TEME ANTIERETICE: ESOTERISMUL (Protopresviterul Vasilios A. Gheorgopoulos)

TEME ANTIERETICE: ESOTERISMUL

 

de Protopresviterul Vasilios A. Gheorgopoulos, lector la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tesalonic

 Esoterismul este un capitol, o ramură, un subansamblu al domeniului mai larg al ocultismului, care cunoaşte azi o mare răspândire[1]. În acest cadru mai larg al ocultismului, esoterismul este considerat o învăţătura mistică, care încearcă să sintetizeze[2] formele multilaterale ale adevărului, potrivit spuselor celor care reprezintă acest domeniu,.

După Petros Gravinger*, teoretician şi reprezentant al esoterismului din Grecia, esoterismul: „este învăţătura primordială şi neatinsă a Templelor şi Misterelor Tradiţiei, tradiţia genuină de misterii şi spirituală a Aleşilor pământului, eliberată de toate imperfecţiunile şi umilinţele lumii materialiste moderne. Dând la o parte orice lucru material şi elementul sentimental, la esoterism se ajunge prin metode pur tradiţionale de cercetare a Adevărului metafizic şi conduce cu adevărat la eliberarea prin Cunoaştere a fiinţei umane”[3] . Şi în altă parte completează tot el că „există analogie, însă nu sinonimie între esoterism şi termenii «ermetism», «ocultism», «magie»”[4] .

Învăţătura şi practicile esoterismului, ca ramură a ocultismului, nu se identifică întru totul cu metodele obişnuite şi modurile de iniţiere ale acestuia din urmă. Are propriile lui principii fundamentale, care îl diferenţiază şi sunt următoarele:

 a) Învăţătura esoterică este mistică, nu poate fi comunicată şi nu se adresează publicului larg.

b) Potrivit afirmaţiilor lui Gravinger, esoterismul este strâns legat şi constituie continuarea unei cunoaşteri şi înţelepciuni primitive.

c) Această cunoaştere se dobândeşte treptat, printr-o continuă preocupare personală şi prin studiul simbolurilor, alegoriilor şi altele.

d) Cunoaşterea are o formă evolutivă, care nu poate fi atinsă de către un neiniţiat.

e) Această cunoaştere, care pentru esoterist este mântuitoare, o găseşte iniţiatul în lăuntrul lui şi este în acelaşi timp măsura unică de înţelegere, apreciere şi acceptare a lucrurilor. Pentru esoterist (iniţiat) nu are absolut nici o importanţă ce gândeşte celălalt, care nu este iniţiat.

În cadrul diferitelor grupări esoterice-oculte – multe dintre acestea există din păcate şi în Grecia – se face referire şi sunt invocate diferite elemente creştine. Folosirea acestor elemente creştine în cadrul esoterismului constituie un abuz istoric, ermineutic şi teologic fără precedent din partea diferitelor grupări esoterice care prezintă elementele din spaţiul creştin în analogie cu principiile esoterismului[5] .

Acestea analogii sunt următoarele:

 În ce priveşte Persoana lui Hristos, este reprodusă legenda că Iisus s-a dus în Egipt sau în India sau la esenieni unde a fost iniţiat la şcolile esoterice de cunoaştere, a dobândit puteri supranaturale şi se susţine că spusele Lui din Evanghelie pot fi citite într-o dublă lectură, una exterioară, pentru mulţime, şi una esoterică, pentru iniţiaţi.

Evenimente şi pasaje ale Noului Testament (de exemplu, Ioan 9, 1-3 – Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“ Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentruca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. ; și  I Cor. 15, 46 – Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc) sunt prezentate ca dovezi ale învăţăturilor esoterice.

Treptele catehumenilor şi stadiile pregătirii pentru botez din Biserica veche sunt folosite de către grupările esoterice ca dovadă a diferitelor trepte de iniţiere, care, chipurile, au existat şi în Biserica veche.

Părinţii Bisericii şi scriitorii bisericeşti sunt prezentaţi ca iniţiaţi şi deţinători ai cunoaşterii mistice, care nu putea fi atinsă de toţi creştinii sau monahii. În acelaşi timp, metoda ascetică şi terapeutică a Bisericii, aşa cum este ea consemnată în viaţa şi operele Sfinţilor, este efectiv deformată şi înfăţişată ca trepte de cunoaştere şi iniţiere corespunzătoare celor esoterice.

Ultimul nostru comentariu este că în domeniul esoterismului ne aflăm de fapt în faţa încă unui sistem de automântuire de inspiraţie vicleană, care în numele cunoaşterii şi al experienţei iniţiatice readuce şi răspândeşte, într-un mod perfid, dar vădit, acelaşi sfat ispititor primordial, aceeaşi metodă a diavolului: „veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” (Geneză 3, 5).

 Orthódoxos Týpos, nr. 1930, 8 iunie 2012, p. 3.

Traducere de Mihail Ilie (G.O)

---