Se impune înlocuirea tuturor ierarhilor ortodocşi filoecumenişti

Se impune înlocuirea tuturor ierarhilor ortodocşi filoecumenişti

Ne aflăm în toiul verii. În această perioadă a ales Papa să adreseze mesaje către Ortodocşi. Şi mesajele sunt multe şi îngrijorătoare. Le trimite cu ocazia înlocuirii la Vatican a responsabilului cu unirea „Bisericilor”[1], Cardinalul Walter Kasper, cu ferventul dascăl al Ecumenismului, specializat în teme de dialog teologic între Ortodocşi şi Papistaşi şi de relaţii cu lumea evreiască.

Înlocuitorul Cardinalului Walter Kasper, „episcopul” de Basel, Elveţia, Kurt Koch, care a fost promovat ca „Arhiepiscop”, divinizează Ecumenismul şi toate hotărârile Conciliului II Vatican, în cadrul căruia s-a proclamat (1964-1965) că, purtând stindardul Ecumenismului şi al diplomaţiei „dragostei”, se va înainta către marea încercare de Unire a „Bisericilor”, fără ca Papismul să renunţe însă la ereziile Filioque, infailibilitatea Papei (zeu pământesc) şi primatul. Luarea de poziţie a lui Kurt Koch în această chestiune importantă a Vaticanului se face într-o perioadă în care ierarhii ortodocşi, dar şi Patriarhul Ecumenic, caracterizează Vaticanul ca Biserică soră faţă de care a existat o oarecare dezbinare. Ei nu vorbesc de erezie, ci de Biserică canonică, în timp ce Părinţii Bisericii vorbesc de erezie. Se întâmplă însă ca aceste opinii să fie făcute publice de către Ierarhi ai Bisericii Greceşti care participă la dialogul dintre Ortodocşi şi Papistaşi. Nu vorbim de Mitropolitul Pergamului care nu are turmă, are un rol principal în dialogurile cu eterodocşii şi care reprezintă „bucuria” Ecumeniştilor şi Papiştilor la dialoguri, ci despre Ierarhi ai Bisericii Greciei.

Poporul credincios a dovedit atât prin atitudinea lui, cât şi prin calda îmbrăţişare a „Mărturisirii de credinţă” că nu se încrede în reprezentanţii Ortodoxiei la dialoguri. Poporul credincios este cu mult mai neliniştit acum datorită numirii lui Kurt Koch în poziţia de responsabil cu unirea „bisericilor” la Vatican. Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei este dator să ia aminte la neliniştea poporului credincios şi să dovedească în practică prin fapte şi decizii care vor linişti poporul şi clerul cinstit. Sfântul Sinod al Ierarhiei este dator, în vederea iminentului dialog teologic despre primatul Papei, dar şi, în general, în vederea dialogurilor teologice cu papistaşii, să lămurească cadrul dialogului şi să stabilească „linia roşie” de demarcaţie a acestuia. Nu este posibil ca Ierarhii Bisericii Greciei să improvizeze în cadrul dialogurilor sau să se identifice cu poziţiile reprezentanţilor Fanarului, care poziţii stârnesc reacţii de respingere din partea ierarhilor, clericilor, ieromonahilor, teologilor şi laicilor membri ai Bisericii. Amintim că lămurirea în Sinod a cadrului de desfăşurare a dialogului a fost cerută de către Mitropoliţi încă de când vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Atenei Hristodul a respins decizia Ierarhiei şi a plecat în vizită la Vatican doar prin decizia Sinodului Permanent, cu şase luni înainte de declanşarea bolii sale.

Sfântul Sinod al Bisericii este dator, de asemenea, să înlocuiască actuala reprezentanţă a Bisericii Greciei din cadrul dialogurilor teologice, pentru că unii membrii ai ei au înşelat încrederea poporului credincios, dar şi a Ierarhilor. Date fiind acestea, persoanele respective nu pot să reprezinte Biserica. Aceste înalte feţe de Mitropoliţi, prin poziţiile şi declaraţiile lor, pot mulţumi Fanarul sau pe Papistaşi, dar provoacă opoziţia Ierarhilor, clericilor şi membrilor laici ai Bisericii. Pot avea cele mai bune intenţii şi poate că a fost înţeles greşit modul în care răspund la diferite chestiuni bisericeşti. Au înşelat însă încrederea clerului şi a poporului şi trebuie să fie înlocuiţi cu alţi membrii ai Ierarhiei care să aibă o puternică conştiinţă ortodoxă (chiar dacă nu vorbesc public despre aceste chestiuni), să aibă Credinţa întreagă, să cunoască strategiile, vicleniile şi erezia Papistaşilor, să îi cinstească pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, respectând şi aplicând moştenirea sacră faţă de creştinii aflaţi în înşelare şi să aibă o profundă cunoaştere teologică asupra schismei şi papistaşilor.

Ca reprezentanţi în dialogurile teologice (în opinia noastră, aceste dialoguri nu ar trebui să aibă loc, de vreme ce papistaşii rămân nepocăiţi în erezie şi neclintiţi pe poziţiile lor) nu trebuie să participe Ierarhi Ortodocşi care în problemele pan-ereziei Ecumenismului sunt stegarii noului responsabil cu unitatea „bisericilor” al Vaticanului. Când în cadrul comisiei mixte a dialogului teologic Papişti şi Ortodocşi se întrec să dovedească cine este „mai catolic decât Papa şi decât Conciliul II Vatican”, e de la sine înţeles că rezultatele vor fi în defavoarea Ortodoxiei. Când noul responsabil cu unirea „Bisericilor” la Vatican se adresează cu o „călduroasă salutare de luptă” reprezentanţei grec-ortodoxe a dialogului şi vorbeşte foarte linguşitor despre conştiinţa ecumenistă a unor distinşi membrii ai acesteia, zdruncinarea încrederii faţă de reprezentanţa Ortodoxă se măreşte şi se întăreşte convingerea că ni se trădează credinţa.

Membrii reprezentanţei Ortodoxe au primit cuvântul linguşitor al „excelenţei sale, al arhiepiscopului” Vaticanului şi nu i-au replicat. După cum nici nu au comentat unul dintre interviurile „excelenţei sale”, potrivit căruia „capul” adevărat al Ecumenismului este Hristos, când ştim cu toţii că Hristos este capul Bisericii Ecumenice şi în nici un caz capul Pan-ereziei Ecumenismului (vezi în pagina 8 respectivul interviu[2]). Prin aceasta chemăm Sfântul Sinod al Ierarhiei la trezire, urgentare şi la trasarea unei strategii în relaţia cu Vaticanul.

G. Zervos

Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, pp. 1, 8. Traducere Tatiana Petrache
[1] Titlul complet al funcţiei este Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine (n.tr.).

[2] Ὀρθόδοξος Τύπος, 23 iulie 2010, p. 8.

sursa: http://graiulortodox.wordpress.com/