SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

        Iată-ne ajunşi la ultima treaptă a urcuşului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în faţă! De astăzi începe Sfânta şi Marea Săptămână a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. Timpul acesta este cel mai preţios din tot cursul anului şi de aceea fiecăreia dintre zilele acestei săptămâni încă din vechime i s-a dat numele de „mare şi sfântă”. Şi, cu adevărat, zilele acestea sunt mari, pentru măreţia lucrurilor ce s-au săvârşit într-însele. Cu adevărat ele sunt sfinte, pentru curăţia cu care le petrec adevăraţii creştini şi pentru sfinţenia pe care ele o pot aduce tuturor celor ce le petrec cum se cade.
       În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaţa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate şi mãreţie în acelaşi timp, de tristeţe, dar şi de bucurie, de pocãinţã, dar şi de nãdejde.
      Iată pentru ce Sfânta Biserică acum, la începutul acestor zile măreţe şi sfinte, ne deşteaptă auzurile noastre printr-un deosebit îndemn, chemându-ne să le petrecem cu vrednicie. Şi pentru ca îndemnul acesta să fie ascultat şi urmat de noi, Sfânta Biserică ni-l adresează chiar în numele şi din partea Domnului nostru Iisus Hristos:  „Mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie, a zis Apostolilor pe cale: Iată ne suim in Ierusalim, şi se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dânsul. Veniţi dar, şi noi cu gânduri curate să mergem împreună cu El şi-mpreună să ne răstignim şi să murim pentru desătările lumeşti, ca să viem împreună cu Dânsul.” (Stihirea I de la Vecernie).
        Să ne silim în aceste zile să jertfim cea mai mare parte din timp Domnului şi numai foarte puţină lumii. Să ne hotărâm a ne aduna toate cugetele şi simţirile şi să le îndreptăm după Domnul, Care merge spre patima cea de bunăvoie. 
(Sf. Inochentie al Odessei)
 
 
           Multe sunt articolele ce descriu specificul Săptămânii Patimilor. Vă recomandăm următoarele articole ce reuşesc să transmită într-un mod deosebit semnificaţia şi importanţa acestor mari şi sfinte zile:
 
       *   Săptămâna Patimilor – Generalităţi – „Începutul săptămânii deschide Împărăţia cerească, Cămara Mântuitorului este gata împodobită; Mirele poate veni în orice clipă, în miez de noapte, pe neaşteptate…” 
        
      *    Sfânta şi Marea zi de Luni
    
 
        Sfânta şi Marea zi de Marţi  –  „Ziua de marţi ne pregăteşte pentru intrarea în cămara Mântuitorului cu două parabole strict eshatologice – parabola celor 10 fecioare şi parabola talanţilor…Hristos e Mirele care ne cheamă pe toţi la ospăţul Său de nuntă, precum glăsuieşte utrenia zilei.”
 
 
      *   Sfânta şi Marea zi de Miercuri   – Ultima liturghie de pocăinţă din Miercurea cea mare este o încheiere şi pecetluire a întregii lucrări de pocăinţă a postului, arătându-ne ce minuni poate săvârşi ea când se lucrează şi câtă pagubă aduce când lipseşte. Cumpăna celor două prăznuiri ale zilei: păcătoasa – ucenicul Iuda este răsturnată de pocăinţă. Aşadar tema zilei este pocăinţa.
 
 
 
     *   Joia Patimilor   –  În ziua de joi a acestei săptămâni, dumnezeieştii părinţi au rânduit spre prăznuire aşa cum indică Sinaxarul zilei: sfânta spălare, Cina cea de Taină, Rugăciunea din Ghetsimani şi prinderea Domnului. De asemenea, în tradiţia Bisericii noastre s-a păstrat ca în această zi să se scoată, Sf. Agneţ, care va fi uscat în săptămâna Luminată (marţi) – împărtăşania de peste an pentru bolnavi în special, precum şi Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir”.
 

         *  Vinerea Mare  –  Pătimirile Domnului sunt numite de Biserică sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte, pentru că le-a răbdat Cel ce este Sfântul Sfinţilor, Sfinţenia însăşi; mântuitoare, pentru că ele sunt preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare, pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoşător decât ocara, ruşinea şi batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului şi Dătătorului de bine, Care pe toate le-a răbdat până la moarte, rugându-se pentru călăii săi.
             Momentul de tristeţe al făpturii la care participă aşa cum am văzut şi cosmosul, este păstrat de Biserică prin hotărârea zilei de Vineri (a Patimilor) ca zi aliturgică. În această zi, dimineaţa, Liturghie nu se săvârşeşte, pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele S-a luat de la noi ( Mt. IX,15).
 
        *Ceasurile Împărăteşti.
 
      * Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf –  Dumnezeiescul trup atârnă pe Cruce, gol şi mort, fără suflare. Iosif şi Nicodim îl gătesc pentru îngropare , tânguindu-se cu plângere şi umilinţă: “Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri? Cu ce mâini mă voi atinge de Trupul Tău cel nestricat? Sau  ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici?”La acest act funerar, femeile nu participau, el fiind rezervat numai bărbaţilor. Acest moment al coborârii de pe cruce, Biserica îl reactualizează în inimile credincioşilor prin scoaterea Sfântului Epitaf  la slujba Vecerniei.
 
 
 

5 comentarii la „SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

  1. elena d

    Am citit undeva ceva care mi-a ramas in minte…”In aceasta saptamana in fiecare zi sa simtim, ghimpii din cununa de spini,scuiparea si batjocora, sa auzim ciocanul batand cuiele,sa simtim fiecare cui, sa simtim sulita in coasta noastra , otetul pe buzele noastre,numai asa vom invia” Domnul care a suportat toate acestea efectiv, sa ne intareasca sa simtim duhovniceste Sfintele Patimi.Amin.

  2. coca

    Eu asi vrea ca in aceasta saptamana sa simtim dragostea nesfarsita a Domnului si sa rasplatim cu aceiasi dragoste aporoapelui nostru care ne defaima ne dispretuiesc si asa ne vom asemana Domnului

  3. Anton Ina

    Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne pe noi pacatosii pentru care ai rabdat patimi de nerabdat!

Comentariile sunt închise.