PARTEA I

ÎMPĂRTĂŞIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS

CAPITOLUL 1

Binecredincioşii creştini trebue să se împărtăşească des cu Dumnezeescul Trup şi Sânge al Domnului.

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri.

1. Domnul nostru Iisus Hristos, înainte de a ne preda Taina Sfintei împărtăşiri, a zis: „Pâinea pe care Eu o dau este Trupul Meu, pe care Eu îl dau pentru viaţa lumii” (Ioan 6,51). ceea ce însemnează că dumnezeeasca împărtăşire este pentru credincioşi absolut trebuitoare pentru viaţa duhovnicească în Hristos. Si pentru ca viaţa duhovnicească în Hristos nu trebue să se împuţineze nici să înceteze, precum zice Apostolul: „Duhul să nu-l stingeţi” (I Tes. 5,19), ci să fie neîntreruptă, pentruca cei vii, după acelaşi Apostol, să nu mai trăiască viaţa lor trupească, ci viaţa lui Hristos, Care a murit şi a înviat pentru ei, este de trebuinţă ca să fie deasă şi întrebuinţarea Sfintei împărtăşiri. Continuă să citești →

Sfântul Teodor Studitul despre cuminecarea cu Sfintele Taine

Sfânta Euharistie: realitate şi adevăr, nu simbol

SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG:

SĂ NU NE ÎMPĂRTĂŞIM FĂRĂ LACRIMI

„Deoarece, parintilor si fratilor, cititi scrierile cele insuflate de Dumnezeu ale sfantului parintelui nostru Simeon Studitul, scrieri care ne vorbesc despre faptele lui sublime si pe care el insusi le-a alcatuit spre folosul multora miscat fiind de Duhul Cel dumnezeiesc; iar aici laolalta cu celelalte ispravi mai presus de fire ale lui a scris si a invatat limpede, precum a pazit de altfel neabatut in intreaga sa viata, si acest lucru zicand: „Frate, fara lacrimi sa nu te cumineci vreodata!” si auzind aceasta ascultatorii – si ei erau multi -, nu numai mireni, ci si monahi – dintre cei mai renumiti si slaviti pentru virtutea lor -, s-au mirat de acest cuvant, si, uitandu-se unii la altii, au spus intr-un suflet si cu un singur glas, pe jumatate ironic: „Atunci sa nu ne mai cuminecam niciodata, ci sa ramanem cu totii necuminecati!” Auzind deci aceasta eu, nenorocitul si ticalosul, si aducandu-mi aminte in parte de cei ce spuneau acestea si de cuvintele lor, cuprins fiind de durere, am plans cu amar graind in mine insumi intru durerea inimii mele asa: „Oare acestia au spus ceea ce spuneau avand intr-adevar o astfel de dispozitie fata de acest lucru si judecand intr-adevar si din tot sufletul lor ca el este cu neputinta? Sau au ras de acest cuvant mai degraba socotind ca faptul de a plange numai in vremea cuminecarii e doar o mica isprava?”

Fiindca, negresit, daca nu va avea cineva inaintea lui Hristos Dumnezeu plansul ca lucrare de fiece zi si de fiece noapte, acela nici atunci cand va voi sa se cuminece cu dumnezeiestile Taine nu va putea plange catusi de putin potrivit lui Dumnezeu, nici nu va putea varsa picaturi de lacrimi. Caci cum i-ar putea veni cuiva asa ceva daca nu printr-o economie negraita sau din intamplare, dintr-o cauza oarecare si doar arareori? Ceea ce nu mi se pare de mirare, cand multi plang sau lacrimeaza in chiar clipa iesirii sufletului din trupul lor (eu insa socot ca acestia nu sunt multi, ci mai degraba foarte putini si usor de numarat). Continuă să citești →

Sfântul Nicodim Aghioritul:

DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE

Cuvântul 8

Unii se împotrivesc zicând că ei ca oameni ce sunt, sunt supăraţi de patima lăcomiei, mândriei, a râsului, a grăirii în-desert si a altora asemenea. Deci cum să se împărtăşească des?

Acestora le răspunde Sfântul Anastasie al Antiohiei şi zice: „Sunt mulţi care, fiindcă se împărtăşesc rar, se prăpăstuesc în păcate, iar alţii împărtăşindu-se mai des se păzesc pe sineşi adese de multe rele, fiindcă se tem de Sfânta Împărtăşanie. Deci dacă greşim, ca oameni ce suntem, cu păcate mici şi de iertat, precum cu cuvântul, cu limba, cu auzul, sau cu ochii ne răpim şi ne înşelăm şi cădem în slava deşartă, în mâhnire, sau mânie sau în altceva asemenea, să ne osândim pe noi înşine şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi aşa să ne împărtăşim, crezând că Sfânta împărtăşire ni se face nouă spre iertarea păcatelor şi spre curăţire. Iar dacă facem păcate grele trupeşti şi necurate, sau avem pomenire de rău cătră fratele nostru, până când nu ne vom pocăi de aceste păcate, să nu îndrăznim să ne apropiem de Dumnezeeştile Taine.

Continuă să citești →

Stareţii de la Optina:

SFATURI DESPRE ÎMPĂRTĂŞANIA DEASĂ, NECAZURI ŞI VIAŢA DE FAMILIE

Cat de des sa ne impartasim

La sfarsitul scrisorii va exprimati dorinta de a va impartasi mai des cu Sfintele Iui Hristos Taine, ca urmare a starii dumneavoastra bolnavicioase, si dorinta aceasta este vrednica de lauda. Singur mi-ati scris ca dupa impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine va este mai bine sufleteste, si trupeste. De aceea, sa nu va lasati influentat de boala si chiar in chilie sa va impartasiti cu Sfintele Taine mai des. (Cuviosul losif, p. 74)

Imi scrieti despre dorinta fratiei voastre de a va impartasi des cu Sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului nostru. Este unul bun, numai ca trebuie sa va apropiati cu evlavia cuvenita si cu pregatirea dupa randuiala bisericeasca. (Cuviosul Anatolie, 9, p. 90)

Domnul sa-ti ierte greselile tale, numai sa nu refuzi sa te impartasesti mai des cu Sfintele lui Hristos Taine, caci in acestea exista mare ajutor si mila lui Dumnezeu. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a lll -a, pp. 70)

Fiind bolnava, te-ai impartasit cu Sfintele lui Hristos Taine in fiecare saptamana si te intrebi daca nu este prea des. Daca esti bolnava grav, te poti impartasi cu Sfintele Taine si mai des. Sa nu te indoiesti deloc de aceasta. (Cuv. Ambrozie, 23, Partea a lll- a, pp. 110) Continuă să citești →

ORTODOXIA TINERILOR: Euharistia continuă

Cum, de ce și de câte ori ne împărtășim în Biserica Ortodoxă?

Doamne ajută!

Cu ajutorul lui Dumnezeu pornim astăzi o nouă serie de articole dedicate Sfintei Euharistii sau Sfintei Împărtășanii – așa cum o cunoaștem noi în Biserica Ortodoxă.

Sfânta Euharistie numește de fapt Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos pe care, Liturghie după Liturghie, noi creștinii o primim din Sfântul Potir de la episcopii sau preoții ortodocși.

Scopului demersului nostru este să provocăm un dialog pe baza următoarelor întrebări definitorii pentru credința noastră:

Continuă să citești →

Pr. Gleb Kaleda:

ÎMPĂRTĂŞIREA COPILULUI PE NEMÂNCATE?

Copiii mici trebuie împărtăşiţi cât mai des, pentru că Sfânta Euharistie întăreşte trupul şi sufletul nostru. Bineînţeles că pruncii trebuie alăptaţi până la Liturghie şi se permite ca celor mici să li se dea puţină mâncare. Continuă să citești →

Împărtăşindu-ne spre Cina împărătească

Pr. Eugeniu Rogoti

Chiar şi înainte de a fi hirotonit diacon sau preot m-am confruntat cu întrebarea aceasta, care apare în mod firesc în mintea oricărui credincios interesat de viaţa lui duhovnicească. După ce rezolvă, mai repede sau pe parcursul mai multor ani, în funcţie de caz, problemele care l-ar fi oprit de la Împărtăşanie, omul ajunge la o stare în care viaţa liturgică, viaţa în biserică devine o parte integrantă a lui.

Atunci când mersul la biserică devine aproape o necesitate, iar slujbele ritmice sunt ca respiraţia, continuând firesc pravila de acasă şi mai ales dacă această stare se capătă în condiţiile vieţii în lume, cu toate ispitele şi greutăţile ei, omul are nevoie de un alt fel de ajutor, pentru a putea continua pe acest drum.

Continuă să citești →