Arhive etichete: Sfântul Vasile cel Mare

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE (1 ianuarie)

vasiliy_1

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE 

După Rugăciunile începătoare,

Condacul 1

Pe tine, trâmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cereasca albină, care din florile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimii şi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi, cu dulce cântare te lăudăm, cântând ţie: Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Icosul 1

Cel ce prin curăţia minţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat la dumnezeieştile înălţimi şi, străbătând printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile, primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea:
Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;
Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;
Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel prealuminos;
Bucură-te, al Treimii apărătorule;
Bucură-te, de cele cereşti arătătorule;
Bucură-te, ocârmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;
Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;
Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei;
Bucură-te, povăţuitorul preaînţelept al pustniciei;
Bucură-te, deşteptatorul păcătoşilor către pocăinţă;
Bucură-te, mângâietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: SFÂNTUL VASILE CEL MARE ŞI VIAŢA ISIHASTĂ

Sfântul Vasile cel Mare şi viaţa isihastă

Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

Sfântul Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei a excelat în multe domenii bisericeşti, în pastorală, în învăţătura ortodoxă, în luptele anti-eretice, în filantropie, în liturgică, în asceză şi altele. Era un om cu mulţi talanţi şi cu multe harisme care a lăsat urme statornice şi de neşters ale trecerii lui prin această viaţă. Şi dacă ne-ar fi lăsat doar sfânta liturghie care îi poartă numele şi care reprezintă o prezenţă vie a sa şi ne hrăneşte duhovniceşte de fiecare dată când o săvârşim, şi tot ar fi mare şi minunată opera lui.

Cu toate acestea, influenţa pe care a exercitat-o asupra contemporanilor săi şi asupra generaţiilor ulterioare lui se datorează experienţei personale a lui Dumnezeu pe care o dobândise, lucru care se surprinde în toate textele sale. Când cineva deţine o asemenea experienţă duhovnicească, teologia lui are stabilitate şi exactitate, dacă se întrunesc desigur şi alţi factori, precum învăţarea şi cunoaşterea obiectului. Din această perspectivă se explică atributul de „arătător al celor cereşti” (ουρανοφάντωρ) pe care i l-a conferit tradiţia bisericească.

Marele Vasilie a cunoscut personal viaţa isihastă atunci când a vieţuit în Pont, aproape de râul Irin, iar această viaţă isihastă a trecut în toate textele în care vorbeşte despre viaţa monahală[1]. Continuă să citești →

Pr. Cleopa Ilie : PREDICĂ DESPRE SFÂNTUL VASILE CEL MARE (1 Ianuarie)

Din “Predici la Sărbătorile de peste an” Editura Christiana  2001

Predica Părintelui Cleopa Ilie despre  SFÂNTUL VASILE CEL MARE

 (1 Ianuarie)

*

Legături:

* * *

Tot astăzi, Sfânta Biserică Sobornicească prăznuieşte pe cel mai mare ierarh al Bisericii, pe stâlpul cel de foc, pe gura cea de foc a Duhului, pe Marele Vasile, cum aţi auzit poate azi, cântându-se la dumnezeiasca Liturghie. El a fost cel mai ager la minte şi cel mai sfânt şi mai prevăzător cu mintea dintre ierarhi. Toate soboarele ecumenice şi locale care s-au ţinut, în diferite vremi şi locuri, au ţinut seama de autoritatea canoanelor lui.

Toţi l-au citit, mii de sfinţi şi de ierarhi au păzit hotarele puse de el. Pentru ce? Sfântul Vasile a fost ochiul Bisericii şi a rămas ochiul Bisericii până la sfârşitul veacurilor. Unde s-a născut? În CezareeaCapadochiei. Părinţii lui s-au numit Vasile şi Emilia. Tatăl său era din Pont, adică de lângă Marea Neagră, unde e Turcia de astăzi. Era unul din zece fraţi. Unul a murit şi nouă au trăit. Dumnezeiescul Grigore de Nazianz, Cuvântătorul de Dumnezeu, zice de familia lui că a binecuvântat-o Dumnezeu cu Marele Vasile, măcar că nici ceilalţi copii n-au rămas mult mai jos decât dânsul. Toţi cei patru fraţi şi cinci fete din familia lor petreceau cu sfinţenie, cu cucernicie, cu milostenie şi cu o bună aşezare a sufletului. Deci o familie mare de sfinţi a fost familia Sfântului Vasile   (vezi Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, 1 ianuarie). Continuă să citești →

TROPARUL SF. VASILE CEL MARE (Grupul Psaltic ”Sf.M.Mc. Dimitrie” – Craiova)

TROPARUL SF. VASILE CEL MARE

(Grupul Psaltic ”Sf.M.Mc. Dimitrie” – Craiova)

Sursa

Sf. Vasile cel Mare: Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare

Sf. Vasile cel Mare: Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare

Întotdeauna să pui înaintea ochilor ultima zi din viața ta. Când te scoli în zorii zilei, să nu fii sigur că mai ajungi până seara; de când îţi întinzi trupul în pat să se odihnească, să nu tragi nădejde că vei mai vedea lumina zilei, astfel te vei putea înfrâna mai uşor de la toate patimile. Inima ta să mediteze pururea la bunurile cereşti făgăduite, ca însăşi acelea să te cheme pe calea virtuţilor.

Să fii şi aici ca şi în viaţa viitoare. Toate bunurile pământeşti pe care le posezi, să le transpui în lăcaşurile cereşti, ca şi cum tu de acolo ai fi venit. În felul acesta, când vei fi chemat de Domnul, vei merge în linişte şi cu plăcere. Atunci, după ce va fi descătuşat de legăturile trupului, sufletul tău va fi întâmpinat de cetele îngerilor; atunci, toată mulţimea sfinţilor se va uni cu tine în îmbrăţişare şi te va duce în rugăciuni, în faţa adevăratului Judecător.

Continuă să citești →

Sfânta Emilia, mama Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Capadocia, Turcia (1 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0783/s0783001.jpg)

În prima zi a anului, când Biserica prăznuieşte pe marele ierarh al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, este pomenită în fiecare an, aproape neştiut de mulţi dintre noi, maica sa, Sfânta Emilia, al cărei nume se tâlcuieşte „gingăşie”.

Aceasta, încă din pruncie era deosebit de virtuoasă dorind a petrece restul vieţii sale în feciorie. Deşi orfană, pentru aleasa ei frumuseţe mulţi doreau a o avea soţie, însă dânsa rămânea neînduplecată. Însă începând a se teme că de nu se va căsători va ajunge pradă silniciei vreunuia dintre cei ce o doreau de soţie, se căsători  cu înţeleptul şi bunul Vasile care era vestit dascăl de retorică şi, mai presus de toate, creştin evlavios.

Dumnezeu binecuvântă această familie cu roadă bogată, căci alături de părinţi, Sfinţii Emilia şi Vasile, cinstiţi de Biserică, din cei 10 prunci ai lor, fură slăviţi cu sfinţii: Continuă să citești →

Praznicul Tăierii împrejur a Domnului și pomenirea Sf. Ierarh Vasile cel Mare (AUDIO)

Praznicul Tăierii împrejur a Domnului și pomenirea Sf. Ierarh Vasile cel Mare

 

.

.

.

Sursa: Psaltii Catedralei Patriarhale

.

Predică la Sfântul VASILE CEL MARE a Pr. Prof. ION BUGA (1 ianuarie 2000)

 SFÂNTUL VASILE CEL MARE

       1 IANUARIE 2000

Legături:

 * * *

        Începem acum prima zi a mileniului III. Nu vă mai faceţi nici o grijă că o fi la anul. Anul acesta începe trupul, din urmă, al milenilui care vine. Când se va termina acest trup va fi al mileniului III. Azi este începutul pentru mileniul III. Biserica a pus astăzi în faţa noastră pentru înţelegere şi pentru lucrare, pentru săvârşirea acestor fapte pe care le avem azi aici de săvârşit; trebuie să înţelegem că ele pot asigura merindea sufletească, duhovnicească, pentru un mileniu sau, de ce nu, pentru o veşnicie. Toate acestea pe care le auzim aici şi toate acestea pe care le săvârşim în cadrul Sfintei Liturghii nu sunt fapte şi acte ale timpului, ci ale veşniciei.

        Ce anume se întâmplă azi aici? Spuneam că pagina de azi a Evangheliei, lucrarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos care se săvârşeşte astăzi, Tăierea împrejur, şi toate celelalte sunt atât de bogate, atât de profunde şi în acelaşi timp extrem de acoperite în smerenie. Nici un praznic al Mântuitorului nu este mai ascuns, mai neînsemnat, aparent, decât cel de astăzi. Iată cum S-a lăsat Dumnezeu acoperit de slava şi de numele omului şi al oamenilor. Se dovedeşte mai întâi că El nu a venit pentru El sub nici un chip. Hristos-Dumnezeu a venit numai pentru om. Astăzi a venit pentru Sfântul Vasile cel Mare pe care l-a ridicat deasupra lui.

       Ce vreau să spun: dacă îl iei pe orice creştin la repezeală şi îl întrebi ce sărbătoare este astăzi îţi va spune că astăzi este Sfântul Vasile cel Mare. Foarte puţini îşi mai aduc aminte sau cunosc că praznicul de astăzi se numeşte ,,Tăierea împrejur a Domnului’’ Continuă să citești →

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre Taina Euharistiei

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare despre Taina Euharistiei

„Bun şi folositor lucru este a ne cumineca şi împărtăşi“

Adrian Agachi 

 
Primele veacuri de după venirea Mântuitorului au constituit o perioadă dificilă din punct de vedere politic pentru creştini, dar extrem de bogată din perspectiva dezvoltării spirituale. Într-una dintre epistolele sale, adresată unei femei bogate pe nume Cezaria, Sfântul Vasile cel Mare ne arată în doar câteva paragrafe ce însemnătate avea Taina Euharistiei pentru creştinii din vremea sa. Cu toate acestea, lucrul care trebuie să ne reţină atenţia de la bun început este că nu există absolut nicio oprelişte pentru care, în zilele noastre, să nu putem beneficia de un progres duhovnicesc autentic şi la fel de intens precum cel avut de creştinii din primele veacuri. Continuă să citești →

Sfântul Vasile Cel Mare: Postul urcă folosul la suflet

Postul urcă folosul la suflet 

01

„Sunaţi din trâmbiţă în ziua cea binevestită a Domnului”(Ps. 80, 4.) Poruncă profetică sunt cuvintele aces­tea! Dar citirile din Sfânta Scriptură, pe care le-am citit astăzi, sunt mai puternice decât sunetul trâmbiţei şi mai lămurite decât orice instrument muzical. Ne ves­tesc sărbătoarea premergătoare acestor zile.

Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic şi ne-a arătat adevăratul post, spunând: Nu postiţi în judecăţi şi în certuri… ci dezleagă toată legătura nedreptăţii” (Is. 58, 4, 6.); iar Domnul a zis: „Nu Fiţi trişti… ci spălă-ţi fata ta şi unge-ţi capul tău”( Matei 6, 16-17). Continuă să citești →

CUVINTE DE LA SFINŢII PĂRINŢI DESPRE BLÂNDEŢE

Omul smerit este şi blând. Aceasta însă nu înseamnă că toţi cei blânzi sunt şi smeriţi. Blândeţea trebuie să aibă şi smerenie, căci dacă nu are, se poate ca din afară să pară cineva blând, dar înlăuntrul său să fie plin de mândrie şi să spună: „Ăştia sunt bolnavi la cap! Lasă-i să vorbească!”.

Întocmai ca acel monah pe care Părinţii îl vedeau că nu riposta deloc când îi făceau observaţii sau îl mustrau, dar, cu toate acestea, viaţa lui în ansamblu nu îi convingea. De aceea odată l-au întrebat: „Atunci când te certăm, ce gând pui în mintea ta de nu vorbeşti?”. Iar el le-a răspuns: „Zic în sinea mea: «Lasă-i în pace! Sunt nişte proşti!»”. Adică îi dispreţuia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 177-178)

Învățături patristice despre blândețe

 

Sfântul Nectarie, în Cartea sa „Cunoaște-te pe tine însuți”, spune referitor la virtutea blândeții: „Blândețea este liniștea sufletului care Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său. Blândețea este o virtute iubită de Dumnezeu, care pricinuiește plăcere tuturor celor ce privesc chipul ei. Blândețea caracterului se revarsă ca o frumusețe și îmbogățește cu Har întreg etosul său, aducând plăcere tuturor celor care-l văd. Blândețea este o bogăție neprețuită, este un nume dumnezeiesc, este o harismă dumnezeiască, este scara care îl suie pe om la Cer.

Continuă să citești →

Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie)

Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi:

Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur


(30 ianuarie)


„Pe acesti trei luminători mai mari ai dumnezeirii cei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieştilor învăţături, pe râurile înţelepciunii cele cu miere curgătoare care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, pe Marele Vasile şi de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba şi cu cuvintele de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim; că aceştia Treimii pururea se roagă pentru noi.”

O prietenie omenească: Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul

O prietenie omenească: Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul

*

Cunoscut ca unul dintre cele mai dinamice figuri ale creştinismului antic, episcopul Vasile al Cezareei Capadociei a fost numit „cel Mare” încă din timpul vieţii (330-379). Provenind dintr-o familie creştină bogată şi educată, l-a întâlnit cu ocazia primelor studii din Cezareea pe Grigorie din Nazianz, cu care avea să lege o prietenie pe viaţă şi împreună cu care va fi cinstit peste veacuri în rândul celor mai mari trei teologi ai Bisericii vechi.

După o perioadă de studii în Constantinopol, Vasile a studiat timp de şase ani la Atena, loc în care s-a arătat deosebit de interesat de mersul vieţii creştine (bisericeşti) – deşi nu era încă botezat – şi unde l-a regăsit pe Grigorie, student excepţional şi la fel de dedicat Bisericii.

După mărturia acestuia din urmă, s-a putut reconstitui modul aproape ideal în care a decurs studenţia lor. Astfel, spune Sf. Grigorie, petreceam în frica lui Dumnezeu şi duceam o viaţă liniştită… nelăsându-ne târâţi de cei ce duceau spre vătămare, ci trăgându-ne noi înşine prietenii spre cele mai bune. Căci şi în aceasta mi-a făcut bine Dumnezeu, căci m-a unit cu un bărbat prea înţelept, unic prin viaţă şi mai presus de toate prin cuvânt. Cine e acesta? Dar îl cunoaşteţi foarte bine: era Vasile, marele folos al vieţii de acum. Cu acesta aveam în comun studiul, acoperişul şi gândurile. Iar dacă trebuie să mă laud, eram o pereche nu neînsemnată în Elada, căci toate le aveam comune şi un singur suflet lega două trupuri distincte. Ceea ce ne unea îndeosebi era aceasta: Dumnezeu şi dorul de cele bune.

Sosită vremea terminării studiilor, toţi cunoscuţii din Atena, inclusiv profesorii lor, şi-au dorit ca aceştia – îndeosebi Grigorie, care era mastru în arta elocinţei – să rămană acolo; ei, însă, au dorit să se reîntoarcă în patrie. După ce a petrecut anul 355 în Capadocia, unde a predat retorică, Sf. Vasile pleacă pentru o vreme pentru a vizita mănăstirile şi sihăstriile din Siria, Palestina și Egipt. La întoarcere, este botezat și începe o viață monastică, mai ales la îndemnul surorii sale mai mari, Macrina. Deși invitat să i se alăture, Grigorie a ales să ducă o viață cărturărească în propria sa casă.

Prieteniacelor doi este una dintre cele mai remarcabile şi are putere de exemplu deopotrivă datorită tăriei sale (dată mai ales de marea lor credinţă) şi datorită slăbiciunii sale (dată de firea lor omenească, atât de diferită).

Pentru soliditatea prieteniei poate sta mărturie Panegiricul scris de Sf. Grigorie la moartea marelui său prieten, sau cuvinte precum urmatoarele, din memoriile aceluiaşi: Căci de când am ajuns la atâta încredere încât să ne spunem şi adâncurile inimii, eram legaţi unul de altul de un dor şi mai mare; întucât comuniunea în intenţii era garanţia creşterii în comun.

Pentru slăbiciunea prieteniei, ne stau la îndemână amintirile Sf. Grigorie, care mărturiseşte necazurile pe care Sf. Vasile i le-a provocat în partea a doua a vieţii sale. Căci, deşi cunoştea că prietenul său nu îşi dorea să devină episcop, Sf. Vasile, datorită în primul rând firii sale dinamice, dar mai ales a determinarii de a dezvolta relaţii de tip politic (cu autoritățile imperiale, dar şi cu celelalte partide creștine din epocă), i-a impus Sf. Grigorie renunțarea la viața sa filozofică închinată lui Dumnezeu și intrarea în cler, chiar și când (sau mai ales pentru că) a fost vorba de o episcopie cu totul minoră (într-un cătun numit Sasima).

Sf. Grigorie, care fusese făcut preot cu forța de tatăl său, Grigorie cel Bătrân, folosește cuvinte destul de grele arătând că, dincolo de elogiile pe care i le făcuse la moarte lui Vasile, acesta din urmă a avut scăderile sale în relația dintre ei. El nu a respectat dorința lui Grigorie de a-și duce înainte viața contemplativă, iar când l-a forțat să ocupe un scaun episcopal, acesta s-a dovedit a fi un act pur politic, de vreme ce târgul desemnat se afla disputat de doi episcopi rivali și era un loc plin doar de străini și rătăcitori.

Cu o ironie fină, Sf. Grigorie trimite mai întâi la vechea lor prietenie: În studiile din tinerețe, poate nu te-ai socotit superior, și cu siguranță odinioară chiar nu te-ai socotit; iar dacă te-ai fi socotit, probabil că un judecător imparțial dintre cei ce ne cunosc pe amândoi te-ar fi reținut. Sf. Grigorie nu înțelege cum Vasile, cel care odinioară îl socotise primul între prieteni, a putut nesocoti legea prieteniei: Ieri eram lei; astăzi eu sunt o maimuță, iar pentru tine e puțin lucru să fii și un leu. Astfel,deși în celelalte era cu totul în afara minciunii, Vasile era pentru mine un mincinos, spune Sf. Grigorie, căci, deși îl auzise de nenumărate ori că, după moartea părinților săi, își dorea o viață eremitică, episcopul Cezareei îl forța să urce în scaunul episcopului.

Desigur, în ciuda supărării suferite de Sf. Grigorie, motivul avut de Sf. Vasile poate fi apreciat de noi mult mai pozitiv, în contextul său istoric. Aflată în dispută cu guvernarea imperială care susținea o formă de arianism, partida episcopilor niceeni, inclusiv Sf. Vasile, ducea o luptă pentru independență și pentru deținerea a cât mai multe episcopii, în Capadocia și în tot Răsăritul condus de împăratul Valens. Sf. Grigorie vede însă, în aceste mișcări, pericolul iubirii de stâpânire:

Aceasta e Biserica sasimenilor mei! – continuă cu sarcasm Sf. Grigorie. Acestora m-a dat cel care cu cei cincizeci de horepiscopi ai săi se simțea strâmtorat – ce suflet bun! – și aici și-a făcut un nou scaun [episcopal] în cazul când altul i l-ar răpi pe al său cu forța.

Cuvintele Sf. Grigorie ilustrează în primul rând lipsa sa de apetență pentru mersul sau dezvoltarea relațiilor politico-bisericești, dacă nu chiar o ușoară inadecvare la realitatea vieții pământești a Bisericii, datorată firii sale deosebit de meditative. De asemenea, după mărturisirea proprie, Sf. Grigorie se considera lipsit de curajul necesar de a conduce o episcopie cu atâtea dificultăți. Incapăcității sale de a comunica eficient în relațiile bisericești, Sf. Grigorie i-a opus exemplul său de atitudine pașnică (la Sinodul II Ecumenic din 382), grija purtată comunității ortodoxe minoritare din Constantinopol, ca și, mai ales, moștenirea sa teologică fără egal. Căci profunzimea acesteia se datorează, cel mai probabil, tocmai firii meditative care l-a așezat în contrast cu firea dinamică a Sf. Vasile.

Pentru noi, doi sfinți, două modele, atât de deosebite și totuși atât de asemănătoare.

*

Sf. Grigorie din Nazianz, Despre viața sa II, I, 11, trad. Ioan I. Ică jr., în Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz, trad. Cristian Pop, Deisis, 2002, p. 296-332.

Sursa: http://www.doxologia.ro/istoria-bisericii/o-prietenie-omeneasca-sfintii-vasile-cel-mare-grigorie-teologul