarăşi pe Adam cel căzut, şi cu unire nespusă născându-Se din tine după trup fără schimbare, spre mântuirea noastră?

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Găteşte-te acum, o! Betanie, cu bucurie, făcând primirea Împăratului tuturor; că vine la tine să arate pe Lazăr iarăşi întorcându-se din stricăciune la viaţă.

Irmosul: Vedeţi, vedeţi  că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce M-am îmbrăcat  cu trup de a Mea bunăvoie, ca să mântuiesc pe Adam cel căzut prin amăgire, cu călcarea poruncii prin şarpe.

Cântarea a 8-a

Gândind la mulţimea greşealelor mele, şi rănit fiind de boldul cugetului meu, mă chinuiesc în văpaie eu, ticălosul; milostiveşte-Te spre mine, Cuvinte al lui Dumnezeu, cu mila Ta.

Trecând cu vederea faptele cele bune ale lui Lazăr, am râvnit năravurilor bogatului nemilostiv; Îndurate Dumnezeule, întorcându-mă, milostiveşte-Te spre mine, ca să Te slăvesc întru toţi vecii.

Fiind cuprins de slăbiciune sufletească, şi având să mor prin deznădăjduire, îmi trebuie cercetarea Ta, Iisuse, care înviază pe cei ce Te cheamă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Preasfântă Fecioară, tu mă mântuieşte şi fii ajutătoare neputinţei mele, ceea ce ai născut pe Voitorul milei, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Altă Tricântare

Bucură-te, Betanie, patria lui Lazăr că vine de faţă Hristos la tine, ca să  săvârşească mărire, înviind pe Lazăr.

Lazăr este bolnav, ca să Te preaslăveşti Tu, Fiul lui Dumnezeu, întru dânsul; şi Te laudă pe Tine neîncetat lucrurile Tale, Doamne.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe Preasfânta Treime, în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul lăudând-O, cântăm:  Binecuvântaţi toate lucrurile pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Pe Cel născut din tine în chip de negrăit, Preacurată, toţi Îl lăudăm şi,      cinstindu-L ca pe un Dumnezeu, binecuvântăm şi lăudăm neîncetat pe Domnul.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Ramurile virtuţilor gătindu-le acum, spre întâmpinarea lui Hristos, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuvioşii Tăi tineri în cuptor Hristoase, cântând, au zis: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a

Mâncarea cea amară a izgonit din rai în chip cumplit mai înainte, pe omul cel dintâi zidit şi l-a legat în lanţurile morţii. Posteşte, o, sufletul meu, fugi de asemănarea aceasta, fugi de plăcerea cea cu multă durere a mâncării.

Luând în minte judecata Ta şi văpaia cea nestinsă, Preadrepte Judecătorule, mă osândesc însumi pe mine mai înainte de judecată. Mă tem şi mă cutremur, căci am greşit Ţie fără de număr, ca nimeni altul pe pământ. Pentru aceasta miluieşte-mă.

Să spălăm negreala patimilor cu rugăciuni luminătoare, şi ţinând ramuri de virtuţi, să ne sârguim a întâmpina pe Hristos, pe Care-L aşteptăm acum să încalece pe mânz şi, gătindu-se spre Patimi, să ne mântuiască pe noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Din tine, Fecioară, cea de Dumnezeu dăruită, a răsărit Hristos, Dătătorul de lumină şi de pace, celor ce erau ţinuţi în noaptea patimilor, dezlegând călcarea poruncii cea de neascultare, şi mântuire arătat dăruindu-se.

Altă Tricântare

Găteşte-ţi acum, înţelepte Lazăre, cele de moarte şi de îngropare, că, murind, mâine va să te lipseşti de viaţă. Uite-te la mormântul în care vrei să te sălăşluieşti; dar Hristos iarăşi te va învia, sculându-te a patra zi.

Dănţuieşte, Betanie, că la tine va să vină, Hristos, să săvârşească minune mare şi înfricoşătoare; legând moartea ca un Dumnezeu, va să scoale cu adevărat pe Lazăr cel mort, care slăveşte pe Făcătorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

De o fiinţă Te laud pe tine, Treime fără de început, cinstită, de viaţă începătoare, nedespărţită, Unime, Părinte cel nenăscut şi Cuvântule şi Fiule cel născut şi Duhule Sfinte, mântuieşte-ne pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu; că întru tine zămislirea s-a făcut fără bărbat, şi naşterea întru feciorie. Dumnezeu este Cel  ce S-a născut, pe Care slăvindu-L, pe tine Fecioară, noi toţi te fericim.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Veniţi să gătim Domnului cele de întâmpinare, aducându-I stâlpări de virtuţi; că aşa-L vom primi în sufletul nostru, ca în cetatea Ierusalimului, închinându-ne şi lăudându-L pe El.

Irmosul: Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu-L, pe Fecioara o fericim.

LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea

Fiind legat prin alunecare cu greşeli şi cu lanţurile păcatelor, ce te trândăveşti, o suflete? De ce nu te îngrijeşti? Fugi totdeauna de aprinderea Sodomei şi a Gomorei, ca şi Lot. Să nu te întorci înapoi, că te vei face ca un stâlp de sare; scapă la muntele virtuţilor; fugi totdeauna de arderea nemilostivirii bogatului celui crud; mergi ca Lazăr în sânurile lui Avraam, şi cu smerenie strigă: Nădejdea şi scăparea mea, Doamne, slavă Ţie. 

A mucenicilor:

Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor îngereşti urmând, ca şi cum ar fi fost fără de trupuri, au răbdat chinurile, în gând numai nădejdea având şi desfătarea de bunurile cele făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dăruieşte pace lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Pe tine te rugăm, ca pe ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu, binecuvântată: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul proorociei

Zid nebiruit ai dat cetăţii noastre pe Fecioara, care Te-a născut. Pentru dânsa, Mântuitorule, scoate sufletele noastre din răutăţile care ne împresoară, rugămu-ne.

Sursa: Triod