TĂCEREA

Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie, iar cea cu măsură nu face niciun rău, ci smereşte încă şi dă putere pentru săvârşirea nevoinţelor şi a ostenelilor.Însă lipsa de măsură şi în una şi în alta face foarte mult rău.(Cuviosul Macarie,24,Vol.3, pp.96-97)

Să te înveţi cât poţi de mult să taci şi să spui tot timpul în gând: ,, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine…’’ ( până la sfârşit) şi în acest fel te vei păzi de multe păcate. Sfinţii Părinţi ne învaţă aşa: oricine te-ar tulbura, tu să nu zici nimic. Mai bine să te rogi pentru sora ta decât s-o înveţi ceva şi să te socoteşti pe tine mai netrebnică şi mai rea decât toată lumea. Pe nimeni, niciodată, pentru nimic, să nu osândeşti şi pe toţi să-i ierţi şi fără osteneală te vei mântui. Căci cei ce osândesc, şi cei ce pomenesc răul, şi cei mândri, chiar dacă se roagă, chiar dacă postesc, chiar dacă dau bani de pomană, totuşi, dacă nu se îndreaptă, nu au şi nu vor avea loc în cer, ci vor merge în iad, la diavoli, să se chinuie pe veci.(Cuviosul Iosif,11, p.280)

Tăcerea, fără de care nicidecum nu putem trăi, este o nevoinţă. Căci, atunci când cineva tace, vrăjmaşul îndată îi spune altcuiva:,, Uite cât este de mândru, nici măcar să vorbească cu tine nu vrea’’. Dar nu este deloc aşa. De aici vin necazurile. De aceea, cine ia cu hotărâre asupra sa această nevoinţă, acela trebuie să se pregătească pentru necazuri. Dar nici această nevoinţă nu se dă degrabă, nici uşor. De aceea este atât de înaltă şi necesară, pentru că ,,tăcerea este taina vieţii veacului viitor’’ şi cine tace, acela se pregăteşte direct pentru viaţa viitoare. Batiuşka Macarie spunea des lucrul acesta:,, Luaţi seama, toţi sfinţii au tăcut: cuviosul Serafim de Sarov a tăcut, Arsenie cel Mare a tăcut, de aceea este mare pentru că a tăcut; când a fost întrebat de ce tace tot timpul, el a răspuns: ,,Credeţi-mă, fraţilor, că vă iubesc pe toţi, dar nu pot fi şi cu voi, şi cu Dumnezeu, de aceea fug de voi’’. Şi Sfântul Ioan Scărarul zice: ,,Când vorbeam chiar şi despre lucruri folositoare sufletului, deseori mă căiam, dar, pentru că tăceam, nu mă căiam niciodată’’. (Cuviosul Varsanufie,5, p.51 din 20.05.1908)

 

    Mai mult să tăceţi. Iar dacă sunteţi întrebat în legătură cu ceva, chiar în biserică, să răspundeţi fără nicio supărare, fără să arătaţi un chip posomorât. (Cuviosul Varsanufie,5, p.54 din 04.05.1908)

 

    Ţine minte regula monahală – să nu începi să vorbeşti fără să fii întrebat.(Cuviosul Nicon,8, p.317)

 

    Tăcerea pregăteşte sufletul pentru rugăciune. Liniştea – cât de binefăcătoare este ea pentru suflet! (Cuviosul Nicon,8, p.323)

 

    Tăcerea este de folos pentru suflet. Când vorbim, este greu să ne abţinem de la vorbăria deşartă şi de la osândire. Însă există o tăcere rea, atunci când cineva este supărat şi de aceea tace. (Cuviosul Nicon,8, p.33)

 

    Pe cei ce vin pentru Dumnezeu, trebuie să-i primim, atât cât ne îngăduie aşezarea locului şi treburile obşteşti, numai să putem fi în bună înţelegere. Discuţia cu vizitatorii trebuie să ne înveţe meşteşugul vorbirii şi să cunoaştem folosul tăcerii. Un cuvânt deşert şi stricăcios, de obicei, este urmat de tristeţe, iar cele spuse cu înţelepciune, de slava deşartă, de aceea tăcerea ne izbăveşte de amândouă. Iar după judecata Sfinţilor Părinţi, tot ce facem – şi dacă tăcem, şi dacă vorbim pentru Dumnezeu – este de folos. Care este acum poziţia mea în comparaţie cu a voastră? Vederea lumii, ştirile şi discuţiile neîncetate cu unul şi cu altul uneori pricinuiesc cu adevărat tristeţe duhului şi ruşinea îmi acoperă faţa când merg prin Moscova. Dar închipuindu-mi că acestea sunt cerute de treburile obşteşti şi după isprăvirea lor mă voi întoarce în locul liniştit al chiliei mele, îmi uşurez povara. (Cuviosul Moise, 266)  

 

    Păstraţi între voi tăcerea, în afară de cele necesare nimic altceva nu vorbiţi, ca mintea voastră să fie curată la rugăciune. Mustraţi-vă pe voi înşivă în gând şi vă umiliţi şi mai răi decât toţi să vă socotiţi, iar Dumnezeu va căuta la smerenia voastră şi vă va apăra de toate ispitele. (Cuviosul Moise, 262)

 

    Împărăţia lui Dumnezeu nu se află în vorbe, ci în putere; trebuie să vorbim mai puţin şi să tăcem mai mult, să nu osândim pe nimeni şi tuturor să le dăm cinstire. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea I, p,99)

 

     A discuta lucruri bune este ca argintul, iar tăcerea chibzuită este ca aurul. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

 

     Mai bine este să fim prevăzători şi să tăcem decât să vorbim şi apoi să ne căim. (Cuviosul Ambrozie,1, Partea a II-a, p,45)

Tu însăţi mi-ai scris că suferi din cauză că vorbeşti prea mult şi tânjeşti după tăcerea cea cu chibzuinţă, dar cu tovarăşa ta de drum şi fără să vrei, va trebui să vorbeşti în plus. Desigur, va trebui să iei cu tine o persoană mai simplă, ca să poată sluji virtuţii tale slabe. Totuşi, eu nu o cunosc bine pe M.G. De aceea, vezi singură cum este mai bine şi mai de folos. Există o zicală veche: o minte este bună, dar două sunt şi mai bune, iar trei sunt bune de aruncat. Însă aceasta este o părere omenească. Domnul spune în Sfânta Evanghelie: Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor (Matei 18:20). Fii mai atentă la trăirea ta lăuntrică: cum îţi va fi mai odihnitor şi mai aproape de starea ta sufletească, aşa să şi faci. Un nebun înţelept spunea: ,,Gâsca şi fundacul nu sunt o pereche bună’’. Totuşi, la noi în grajd a murit un bătrân de o sută de ani, Pahomie, care şi în mijlocul multor oameni ştia să păstreze o tăcere adâncă. Se întâmpla să vină unii la el cu diferite întrebări, iar el se ridica şi le cânta:,, Îngerul a strigat către cea plină de dar’’ şi iarăşi se aşeza şi tăcea, scărpinându-se uşor în cap sau uitându-se în traistă, ca şi cum ar fi căutat ceva. Dacă se întâmpla să-i spună ceva cuiva, acela ţinea minte şi nu uita. Multora li s-au adeverit cuvintele lui. (Cuviosul Ambrozie,23, Partea a III-a, p,48)

   

Sursa: Filocalia de la Optina, Volumul I