Etichetă: Mitropolitul Augustin de Florina

PREDICĂ LA SFINTELE TEODOSIA (29 mai)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la 29 mai –

Pomenirea Sfintei Muceniţe Teodosia

şi a Sfintei Fecioare Muceniţe Teodosia

29 mai 1453

Iubiţii mei, cei care citesc Evanghelia, au văzut că, printre alte cetăţi şi sate la care se referă Evanghelia, se află şi o cetate care se numea Tir. Cetatea Feniciei, celei mari şi puternice, se afla la graniţele Palestinei. Când Hristos mergând, a ajuns la graniţele Palestinei, atunci, din părţile Feniciei a venit şi L-a întâlnit pe Hristos o femeie închinătoare la idoli, cananeancă. A căzut la picioarele lui Iisus şi L-a rugat să-i vindece fiica bolnavă. Mare a fost credinţa cananeencei, încât Hristos S-a minunat şi i-a vindecat fiica. În milioanele de mulţimi, care toate erau închinătoare la idoli, era un lucru mare ca o femeie să creadă în Hristos. Un diamant într-un munte din pietre!

De asemenea, un lucru măreţ este şi cel la care se referă din nou Evanghelia. Că o păcătoasă, o femeie foarte păcătoasă, care a trăit în nelegiuire cu cinci bărbaţi, samarineanca, a crezut în Hristos. S-a pocăit, şi-a schimbat viaţa, a devenit misionară, a propovăduit măreţiile lui Hristos, iar la sfârşit a primit martiriul. Era un cărbune şi Hristos a făcut-o diamant. O minune a fost cananeanca pentru credinţa ei,  o minune a fost şi samarineanca pentru pocăinţa ei.

Dar minuni au fost şi alte două femei pe care Sfânta noastră Biserică le sărbătoreşte pe 29 mai. Au ambele acelaşi nume: Teodosia. O Teodosia era originară din Tir, din ţara din care provenea şi cananeanca. Cealaltă Teodosia era originară din Constantinopol. Ambele Teodosii au fost martirizate pentru Hristos. Continuă să citești PREDICĂ LA SFINTELE TEODOSIA (29 mai)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

 Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea 

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare 

– 21 mai –

       Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

         Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit; nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Corespunde realităţii, precum vom vedea. Continuă să citești Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

20 mai: Pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu – CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina  la pomenirea

 Sfântului Talaleu 

–  20 mai –   

   

CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

          Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic – un mort neîngropat – care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul. Continuă să citești 20 mai: Pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu – CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

12 mai: Pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului: UNDE ESTE CREDINŢĂ, ACOLO ESTE ŞI ÎNDRĂZNEALĂ ŞI CURAJ ŞI BĂRBĂŢIE

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului

12 mai 

Sfântul Gherman şi Prespa

Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat. Aceste femei nu s-au temut de nimic. Cine crede cu adevărat în Hristos are un suflet viteaz. Credinţa şi laşitatea nu sunt compatibile. Unde este credinţă, acolo este şi îndrăzneală şi curaj şi bărbăţie.
Un minunat exemplu de bărbăţie creştină ne dă şi un sfânt, căruia Biserica noastră îi sărbătoreşte pomenirea pe 12 mai. Este Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Îl sărbătoreşte anual în părţile noastre, în Prespa, un minunat sat care-i poartă numele, satul Sfântul Gherman. Acestui sfânt îi vom închina această scurtă omilie a noastră. Creştinii mei, luaţi aminte.
***

Sfântul Gherman, a trăit într-o perioadă tulbure a Imperiului Bizantin. A trăit pe vremea în care groaznicii duşmani ai Ortodoxiei, iconomahii, au vrut să arunce icoanele din toate bisericile, pentru că nebunii credeau că închinându-se icoanelor se închină la idoli. Continuă să citești 12 mai: Pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului: UNDE ESTE CREDINŢĂ, ACOLO ESTE ŞI ÎNDRĂZNEALĂ ŞI CURAJ ŞI BĂRBĂŢIE

OMILIE LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA (5 mai)

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA

– 5 mai –

 O VEDENIE 
Iubiţii mei, în Sfânta Scriptură Îl auzim pe Domnul că îi fericeşte pe cei care, deşi nu L-au văzut, au crezut în El: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. Acest cuvânt Hristos l-a spus având înainte necredinţa lui Toma, care, ca să creadă că Hristos a înviat, a vrut să-L vadă pe Hristos cu ochii săi şi să-L atingă cu mâinile. Ciudată a fost această pretenţie a lui Toma, pentru că, dacă toţi ar fi cerut la fel, ar fi trebuit ca Hristos să rămână trupeşte pentru totdeauna aici pe pământ şi fiecare curios să se ducă şi să ceară dovezi şi minuni că El este Hristos. Toma ar fi trebuit să se limiteze la cu mărturia celorlalţi ucenici, care îi confirmau că Hristos a înviat.
Milioane şi zeci de milioane sunt acei oameni, care au trăit acum, după slăvita Înviere şi Înălţare a lui Hristos, şi nu au văzut cu ochii lor trupeşti pe Hristos, nu L-au atins cu mâinile lor, şi totuşi au crezut în El mai mult decât a crezut Toma. Hristos nu mai este acum pe pământ ca atunci, există însă ca Dumnezeu şi-n mii de feluri ştie să convingă orice suflet bine intenţionat că El este adevăratul Dumnezeu. Hristos cel nevăzut devine văzut ochilor sufleteşti ai credincioşilor. Cei care Îl văd aşa cred şi strigă ca şi Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Unul din sufletele alese, care au crezut în Hristos, L-au iubit şi au sacrificat toate pentru slava Lui, este şi Sfânta Irina, marea muceniţă, a cărei sfântă pomenire o prăznuieşte Biserica noastră pe 5 mai. Continuă să citești OMILIE LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA (5 mai)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A V-A DIN POST: MARIA EGIPTEANCA, O PILDĂ DE POCĂINŢĂ

Maria Egipteanca

ORNAM1

ORNAM1

 „POCĂIŢI-VĂ!”

Biserica noastră, iubiţii mei, Sfânta Biserică Ortodoxă nu este o plăsmuire omenească. Dacă era aşa, în urma atacului sălbatic la care a fost şi este supusă de către duşmanii ei mai vechi şi mai noi, ar fi trebuit să fi fost nimicită, n-ar mai fi existat. Însă lupta aceasta dovedeşte tocmai faptul că Biserica lui Hristos e vie şi lucrează. Pentru că nimeni nu luptă împotriva morţilor. Luptă împotriva celor vii. Biserica deci se menţine, e vie, împărăţeşte şi triumfă în lume.

De ce? Am spus: pentru că nu este o ficţiune omenească, nu au confecţionat-o oamenii, ci este o instituţie dumnezeiască. Este – ca să vorbim mai simplu – un copac pe care nu l-a sădit vreo mână omenească; l-a sădit însuşi Dumnezeu, Sfânta Treime. De aceea, toţi demonii iadului, de toate culorile şi nuanţele, nu pot să o dezrădăcineze.

Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A V-A DIN POST: MARIA EGIPTEANCA, O PILDĂ DE POCĂINŢĂ

PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DIN POST A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TRONUL HARULUI

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica a III – a din Post (a Închinării Crucii)

(Evrei 4, 14 – 5, 6)

Legături:

TRONUL HARULUI

„Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”

Iubiţilor, în Apostolul Duminicii de astăzi, care se numeşte Duminica Închinării Crucii, Apostolul Pavel vorbeşte despre un tron. Îl numeşte tronul harului şi ne cheamă să alergăm la acest tron. Dar ce este acest tron al harului şi cine stă pe el?

Tronul harului! Toţi ştim ce înseamnă tron. Tron se numeşte scaunul oficial unde stă şi de unde îşi îndeplineşte îndatoririle sale un domnitor. Există diferite tronuri. În principal însă, tron se numeşte scaunul oficial, pe care stau cu toată măreţia lor împăraţii şi regii. Istoria spune că pe tronurile împărăteşti au şezut împăraţi şi regi aspri şi inumani, care insuflau frică şi groază. Tronurile lor s-au întemeiat pe violenţă, pe osemintele nenumăraţilor oameni, care au fost asasinaţi ca să se întemeieze aceste tronuri. Şi au existat împăraţi ale căror tronuri erau de neapropiat. Spun unii despre un vechi tiran care cucerise lumea, că în jurul umbrei lui trasase un cerc şi a spus: „Cine va îndrăzni fără permisiunea mea să treacă de acest cerc, va fi ucis pe loc”. Continuă să citești PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DIN POST A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TRONUL HARULUI

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TEOFAN MĂRTURISITORUL (12 martie): EXILAT ÎN SAMOTRACIA

ib4123

EXILAT ÎN SAMOTRACIA

Biserica, iubiţilor, Biserica este ca şi cerul. Cerul este plin de stele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Toate strălucesc noaptea. Ziua străluceşte cea mai mare stea, care se numeşte soare. Aşa este şi Biserica: un cer, un cer duhovnicesc. Soare este Hristos. Stele sunt sfinţii. Sfinţii strălucesc pe tăria duhovnicească a Bisericii. Strălucesc prin învăţătura lor, prin viaţa lor, prin minunile pe care le fac. Stelele se deosebesc una de cealaltă. Şi sfinţii se deosebesc unul de altul în cinste şi-n slavă. Fiecare din sfinţi are propria strălucire şi propriile harisme. Nenumărate sunt stelele. Nenumăraţi sunt şi sfinţii.

Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TEOFAN MĂRTURISITORUL (12 martie): EXILAT ÎN SAMOTRACIA

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ (Duminica Iertării sau A izgonirii lui Adam din Rai): ARMELE DUHOVNICEŞTI ALE CREŞTINULUI

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 1.

prima-coperta

Alte predici:

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA IERTĂRII: 

ARMELE DUHOVNICEŞTI ALE CREŞTINULUI

Mâine, iubiţii mei, începe Sfânta şi Marea Patruzecime, care ţine 40 de zile. Prima zi este Lunea cea Curată, iar ultima este Sâmbăta lui Lazăr.

Biserica ne cheamă să ne nevoim. Avem vrăjmaşi. Iar cei mai mari vrăjmaşi ai noştri sunt trei: primul este trupul cu dorinţele lui rele, al doilea este lumea cu spaimele şi farmecele ei, iar al treilea este satana, care – cum zice Apostolul Petru –  „ca un leu răcnind umblă căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8).
duminica_izgonirii_lui_adam_din_rai_-_a_lasatului_sec_de_branza_3

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ – ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ 

Alte predici:

* * *

ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

„Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!”

(Matei 17, 5)

Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. Şi este singura adevărată, pentru că Cel care a întemeiat Sfânta noastră Biserică nu este un om, ca noi toţi, ci este Dumnezeu şi om, Dumnezeu-Om. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strigă îngerii şi arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strigă şi nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor. Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o sărbătorim astăzi: Schimbarea la Faţă. Să vedem în câteva cuvinte această minune şi ce anume ne învaţă.

Când Hristos s-a născut din Preasfânta, s-a arătat în lume ca un om comun, ca cel mai sărac om. Noi toţi avem o căsuţă; nimeni nu este fără acoperiş. El nu a avut unde să locuiască. Când cineva a vrut să-L urmeze, Hristos i-a spus: „Păsările şi vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Haine scumpe n-a purtat. Bani în buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat în sat ca să propovăduiască Evanghelia. Aşadar, văzându-L oamenii aşa, nu au putut să-şi imagineze că sub această înfăţişare smerită se ascunde dumnezeiasca măreţie, se ascunde Dumnezeirea. Continuă să citești Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ – ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ORTODOXIEI (Duminica I din Post): SUB POMUL ORTODOXIEI

D Ortodoxiei1

ORNAM1

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ORTODOXIEI

Duminica I din Post (Ioan 1, 44-52) 

SUB POMUL ORTODOXIEI

„Te-am văzut sub smochin” (Ioan 1, 51)

Astăzi este o mare sărbătoare. Astăzi este Duminica I din Post, Duminica Ortodoxiei. Dar ce este, iubiţii mei, Ortodoxia?

Ortodoxia este întocmai precum aurul curat. Precum aurul e scos din cuptor şi ori de câte ori îl arzi este tot mai curat, aşa şi Ortodoxia noastră: este aur care a ieşit din cuptoarele cele duhovniceşti. Iar cuptoarele cele duhovniceşti sunt Sinoadele Ecumenice şi Locale. Aşadar, Ortodoxia nu este rugina eresurilor, ci este aur curat, diamantul adevărului. Ortodoxia este soarele care străluceşte în Răsărit şi în Apus. Continuă să citești PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ORTODOXIEI (Duminica I din Post): SUB POMUL ORTODOXIEI

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: CE ESTE IADUL?

Sursa: „Ne vorbeşte părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 2

coperta_final_vol2

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: 

CE ESTE IADUL?

„Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Matei 25, 41)

Când va veni acea zi din urmă, se va face despărţire! Precum ciobanul în fiecare seară, când îşi întoarce turma, – am văzut lucrul ăsta cu ochii mei – pune într-o parte oile şi într-alta caprele, aşa ne va despărţi şi pe noi, oamenii, Hristos. Va lua o sită şi ne va cerne; şi tot ce este netrebuincios va merge în foc, tot ce este grâu va merge în hambar. Va despărţi omenirea în două mari tabere: una va fi a drepţilor, iar alta, a păcătoşilor. Şi păcătoşilor, care vor merge în stânga Lui, Hristos le va spune cuvinte înfricoşătoare: „Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).

Κυριακή-Απόκρεω
 Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: CE ESTE IADUL?

„PĂCATUL ESTE UN FALIMENT ECONOMIC”: PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA FIULUI RISIPITOR (Luca 15, 11 – 32)

Kiriakodromion-cop-1

PĂCATUL ESTE UN FALIMENT ECONOMIC 

„Şi acolo şi-a risipit averea trăind în dezmierdări” (Luca 15, 13)

Astăzi, iubiţii mei creştini, astăzi este sărbătoarea noastră. Astăzi este sărbătoarea fiului risipitor; şi deoarece toţi suntem fii risipitori, de aceea zic că toţi sărbătorim. Să sărbătorim deci, pentru că nu se cuvine să îl imităm doar până într-un punct pe cel risipitor, ci trebuie să-l imităm până la capăt.

Risipitorul păşea pe drumul cel rău, şi când a ajuns deja pe  marginea prăpastiei şi era gata să cadă în haosul iadului, un gând l-a mântuit. Ce valoare are în lume un gând! De la gând pornesc toate crimele (căderile), dar şi minunile virtuţii. Aşadar, un singur gând a fost suficient, ca un fulger, şi în ultima clipă a făcut o mântuitoare cotitură; a schimbat direcţia, a schimbat drumul, de acolo unde mergea spre iad, s-a întors spre cer.

Tema parabolei risipitorului este nemărginită. Ne prezintă două puteri: o putere este păcatul, iar alta este braţul cel puternic al Domnului, care îl prinde pe păcătos, îl ridică şi îl face copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al Împărăţiei Lui. Din toată această minunată parabolă vreau să luaţi aminte doar la un singur lucru.Fiul risipitor_ Continuă să citești „PĂCATUL ESTE UN FALIMENT ECONOMIC”: PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA FIULUI RISIPITOR (Luca 15, 11 – 32)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT (26 februarie): UN MAG DEVINE CREŞTIN

Sursa: Cartea Flori înmiresmate

coperta_flori-inmiresmate

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT:

UN MAG DEVINE CREŞTIN

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor.
Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos. În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus: Victore, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor… – Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT (26 februarie): UN MAG DEVINE CREŞTIN

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFÂNTA MUCENIŢĂ FOTINI (26 februarie)

fotini-665x1024

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor. Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos.

În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus:

Victor, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor…

– Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Suntem hotărâţi să le sacrificăm pe toate pentru Hristos.

Dar înainte de a purcede la mucenicie, să vedem cine era mama lui Victor. Dacă vreţi să aflaţi, deschideţi Evanghelia după Ioan la capitolul 4. Acolo veţi vedea că o femeie foarte păcătoasă, care s-a dus la amiază la fântâna din satul ei ca să ia apă, a întâlnit un necunoscut. Necunoscutul era Hristos. Hristos a deschis o discuţie cu ea. Femeia îl întreba şi Hristos răspundea. Şi femeia se minuna. Pentru prima oară în viaţă auzea astfel de cuvinte. Femeia a crezut şi de atunci şi-a schimbat viaţa şi a devenit o credincioasă uceniţă a lui Hristos. Aceasta este samarineanca, care atunci când a crezut în Hristos s-a numit Fotini. Aceasta este mama lui Victor, care slujea în Cartagina. Iar Sfânta Fotini, precum zice sinaxarul, avea cinci surori, care şi ele au crezut în Hristos. Numele lor erau: prima Fotini, a doua Anatoli, a treia Foto, a patra Fotis, a cincea Paraschevi şi a şasea Kiriaki.

Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFÂNTA MUCENIŢĂ FOTINI (26 februarie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI: CE DAI?

143689_vamesul-si-fariseul

ORNAM1

ORNAM1

CE DAI?

„… Dau zeciuială din toate câte câştig” (Luca 18, 12)

“Astăzi, în toate lăcaşurile Bisericii Ortodoxe, se citeşte Evanghelia care conţine „Pilda Vameşului şi a Fariseului”. Pilda este cunoscută tuturor. Vemeşul şi fariseul s-au dus la Templu şi s-au rugat. Dar Dumnezeu îl găseşte drept pe vameş, iar pe fariseu îl osândeşte. Rugăciunea vameşului este primită, dar rugăciunea fariseului nu este primită.

Dar ce rău a făcut fariseul, încât să nu-i fie ascultată rugăciunea? Fariseul, aşa cum arată şi cuvântul, se considera un om drept, un om sfânt. Respecta poruncile lui Dumnezeu. Postea şi făcea milostenie. Dar postul şi milostenia sunt virtuţi, cine poate să le osândească? Da, sunt virtuţi, dar când se fac aşa cum vrea Dumnezeu. După cum şi în cea mai bună mâncare, dacă arunci câteva picături de otravă, mâncarea nu mai este potrivită pentru hrană, aşa şi cu virtutea: oricât de strălucită şi de mare ar fi, dacă nu se face din dragoste de Dumnezeu, ci de paradă şi slavă, atunci virtutea aceasta îşi pierde valoarea. Apostolul Pavel spune undeva: Şi dacă cineva şi-ar împărţi toată averea în milostenii, dar nu face asta din dragoste faţă de aproapele, cu nimic nu se foloseşte (vezi I Corinteni 13, 3). Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI: CE DAI?

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII – “Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…”

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII

Sursa: „KIRIAKODROMION AUGUSTINIAN” (92 predici la duminici ale Mitropolitului Augustin de Florina)

Kiriakodromion-cop-1

“Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…” 

Legături:

* * *

„…Hristos, binefăcător. Hristos, marele doctor. Doctor unic. Doctor fără de arginţi, care n-a luat nicio răsplată. Singura Lui răsplată era ca oamenii să creadă în adevăratul Dumnezeu, să facă voia Lui cea sfântă şi să devină copiii Lui iubiţi. În felul acesta, faima Lui s-a întins pretutindeni. Toţi vorbeau despre Hristos. Toţi doreau să-L vadă. Toţi doreau să-L audă. Toţi doreau să-i ducă pe bolnavii lor la Hristos. Doreau foarte mult să-L întâlnească pe Iisus Hristos. Hristoase, suntem păcătoşi şi bolnavi. Când vei trece prin satul nostru, ca să ne înveţi, să ne dai iertare, să ne mângâi, să ne faci bine bolnavii?
  Şi Hristos – neobosit – se ducea pretutindeni. Călătorind, a ajuns şi în părţile Tirului şi ale Sidonului, adică a ajuns la marginile Iudeii, la graniţe. Dincolo, locuiau cananeii, oameni care nu credeau în adevăratul Dumnezeu. Cananeii erau idolatri. Trăiau în întuneric. Credeau în vrăjitori. Prin vrăji îi chemau pe demoni. Erau demonolatri (închinători la demoni). Necredincioşii sfârşesc în demonolatrie. Cine nu crede în adevăratul Dumnezeu, va sfârşi în a-l avea dumnezeu pe diavolul. Va ajunge să tremure de vrăjitori şi vrăjitoare şi să-i plătească pentru a-i face vrăji. Ce lume nefericită! Continuă să citești Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII – “Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…”

Predică la Sfântul Mucenic Haralambie a Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINŢA FĂCĂTOARE DE MINUNI

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIE

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”

prima-coperta

Credinţa făcătoare de minuni  

În această predică, iubiţilor, vom vorbi despre un mare mucenic al credinţei noastre, care ne aduce în memorie locurile cele sfinţite ale Asiei Mici, acolo unde vreme de veacuri, până în 1922, a existat o întreagă lume creştină.

Asia Mică, ţara de neuitat! Oriunde ar săpa cineva, va afla oseminte de eroi, moaşte de sfinţi, cruci şi iconiţe şi ruine ale bisericilor şi mănăstirilor. Acum, toate s-au pierdut şi cei care sunt originari din acele părţi şi au venit în Elada, îşi amintesc cu emoţie de patria pierdută, care a născut atâţia eroi şi martiri ca nicio altă ţară creştină. Unul din aceşti martiri este şi Sfântul Haralambie, pe care îl sărbătorim pe 10 februarie. Despre el vom vorbi, pentru că viaţa lui arată cât de mare este puterea credinţei pe care o învaţă Evanghelia.

xaralampos

Sfântul Haralambie a trăit în veacul al II – lea după Hristos.

S-a născut într-o cetate din Asia Mică, Magnisia, care nu este foarte departe de mult-regretata Smirna. Creştinii cetăţii îl preţuiau pe Sfântul Haralambie pentru caracterul lui curat, pentru marea lui credinţă şi l-au ales preot.

Lumea astăzi aude cuvântul „preot” şi nu-i dă nicio importanţă. „Popă”, spune altul şi copiii auzindu-i pe cei mari vorbind despre preoţi cu dispreţ nu vor să devină preoţi când se fac mari. Şi preotul peste câţiva ani va fi ceva rar. Continuă să citești Predică la Sfântul Mucenic Haralambie a Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINŢA FĂCĂTOARE DE MINUNI

Mitropolitul Augustin de Florina: Vei veni într-o zi şi vei găsi uşa bisericii închisă!…

aaa

Fraţii mei, până când vom fi nesimţitori? Până când nu ne vom gândi la veşnicie?

„La vreme potrivită te-am ascultat”. Într-o carte veche am citit că în anii de demult era un împărat care avea următorul principiu. Oriunde îşi extindea împărăţia cu oştirea (armata) sa, avea două steaguri, unul alb şi unul negru. Când se apropia de o cetate, înălţa steagul alb care însemna: atâta timp cât este înălţat acesta, nu-i este permis soldatului să se atingă de nimic, nici măcar să-și sufle nasul; şi aveau dreptul toţi să-i ceară ce voiau. Acesta era un termen. Trecea termenul? Cobora steagul alb, ridica steagul negru şi atunci plângeţi mamelor! Asupra oamenilor, caselor, ogoarelor începea să cadă toporul şi focul… Mă înţelegeţi? Hristosul nostru, bunul Împărat al lumii, ridică acum steagul alb deasupra lumii, cinstita Lui cruce. Veniţi păcătoşilor, vino lume, cât e timp: „La vreme potrivită…”! Va veni vremea în care va coborî steagul iubirii şi al milostivirii şi atunci se vor închide uşile. Vei veni într-o zi şi vei găsi uşa bisericii închisă; vei bate, dar preot și dascăl nu vor fi. Stelele şi soarele se vor stinge, râurile vor seca. Va fi vremea judecăţii şi a dreptăţii.

Fraţii mei! Cât timp trăim în lumea aceasta deşartă, să ne pocăim, să plângem, să cerem mila lui Dumnezeu. Şi să ne învrednicească Dumnezeu ca restul vieţii noastre să-l petrecem „în pace şi întru pocăinţă”, pentru mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

(Fragment din predica la Duminica a 16-a după Rusalii)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (2 februarie): TOŢI LA BISERICĂ!

02 feb_intampinarea-domnului

ORNAM1
prima-coperta

TOŢI LA BISERICĂ! 

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoarea Întâmpinării. Într-o asemenea zi, în Constantinopol, în biserica din Vlaherne (unde pentru prima dată am cântat „Apărătoare Doamnă…”) mergeau poporul şi împăratul şi se rugau lui Dumnezeu. Atunci, când oamenii credeau, sărbătoarea aceasta era deosebit de cinstită. 
***
Ce sărbătorim astăzi? Într-un mic sat trăia o mamă foarte săracă. A născut pe unicul ei copil nu în casă, nici măcar într-o colibă, ci într-un staul. Hăinuţe să îl acopere nu avea; l-a aşezat pe paie. Deşi era frig, sobă nu aveau; animalele, boul şi măgăruşul, au venit aproape de copil şi prin respiraţia lor încălzeau trupuşorul lui.

Toţi înţelegeţi că acest copilaş a fost Domnul nostru Iisus Hristos, iar mama Lui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Nimeni nu le-a dat atenţie. Ca şi până astăzi: oamenii sunt atenţi la cineva când acela are portofelul plin, când deţine avere. Unui om sărac nu-i dau o mare valoare sau importanţă. Aşadar, nimeni n-a luat aminte şi la această mamă săracă care ţinea în braţe pe pruncul ei. Însă mai apoi, după patruzeci de zile, s-a văzut cine era ea şi cine era acel Prunc.

Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (2 februarie): TOŢI LA BISERICĂ!