Sfintele Muceniţe Varvara şi Iuliana ‒ drumul spre sfințenie

Sfintele Muceniţe Varvara şi Iuliana ‒ drumul spre sfințenie

Pe tatăl sfintei nu doar că nu l-a durut inima, ci singur s-a făcut chinuitor al fiicei lui, ducând-o pe Varvara afară din cetate şi tăindu-i capul cu sabia. Apoi, un ostaş a adus-o şi pe Sfânta Iuliana şi a tăiat-o, sufletele amândorura suindu-se la Mirele lor.

Tânăra însă a căutat pe Domnul, aflând de la nişte fecioare mai multe despre Pătimirile Lui şi despre cele ce au fost şi vor fi. Varvara a fost botezată pe ascuns, logodindu-şi fecioria sa Domnului. Însemnând piatra de marmură de lângă scăldătoare cu chipul Sfintei Cruci, aceasta s-a închipuit pe piatră, de parcă ar fi fost săpată, iar urmele picioarelor Sfintei s-au închipuit asemenea pe piatră. Din urme a curs apoi apă şi multe vindecări s-au făcut acolo.

Aceasta i-a mărturisit tatălui ei cum cinsteşte Sfânta Treime, dar acesta, îndrăcindu-se, a vrut să o lovească. Fecioara a fugit şi, ajungând în faţa unui munte de piatră, ceru ajutor de la Domnul, iar piatra s-a despicat. Varvara a intrat acolo, iar apoi piatra s-a închis, tânăra urcându-se în vârful muntelui şi ascunzându-se într-o peşteră de piatră.

Tatăl ei o căuta şi unul dintre păstori i-a arătat locul unde se ascundea aceasta, iar pentru că nu a tăinuit-o, s-a transformat în piatră, iar oile lui, în lăcuste. Găsind-o Dioscor pe fecioară, a bătut-o fără milă şi a închis-o într-o casă întunecoasă, fără să îi dea apă şi mâncare. A dat-o apoi în mâinile ighemonului, pentru că nu voia să slujească zeilor, dar aceasta mărturisea numele lui Iisus Hristos. Ighemonul a poruncit ca aceasta să stea goală în faţa bărbaţilor, iar apoi să fie bătută până s-a roşit pământul de sânge şi iarăşi a fost închisă.

Domnul Însuşi i s-a arătat, mângâind-o şi vindecând-o, încât nu se mai cunoştea nimic pe trupul ei. Ighemonul crezu că rănile ei au fost vindecate de zei, dar Sfânta a mărturisit cum a vindecat-o Iisus Hristos, mâniindu-l pe ighemon. Varvara a fost spânzurată pe lemn, trupul i-a fost strujit cu unghii de fier, coastele i-au fost arse cu făclii aprinse, iar în cap a fost bătută cu ciocanul, pe toate răbdându-le cu vitejie.

De departe, o privea Iuliana, o femeie din temniţă, ce se aprinsese şi ea de dorul Domnului şi a început a ocărî tirania ighemonului. Astfel, a fost şi ea spânzurată dimpreună cu Sfânta Varvara şi li s-a dat lor ajutor nevăzut din înălţime. Ighemonul le-a trimis apoi goale prin cetate, bătându-le, dar Domnul a trimis spre ajutorul lor înger luminos, să le acopere. Atunci, ighemonul le-a dat spre tăiere de sabie.

Pe tatăl sfintei nu doar că nu l-a durut inima, ci singur s-a făcut chinuitor al fiicei lui, ducând-o pe Varvara afară din cetate şi tăindu-i capul cu sabia. Apoi, un ostaş a adus-o şi pe Sfânta Iuliana şi a tăiat-o, sufletele amândorura suindu-se la Mirele lor.

Pe tatăl Varvarei, Dioscor, şi pe ighemon, Marchian, i-a ajuns pedeaspsa Domnului, căci i-au ucis fulgere din cer, încât nici cenuşa lor nu s-a mai aflat. Iar un bărbat din cetate, dreptcredincios, cu numele Galentian, a luat cinstitele moaşte ale muceniţelor şi le-a îngropat cu cinstea ce li se cuvenea, zidind Biserică peste dânsele, făcându-se acolo multe vindecări.

http://www.doxologia.ro/

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: