Arhive etichete: Paşti

PRAZNICUL ÎNVIERII LUI HRISTOS – O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS (I)

         

Legătură: 

                                           

  ÎNVIEREA LUI HRISTOS

 

            Învierea lui Hristos este cel mai mare eveniment din istorie. Este ceea ce diferenţiază creştinismul de orice altă religie. Celelelte religii au capi muritori, în vreme ce Capul Bisericii este Hristos, Care a înviat din morţi. Învierea lui Hristos a însemnat înnoirea firii omeneşti, replămădirea neamului omenesc şi trăirea realităţii eshatologice. Nu putem vorbi despre Înviere în afara Răstignirii, deoarece Răstignirea şi Învierea sunt cei doi poli ai vieţii mântuitoare, aşa cum se cântă în Biserică: ,,a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui’’, sau: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o slăvim’’.

            Deoarece Învierea lui Hristos are o mare însemnătate pentru viaţa credinciosului, în Biserică se vorbeşte în permanenţă despre ea. Nu credem în revoluţii sociale, pentru că cel mai mare bine de pe lume a venit prin Înviere, nu prin vreo răzvrătire a maselor. Dacă înţelegem că Învierea este adevărata revoluţie, atunci am aflat adevărul, deoarece prin Învierea lui Hristos omul şi-a recăpătat locul pe care-l avea cândva, urcând chiar şi mai sus. Cuvântul epanastasi (revoluţie) provine din verbul epanistimi, însemnând revenire la starea anterioară. Îndreptarea şi reaşezarea omului pe locul avut mai înainte s-au făcut prin Învierea lui Hristos.

            Sfântul Apostol Pavel spune în mod clar: Iar dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa voastră (I Cor.15, 17). Adevărul şi puterea credinţei se datorează marelui eveniment al Învierii lui Hristos. Fără acest adevăr, creştinii sunt mai de plâns decât toţi oamenii (I Cor.15, 19).

  1. De ce Învierea lui Hristos este reprezentată în icoane în chipul pogorârii la Iad

            Biserica prăznuieşte Învierea lui Hristos începând din momentul pogorârii Sale la Iad, unde a slobozit sufletele drepţilor Vechiului Testament de sub stăpânirea morţii şi a diavolului. Aceasta este rânduiala prăznuirii Învierii în Biserica noastră. Aşa cum observăm din textele liturgice, prăznuirea Învierii începe din Vinerea Mare, odată cu slujba Utreniei Sâmbetei Mari, atunci când are loc purtarea Epitafului. Omiliile Părinţilor Bisericii din Vinerea Mare sunt, în realitate, cuvinte purtătoare de lumina biruinţei Învierii.

            Acest lucru se vede şi din hagiografia Învierii. Biserica a stabilit ca imaginea pogorârii lui Hristos la Iad să fie considerată o adevărată icoană a Învierii Mântuitorului. Desigur, există şi icoane ale Învierii care descriu arătarea lui Hristos către mironosiţe şi către ucenici, dar icoana Învierii prin excelenţă este cea a triumfului asupra morţii, care s-a făcut prin pogorârea lui Hristos la Iad, atunci când sufletul Său unit cu Dumnezeirea a purces în lumea întunericului, de unde a eliberat sufletele drepţilor Vechiului Testament care Îl aşteptau pe Izbăvitor.

            Înfăţişarea Învierii sub forma pogorârii lui Hristos la Iad are mai multe motivaţii teologice importante. Prima motivaţie este legată de faptul că nimeni nu L-a văzut pe Hristos în ceasul în care a înviat fiindcă El a ieşit din ,,mormântul închis’’. Venirea îngerului care a dat piatra la o parte de pe mormânt şi cutremurul s-au făcut doar pentru ca mironosiţele să se încredinţeze de faptul că Hristos a înviat. A doua motivaţie se leagă de faptul că Hristos a zdrobit stăpânirea morţii şi a diavolului în ceasul în care sufletul Său unit cu Dumnezeirea S-a pogorât la Iad. Cu alte cuvinte, El a biruit moartea prin propria Sa moarte. Astfel, Tradiţia ortodoxă vădeşte faptul că, prin moartea lui Hristos, stăpânirea  morţii a fost zdrobită cu totul. De aceea, în Biserică se intonează: ,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând…’’. Biruinţa lui Hristos asupra morţii a avut loc exact în momentul în care sufletul Său unit cu Dumnezeirea a zdrobit moartea. A treia motivaţie a unei astfel de reprezentări a Învierii provine din faptul că prin pogorârea Sa la Iad Hristos i-a eliberat pe Adam şi pe Eva de sub stăpânirea morţii. Dacă prin căderea lui Adam a căzut întregul neam omenesc, pentru că Adam a fost părintele din care ne-am tras cu toţii, odată cu învierea sa am gustat şi noi din fructele învierii şi ale mântuirii. Datorită legăturilor fireşti care există între descedenţi şi ascendenţi, ceea ce s-a petrecut cu protopărintele nostru s-a petrecut cu întreaga fire omenească.

            Din aceste motive, cea mai reprezentativă icoană a Învierii este pogorârea lui Hristos la Iad. Aşadar, după cum vom vedea şi în continuare, punctul central al Învierii este omorârea morţii şi izbăvirea de diavol. În Biserică se cântă: ,,Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului”. Izbăvirea de Iad şi desfiiţarea morţii constituie înţelesul adânc al sărbătorii Învierii.

  1. Ce este Iadul Continuă să citești

Paştile ţin şapte zile ca una, NU trei! Sfintele CANOANE pecetluite de Sf. Sinoade Ecumenice cer ÎMPĂRTĂŞIRE ZILNICĂ în SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ celor care nu se află sub epitimie.

Paştile ţin şapte zile ca una, NU trei! Sfintele CANOANE pecetluite de Sf. Sinoade Ecumenice cer ÎMPĂRTĂŞIRE ZILNICĂ în SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ celor care nu se află sub epitimie.

Legături:

de Marian Maricaru

Sfintele CANOANE cer IMPARTASIRE ZILNICA in SAPTAMANA LUMINATA. Nu exista dublu standard preot-laic in problema pregatirii pentru Euharistie. Dupa cum veti vedea, Sinodul Trulan sau „in Trullo”, ori „Quinisext” adica „Cinci-Sase Ecumenic” se exprima in acest sens la sfarsitul secolului VII d. Hr. (691), prin canonul 66. Hotararile sale sunt primite si de Sinodul VII Ecumenic, cu un secol mai apoi (787 d. Hr.). Prin urmare, nu este vorba de perioada primara a Bisericii (pentru cei care sustin retorica lui „aceasta se facea numai in Biserica primara” etc), ci de plin Ev Mediu. Iar canonul a fost dat ca sa fie tinut de intreaga Biserica si nu a fost abrogat niciodata.

In plus, Saptamana Luminata este toata O SINGURA ZI. Pastile nu tin trei zile, cum gresit tot repeta unii si a patruns si in calendarele bisericesti! Fiecare zi a Saptamanii Luminate este mai mult decat o Duminica. Se canta in fiecare zi toata slujba din noaptea privegherii Pastilor Invierii (Pastile Crucii sunt Vinerea Mare). Singurele lucruri care difera sunt:

1. faptul ca nu se ia si lumina (de la candela / lumanare) la inceput si nu se citeste Evanghelie in pridvorul bisericii, ci se ia doar Lumina  (si Adevaratul Miel Pascal) de la sfarsit, adica Sf. Impartasanie!  Continuă să citești

Pastorala la Învierea Domnului a PS Corneliu al Huşilor (2013)

Pastorala la Învierea Domnului a PS Corneliu al Huşilor

 

 

Iubitorului şi cinstitorului de Hristos cler,

vieţuitorilor sfintelor mănăstiri şi

tuturor evlavioşilor drept-credincioşi creştini,

Har, îndurare, pace şi bucurie de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce a înviat din morţi, biruind puterea şi tirania morţii, iar de la noi, vrednică şi de netăgăduit mărturie

Hristos a Înviat !

Taina învierii Domnului din morţi ne întâmpină şi în acest an, după zile îndelungate de iarnă cu frig, multe dintre ele lipsite de soare şi lumină, să ne dea curajul întăririi în credinţă, care mai mult ca niciodată se cere mărturisită şi trăită, „spre dobândirea vieţii de acum şi a celei ce va să vină“ (I Tim. 4, 8).

Paştele cel nou pe care-l trăim şi ne bucurăm de taina Învierii Domnului din morţi ne adună pe toţi cei iubitori de Dumnezeu în bisericile Lui, unde ne întâmpină vestirea îngerului care a coborât din cer la mormântul cel dătător de viaţa, spunându-ne: „Hristos a înviat! Veniţi de vedeţi locul de îngropare, nu este aici, ci a înviat precum a zis mai înainte, mergeţi şi vestiţi tuturor că a înviat din morţi!“ (Matei 28, 6-7). Continuă să citești

Mesajul de Paști al Patriarhului Ierusalimului, Theofil al III-lea

Mesajul de Paști al Patriarhului Ierusalimului, Theofil al III-lea

 

Theofil al III-lea,

Din mila lui Dumnezeu, Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine,

Către întreaga pliromă a bisericii, har, milă și pace,

De la Preasfântul și de Viață Dătătorul Mormânt al lui Hristos Celui Înviat

«Înconjurați, noroadelor, Sionul și-l cuprindeți pe el și dați slavă într-însul Celui ce a înviat din morți. Că Acesta este Dumnezeul nostru, Care ne-a izbăvit pre noi de fărădelegile noastre»

(Stihira Învierii, Vecernie, glas I)

Harul Sfântului Duh ne-a strâns, ca pe niște fii credincioși Bisericii Ortodoxe, din diferite țări și diferite neamuri, de la miazăzi și de la miazănoapte, de pe mare și din răsărit, în adunarea aceasta cuviincioasă și vrednică de respect a slujirii de toată-noaptea, a sinaxei euharistice, într-o sistimă, într-o comunitate, într-o unitate, în Trupul lui Hristos, al Bisericii. Adunarea noastră umple acest loc sfânt, aflat în mijlocul pământului, întru care Dumnezeu a lucrat mântuirea noastră.

Această mântuire, Dumnezeu Tatăl a înfăptuit-o prin Fiul Său Cel Unul-Născut, care S-a întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, S-a răstignit și a Înviat, Domnul nostru Iisus Hristos. Continuă să citești

Mesajul de Paști al Patriarhului Ecumenic

Mesajul de Paști al Patriarhului Ecumenic

 

+ Bartholomeu, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop

al Constantinopolului, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic,

Către întreaga pliromă a Bisericii, har, pace și milă de la Slăvitul Hristos Cel Înviat !

Frați împreună-lucrători și fii ai Bisericii evlavioși și iubitori de Dumnezeu,

Hristos a înviat!

Vestirea de către mironosițe a Învierii a fost considerată de ucenicii lui Hristos drept „o aiurare” (Lc. 24, 11). Și totuși, această vestire considerată drept „aiurare” s-a dovedit a fiAdevărul. Iisus Cel Înviat s-a arătat și ucenicilor Lui în mai multe rânduri.

În vremea noastră, mesajul Evangheliei este auzit iarăși ca „o aiurare” de către raționaliști. Cu toate acestea, credincioșii nu doar că au credință, ci și trăiesc Învierea ca pe un eveniment cu totul adevărat.

Mărturia noastră este pecetluită, dacă este nevoie, de jertfa vieții noastre, pentru că În Hristos Cel Înviat biruim moartea și ne eliberăm de frica acesteia. Gurile noastre sunt pline de bucurie, zicând „A înviat Domnul !” Sfinții noștri, morți lumii, trăiesc în mijlocul nostru și răspund cererilor noastre. Continuă să citești