SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 38-A A POSTULUI MARE!
SEDELNE, glasul al 2-lea
Ca şi cu o piatră îngreuindu-mă cu multe păcate, zac în mormântul lenevirii, Îndurate; din care ridică-mă, Milostive, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Cu cinstită Crucea Fiului tău păziţi fiind, stăpână, curată Născătoare de Dumnezeu toată năvălirea potrivnicului lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta după datorie te lăudăm, ca pe Maica luminii şi singura nădejde a sufletelor noastre.
glasul al 3-lea
Astăzi Lazăr murind se îngroapă şi-l jelesc rudele; iar Tu, ca un cunoscător mai înainte şi Dumnezeu, ai proorocit pătimirea lui, zicând Apostolilor: Dar acum merg să-l înviez pe cel ce l-am zidit. Pentru aceasta toţi strigăm Ţie: Salvă tăriei puterii Tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Cea curată şi Maica Ta, Hristoase, care nu ştie de nuntă, văzându-Te mort spânzurat pe lemn, tânguindu-se ca o maică, a zis: Ce Ţi-a răsplătit Ţie mulţimea iudaică cea fără de lege şi nemulţumitoare, care s-a bucurat de darurile Tale cele multe şi mari, Fiul meu? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeiască.
T R I C Â N T A R E A
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea
Cu puterea Crucii Tale întărindu-mi gândul meu, cel slăbit de năvălirile vrăjmaşului, îndreptează-l spre voia ta, Doamne.
Pe mine cel ce dorm pe patul plăcerilor cu dormitarea lenei, ridică-mă, Hristoase, şi mă arată închinător Patimilor Tale.
Luminându-ne sufletele cu postul, să mergem curaţi să întâmpinăm pe Hristos, Care vine cu trupul la Ierusalim.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Ceea ce nu te-ai ars cu focul Dumnezeirii, curată, arde-mi mie zburdările cele trupeşti ale patimilor, ca să te slăvesc, Preacurată, totdeauna cu credinţă.
Altă Tricântare, glasul al 3-lea
Astăzi murind Lazăr, nu s-a tăinuit de ochiul lui Iisus, Cel atoatevăzător. Pentru aceea a spus aceasta Apostolilor, strigând: Lazăr prietenul a adormit! Merg să-l scol pe el.
Zicând că va să mergi, Doamne, iarăşi în Iudeea, ai spăimântat pe Apostoli; dar Toma cu îndrăzneală a strigat: Viaţă este!, să mergem, căci de vom şi muri, iarăşi vom învia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Treime de o fiinţă, Părinte atotţiitorule, Fiule cel împreună fără de început, cu Dumnezeiescul Duh cel de un scaun; o închinăciune, o Dumnezeire nezidită, pe Tine Te lăudăm toţi oamenii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Fecioară, Maică preacurată, rădăcina lui Iesei, din care a răsărit Hristos, floarea cea aducătoare de viaţă pământenilor, prin care ne-am mântuit de stricăciune şi de moarte; pe tine toţi te lăudăm, curată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Bucură-te, Sioane, că acum vine Împăratul tău blând, precum a strigat profetul, şi-L aduce pe El trupeşte mânzul, pe Cel ce cuprinde toate cu mâna. Să cântăm puterii Lui.
Irmosul:Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod bine primit şi, bucurându-te, strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 8-a
Răstoarnă, Hristoase, de pe smeritul meu suflet, piatra cea grea a trândăviei celei rele, şi mă ridică din mormântul nesimţirii, spre lauda Ta, Cuvinte.
Arătat-ai mai înainte prietenilor moartea prietenului Tău, pentru milostivirea milei, mai înainte cunoscătorule şi Dumnezeule, pe care l-ai ridicat din mormânt a patra zi, spre slava Ta.
Iarăşi mergi, Hristoase, în Iudeea care Te caută pe Tine, Lemnul vieţii, ca să te ucidă prin lemn, pentru ca să faci neatinşi de patimi şi nemuritori pe cei omorâţi prin mâncarea din lemn.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Întru tine Fecioară curată, s-au văzut toate căile lui Dumnezeu, Celui ce a păzit curăţia ta după naşterea pecetluită cu adevărat, în toţi vecii.
Altă Tricântare
Murind astăzi Lazăr, prietenul lui Hristos, este dus la groapă şi au plâns de nefericirea surorilor vecinele Martei; dar Hristos a mers cu bucurie la el, ca să arate popoarelor că El este viaţa tuturor .
Ca din muntele Măslinilor, din înălţimea milostivirilor tăind ramuri de virtuţi, popoare, veniţi să pregătim cu gândul venirea lui Hristos la noi lăudându-L, binecuvântându-L şi preaînălţându-L în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Unime în trei Feţe: Părinte şi Fiule şi Duhule cel viu, o Dumnezeire şi o Împărăţie, pe Tine lumina cea neapusă, Te laudă oştile îngereşti; şi noi cei de pe pământ Te cântăm, Te binecuvântăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Iată, toate neamurile, Preacurată te fericesc pe tine, văzând măririle tale; că tu ai născut mai presus de fire pe Făcătorul tuturor, fiind Dumnezeu şi om. Pentru aceasta bine te cuvântăm şi te preaînălţăm, curată, în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să întâmpinăm şi noi pe Hristos-Dumnezeu împreună cu pruncii, aducând milostenie în loc de stâlpări, în rugăciunea inimii strigând cu ramuri: Osana! bine-L-cuvântaţi şi-L preaînălţaţi în veci.
Irmosul:Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu Cel ce S-a născut mai înainte de veci din Tatăl cel fără de început, şi mai pe urmă S-a îmbrăcat cu trup din Născătoarea de Dumnezeu, ca pe un om desăvârşit şi Dumnezeu adevărat Îl lăudăm, Îl binecuvântăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Daniel fiind îngrădit cu postirea, a închis gurile fiarelor. Acestuia râvnind, suflete al meu, alungă-l cu ajutorul Crucii pe şarpele, cel ce răcneşte ca un leu, şi caută să-şi facă mâncare tot sufletul.
Cuvinte al lui Dumnezeu, înviind cu Cuvântul Tău cel dătător de viaţă, sufletul meu cel omorât de păcate, şi închis în mormântul călcării poruncilor, învredniceşte-mă să aduc stâlpări de virtuţi Ţie, Biruitorul morţii.
Cel ce are cerul ca un scaun şi aşternut picioarelor pământul, Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, încălecând pe mânz, a intrat în Cetatea cea sfântă, ca un Împărat al tuturor, să săvârşească laudă plăcută din gura pruncilor.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Tu singură între femei te-ai înfrumuseţat, o! prea minunată curată, născând pe Cuvântul cel prea frumos, Cel ce S-a arătat mai frumos decât toţi oamenii. Pe Acesta roagă-L dar, Fecioară, să înfrumuseţeze urâţenia inimii mele.
Altă Tricântare
Lacrimi de îngropare varsă surorile lui Lazăr, văzând astăzi pe fratele lor sub piatra cea grea; iar Tu,Hristoase al meu, arătând aceasta de departe, ai zis Apostolilor Tăi: Mă bucur pentru voi, că nu am fost de faţă cu trupul acolo.
Iarăşi vine Hristos la tine, Iudee ucigaşă, dorind să plinească patima cea mântuitoare ca un Dumnezeu, pe Care Îl căutai să-L ucizi cu pietre. Iată, se apropie, de Sineşi fiind chemat, să fie omorât de tine, ca să ne mântuiască pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Dumnezeirea este Unime şi Treime; o, ce întoarcere minunată! Unită după fiinţă, este împărţită osebit după feţe; că netăiată fiind, se taie; una fiind, se întreieşte. Aceasta este Tatăl şi Fiul şi Duhul cel viu, Ea care păzeşte toate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Cine a auzit să fie vreo Fecioară născătoare de prunc şi Maică fără de bărbat? Marie, tu săvârşeşti minunea aceasta. Dar spune-mi, în ce chip? Nu cerceta adâncurile dumnezeieştii mele naşteri; aceasta este foarte adevărată, dar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împletind stâlpări de finic cu mintea şi cu simţirea, să facem întâmpinare Stăpânului, Celui ce vine la noi. Că binecuvântat este Acesta ce vine în numele Domnului şi Tatălui, ca un Fiu adevărat.
Irmosul:Pe muntele Sinai în rug Te-a văzut Moise pe tine, care fără de ardere ai zămislit în pântece focul Dumnezeirii; iar Daniel te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
LA STIHOAVNĂ
Israel se îmbrăca cu porfiră şi cu vison, strălucind întru veşminte preoţeşti şi împărăteşti, şi îndestulându-se cu legea şi cu profeţii, se veselea în slujbele legii. Dar răstignindu-Te afară de porţi pe Tine, Făcătorule de bine, Cel ce ai sărăcit, şi lepădându-se de Tine, după ce ai înviat, Cel ce eşti pururea în sânurile lui Dumnezeu-Tatăl, însetează de picătura harului, precum şi bogatul cel nemilostiv a făcut cu Lazăr cel sărac. Că în loc de porfiră şi de vison, s-a îmbrăcat în focul cel nestins. Şi se jeluieşte văzând că poporul păgân, cel lipsit mai înainte de fărâmiturile adevărului, încălzindu-se acum în sânurile credinţei lui Avraam şi, cu porfira sângelui Tău şi cu haina botezului îmbrăcat, împreună veselindu-se şi îndulcindu-se de darurile Tale şi zicând: Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
A mucenicilor:
Pe voi, prealăudaţilor mucenici, nici necazul, nici strâmtorarea, nici foamea, nici prigoana, nici bătăile, nici furia fiarelor, nici sabia, nici focul cel ameninţător n-au putut să vă despartă de
Dumnezeu. Ci mai ales nevoindu-vă pentru dragostea ce aţi avut către El, ca şi cum aţi fi fost în trupuri străine, aţi uitat de fire, dispreţuind moartea. Pentru aceasta şi după vrednicia durerilor voastre aţi luat plată: Împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut. Rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Văzându-te, Hristoase, spânzurat, ceea ce Te-a născut întru curăţie pe Tine, Care ai spânzurat pământul pe ape, Iubitorule de oameni, a strigat: Vai mie! Ce vedere minunată! Unde Ţi-a apus, frumuseţea cea nemărginită, preadulcele meu Fiu? Slăvesc mila Ta, că pătimeşti de bunăvoie pentru toţi.
Troparul proorociei, glasul al 5-lea
Fă, Doamne, milele Tale cu noi şi nu ne da pe noi fărădelegilor noastre; Sfinte Stăpâne Atotţiitorule, Ţie ne rugăm.
Sursa: Triod