Acasă > PATRIARHIA ALEXANDRIEI > PATRIARHUL TEODOR AL II-LEA AL ALEXANDRIEI LA ÎNTRONIZAREA NOULUI „PATRIARH” COPT [omonim, Teodor al II -lea]. RUŞINOS PENTRU PATRIARHUL ORTODOX – SUCCESOR LEGITIM AL SF. APOSTOL MARCU – SĂ OFERE MITRĂ ŞI SĂ STRIGE „VREDNIC ESTE” PATRIARHULUI ERETIC MONOFIZIT, A CĂRUI „SINAGOGĂ” E ANATEMIZATĂ DE CEI 630 DE SFINŢI PĂRINŢI DE LA CALCEDON (451) ŞI DE TOATE SINOADELE ECUMENICE URMĂTOARE (V, VI ŞI VII). CELOR CATERISIŢI DE SINOADELE ECUMENICE NU LI SE OFERĂ ODĂJDII, CI – DACĂ AR MAI PĂSTRA VREUN VEŞMÂNT LITURGIC ORTODOX – LI SE IA (VIDEO)

PATRIARHUL TEODOR AL II-LEA AL ALEXANDRIEI LA ÎNTRONIZAREA NOULUI „PATRIARH” COPT [omonim, Teodor al II -lea]. RUŞINOS PENTRU PATRIARHUL ORTODOX – SUCCESOR LEGITIM AL SF. APOSTOL MARCU – SĂ OFERE MITRĂ ŞI SĂ STRIGE „VREDNIC ESTE” PATRIARHULUI ERETIC MONOFIZIT, A CĂRUI „SINAGOGĂ” E ANATEMIZATĂ DE CEI 630 DE SFINŢI PĂRINŢI DE LA CALCEDON (451) ŞI DE TOATE SINOADELE ECUMENICE URMĂTOARE (V, VI ŞI VII). CELOR CATERISIŢI DE SINOADELE ECUMENICE NU LI SE OFERĂ ODĂJDII, CI – DACĂ AR MAI PĂSTRA VREUN VEŞMÂNT LITURGIC ORTODOX – LI SE IA (VIDEO)

koptis1

 „Cu sentimente de sinceră iubire frăţească ne aflăm astăzi aproape de Dumneavoastră, la ceremonia întronizării Dumneavoastră, pentru a participa la evenimentul îmbucurător al preluării îndatoririlor Dumneavoastră şi ca să facem urări pentru patriarhatul lui Theodoros al II-lea”, a spus în discursul său Papa şi Patriarhul Alexandriei, kyr Teodor al II – lea, în timpul întronizării Patriarhului Copţilor. 

În altă parte, Patriarhul Teodor a spus: „În acest istoric moment de cotitură, colaborarea liderilor de biserici este valoroasă pentru buna stabilitate”.Merită să semnalăm că Întâistătătorul Bisericii Alexandriei a oferit noului Patriarh al Bisericii Copte o mitră, clamând „Vrednic este!”.

Source: ROMFEA.GR

Categories: PATRIARHIA ALEXANDRIEI Tags:
  1. teofilact
    noiembrie 19th, 2012 la 20:43 | #1

    daca ar judeca si Dumnezeu dupa cum judecam noi, s-ar alege praful de lume, trebuia sa ne piarda odata cu potopul. dragilor, recent am aflat din gura unui ,,monofizit,, ca de fapt ei recunosc ca in Hristos sunt 2 firi unite, nedespartite, neamestecate si neschimbate. Cred ca la sinoadele ecumenice nu a existat un dialog foarte precis. Tot el mi-a marturisit ca s-au despartit de noi din motivul ca noi am fi fost monofiziti in niciun caz ei. concluzionati si dumneade duce lipsa de comunicare si nu va mai grabiti de a ,,acorda,, titulatura de eretic. Nu incercati sa sedeti pe tronul lui Dumnezeu ca asa si-a mai dorit cineva si stiti mai bine ce s-a intamplat. se vede clar lipsa de iubire.

  2. preot adam ionel
    noiembrie 19th, 2012 la 22:49 | #2

    Ati aflat din gura unui monofizit? Lipsa de iubire? Care iubire lipsa? Aia umanista,iubirea zeului tolerantei? Teofilact este numele de calugarie? Sau un pseudonim? Unde au retractat ei erezia lor?I-am primit prin mirungere? S-au lepadat de erezia lor? ,,Am aflat din gura unui monofizit,,suna asa de sec incat ma indoiesc ca acest monofizit spunea adevarul.Era purtator de cuvant? Iubirea se bucura numai de Adevar

  3. preot adam ionel
    noiembrie 19th, 2012 la 22:52 | #3

    Credeti ca la sinoadele ecumenice nu a fost un dialog clar.S-or fi pripit Sfintii Parinti? Or fi gresit? Sa fim seriosi si sa nu mai interpretam dupa ,,mintea noastra ,,patimasa si sa nu mai alunecam in parerile noastre

  4. preot adam ionel
    noiembrie 19th, 2012 la 22:56 | #4

    Iarta-ma frate dar lucrurile in Ortodoxie sunt clare .Stalpii ei sunt Sfinti Parinti .,,Ca sfant esti Dumnezeul nostru si intru sfinti Te odihnesti,,.

  5. catalin
    noiembrie 19th, 2012 la 23:07 | #5

    „Sinagoga” aia si-a varsat sangele de mai multe ori pentru Hristos! Sunt eretici dar dragostea lui Dumnezeu nu i-a parasit. Moastele sfantului Mina si ale Parintilor pustiei se afla si sunt cinstite la ei.

  6. Admin
    noiembrie 19th, 2012 la 23:43 | #6

    @catalin
    Deci Sfanta Mare Mucenita Eufimia s-a înşelat când a făcut minunea la Sinodul IV, lepădând sub picioarele ei tomosul monofizit?… Recitiţi minunea… Apoi, Hristosul nostru, Dumnezeul-Om, nu e Acelaşi cu hristosul monofiziţilor… Nu există mucenicie în afara Dreptei-Credinţe. Citiţi-l pe Sf. Ioan Gură de Aur, ca să vă lămurească „cel cu cuvintele şi cu gura de aur”… Pentru o credinţă rătăcită îşi varsă sângele şi musulmanii… Da, dragostea lui Dumnezeu nu i-a părăsit, dar i-a părăsit „Duhul Adevărului” şi „Comoara bunătăţilor”, i-a părăsit harul răscumpărător, sfinţitor şi îndumnezeitor al succesiunii apostolice. Dumnezeu-Dragostea nu se bucură de nedreptatea minciunii şi a denaturării cuvântului Său, ci se bucură de Adevăr… Moastele sfinţilor se află la ei prin uzurpare frauduloasă şi nu au niciun drept asupra lor…. Lumineaza-te, noule Ierusalime şi spune „NU” întunecatului relativism.
    Dumnezeul dragostei aşteaptă pocăinţa lor, dar nu vor fi ajutaţi în niciun chip să-şi înţeleagă ereziile prin astfel de gesturi.

  7. catalin
    noiembrie 20th, 2012 la 00:34 | #7

    Am sa incerc sa raspund punctual. 1. Nu sunt de acord cu gestul Patriarhului Teodor al Alexandriei, ma deranjat insa tonul Pr. Adam, care seamana mai mult cu al unui inchizitor medieval, decat cu tonul unui pastor ortodox. 2 Anathema ereziei monofizite, iar rugaciunile si mijlocirile Marii Mucenite si Bunei Biruitoare Eufimia sa fie pururea cu noi!3. Cat despre trimiterea la Sfantul Ioan Hrisostom, va rog sa fiti mai clar… unde spune ca ereticii sunt de fapt idolatri? 4.In ce priveste faptul ca nu exista mucenicie in afara dreptei credinte, ma indoiesc. Nu cred ca Hristosul nostru va arunca in iad un om ce si-a varsat sangele pentru El. De altfel chiar pe acest site era laudat martirajul contemporan al unui crestin, venit de la musulmani (banuiesc ca nu era crestin ortodox ). Daca nu exista har si in afara Bisericii Ortodoxe, cum de cinstim sfinti care vin din afara Ortodoxiei? Sfantul Isaac Sirul dascalul nevointei si al isihiei, nu a fost niciodata in comuniune ierarhica duhovniceasca si sacramentala cu Constantinopolul, la fel si Sfantul Mare Mucenic Aretha. Deci parintilor nu puneti stavila harului lui Dumnezeu si asa cum zicea si fratele Teofilact nu va asezati pe scaunul lui Hristos!

  8. Admin
    noiembrie 20th, 2012 la 01:54 | #8

    Nu am pus în „gura de aur” că ar fi afirmat că „ereticii sunt idolatri”; dar afirmă cu multe argumente în scrierile sale că fecioarele şi martirii ereticilor nu sunt fecioare, respectiv martiri.
    Domnul va judeca lumea după 4 legi – cum teologhiseşte Sf. Grigorie de Nyssa: 1. legea zidirilor (sau a Revelaţiei naturale) 2. legea conştiinţei morale 3. Legea lui Moise şi 4. Legea „Evangheliei dreptăţii”. Nu va nedreptăţi Domnul niciun om bineintenţionat.
    Mitropolitul Serafim de Pireu susţine că respectivul martir este ortodox. Stareţul Paisie Aghioritul e de altă părere în privinţa Sf. Isaac Sirul şi consideră că a fost şi este nedreptăţit de teologii scolastici, care-l învinuie de nestorianism. „Duhul suflă unde vrea… ” conservator şi proniator, dar numai în Biserica istorică a Sfintei Cincizecimi suflă sfinţitor şi îndumnezeitor; iar a afirma aceste adevăruri în lumina teologhisirii patristice nu înseamnă a ne aşeza pe scaunul de judecată a lui Hristos, ci a ucenici la picioarele Apostolilor şi Părinţilor de-Dumnezeu-văzători, nefiind vrednici a le săruta urmele picioarelor, darmite a vorbi altfel decât ei sau împotriva lor. Pentru ale lor rugăciuni Domnul să-i mântuiască – cu judecăţile pe care le ştie – întâi pe monofiziţi [făcând minunea convertirii lor la Ortodoxie] şi apoi pe noi.

  9. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 07:12 | #9

    Moastele Sfintei Varvara sunt la Kiev la rascolnici .Asta inseamna ca rascolnicii sunt ortodocsi?Inchizitor medieval? Hai sa privim in Ortodoxia noastra din Laodiceea,,nici fierbinte ,nici rece ci caldicel,,.Stiti cate cununii mixte se fac la noi? Stiti care cununii mixte se fac in diaspora? Nici macar prin mirungere nu mai sunt primiti ci printr-o simpla hartie. Stiti cum se face botezul la noi? Mai mult prin stropire ,cufundarea este rara ca a avut grija televiziunea sa bage frica in crestini ca le omoram copiii.,,Fecioarele fara untdelemn in candele au intrat in ,,Imparatie,,? Fecioria lor nu le-a ajutat,asa cu martirajul lor daca este eretic nu este martiraj.Har in alta parte? Daca Sfantul Grigorie Palama s-a luptat o viata cu erezia lui Varlaam de Calabria pentru energia necreata noi ce facem acum ? Ii batjocorim viata? Papistasii au lepadat invatatura sa ,protestantii au lepadat -o cu totul,iar c ei de dupa ei nu mai vorbim.Atitudinea mea o parea ca a lui Torquemada dar ea vine din durerea ce o traiesc vazand scumpa mea Ortodoxie relativizata atat de mult si pusa sub semnul indoielii. Dragul meu Catalin,o sa vina vremea cand o sa vedem -Dumnezeul caruia este mai tare.Eu nu sunt sigur ca va face Dumnezeu cu cei rataciti dar sunt sigur pe Dumnezeul meu.Ca Dostoievski care a zis ,,daca pe patul de moarte as fi si cu adevarul irezistibil mi s-ar dovedi ca Hristos nu este Adevarul eu tot cu el as tine. In temnitele comuniste au rezistat cei care au avut credinta dusa pana la absurd-o ,credinta care a infrant mentalitatea bosevica.Eu pacatos sunt ,patimile se lupta cu mine din tineretile mele dar inchizitor ,e cam nejust aplicat de fratia ta.Hristos in mijlocul nostru!!!!

  10. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 07:15 | #10

    Cititi ,,Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului,cea mai completa lucrare apologetica din ultimii ani.Este extraordinara ! Este edificatoare cum trebuie privita erezia,care este scopul noii tolerante.

  11. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 07:18 | #11

    Ascultati conferinta fratelui meu drag parintele Amfilohie Branza despre criteriile mantuirii in Biserica Ortodoxa.O gasiti pe Ortodox media.Este la fel de edificatoare

  12. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 07:26 | #12

    Daca la momentul 1989 aveam tonul inchizitorial nu mai intrau in Romania sectele , yoghinii ,reiki,si toti paganii peste noi. Banatul este penticostal si adventist , marile orase sunt pline de yoga lui Bivolaru, nu mai vorbesc de marele arhitect cati are si el,slujbe sucite ,investiri de cavaleri in biserici ortodoxe,ocultism di vrajitorii. Uitati-va la poporul acesta care tremura la momentul 21 decembrie 2012 -buncare ,provizii etc.Crestinii lui Hristos isi pun aceasta problema ca se termina calendarul mayas.Ce ai cu noi Quezacoatl?Ce ai cu noi Budha? Ce ai cu noi Allah? Asa au tipat diavolii in Gadara? Ce ai cu n oi Iisuse si atentie nu au tipat la Isusul protestantilor cu un singur I.Caci multi il au pe Iisus dar sa fim atenti la detalii.Tonul face uneori diferenta.

  13. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 07:51 | #13

    Astazi cu toata tehnologia ce o avem la dispozitie ,cu toate mijloacele de transport moderne nu putem face un sinod Pan ortodox ,nu putem strange parintii Bisericii ceea ce imparatii au putut cu acele carute ,sarete si alte mijloace rudimentare.Harul Duhului sfant i-a strans asa cum i-a adus pe norii cerului pe apostoli la adormirea Stapanei Nascatoare de Dumnezeu. Iar in salile de discutii nu a existat timp mort ,nu au atipit parintii caci erau indumnezeiti .Mitropolitul meu drag Hierotheos Vlachos spune clar ,,Toti sunt copiii lui Dumnezeu dar nu toti sunt fiii Lui,,ci numai cei ce sunt in har si nu in orice har.Cand vorbim de trupul cosmic al lui Hristos vorbim de intreaga umanitate cand vorbim de trupul mistic al lui Hristos vorbim de Biserica cea Una . Si draga Catalin eu numai am scris ,tonul nu l-ai auzit !

  14. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 08:00 | #14

    Daca eu ma insor si mireasa mea in timpul nuntii o gasesc sarutandu-se cu altul eu cum am sa reactionez? Nu am prins-o desfranand ci numai sarutandu-se. O iubesc dar in clipa aceea s-ar putea sa o repudiez. Atata iubire peste tot si atat de mult se vorbeste despre iubire dar uitati-va in jur si vedeti ,ea mai este ? Este,dar in forma umanista ,pervertita de duhul veacului

  15. catalin
    noiembrie 20th, 2012 la 10:47 | #15

    @Admin
    Inca o data intreb unde zice Sfantul Ioan Gura de Aur ca mucenicia ereticilor este desarta? dati niste citate concrete, va rog. Cat despre mucenicia acelui tanar, eu indraznesc sa afirm ca Mitropolitul Serafim il numeste ortodox tocmai pentru moartea lui pentru Hristos! din filmul martirajului nu se vedea ca s-ar inchina asemenea noua. Cat despre Sfantul Isaac Sirul, stiu ce zice Cuviosul Paisie, insa chiar daca gandirea Sfantului a fost ortodoxa asta nu inseamna ca el a afost in comuniune cu Biserica Ortodoxa. Sfantul Isaac a fost episcop al bisericii asiriene, adica al nestorienilor. Trimiterea la cele patru feluri de a a judeca oamenii la sfarsitul veacurilor de catre Hristos, dupa Sfantul Grigorie al Nissei, nu abordeaza problema celor care si au varsat sangele pentru Hristos. Sa nu uitam ca Parintii au numit mucenicia celor nebotezati botez al sangelui, cred ca de aceea si sunt cinstiti de Biserica Dreptslavitoare sfinti ca Mucenita Imerenthia.

  16. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 12:03 | #16

    N-a fost nestorian, Sf. Isaac. Cititi cu atenţie studiile incluse în cărtea „Cuvinte către singuratici” partea a II-a, apărută acum doi ani la editura Deisis

  17. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 12:05 | #17

    Autor: Sfantul Isaac Sirul
    Titlu: Cuvinte catre singuratici despre viata duhului, taine dumnezeiesti, pronie si judecata. Partea a II-a recent descoperita
    Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ica jr
    ISBN: 978-973-7859-31-0
    Anul aparitiei: 2007, ed. II (2003, ed. I)
    Pagini: 546 (format: 13×20 cm)

    Sfantul Isaac Sirul este unul dintre cei mai iubiti si frecventati autori duhovnicesti din toate timpurile. Traduse in greaca la inceputul secolului IX, scrierile sale au exercitat o uriasa influenta asupra spiritualitatii monahale din Rasaritul ortodox, dar si din Occidentul latin.
    In 1983 profesorul Sebastian Brock a avut sansa extraordinara de a descoperi singurul manuscris siriac integral al Partii a II-a, ezoterica, a scrierilor Sfantului Isaac, considerate definitiv pierdute. Editate in originalul siriac in 1985 si traduse deja in italiana, engleza, rusa si franceza, scrierile recent descoperite ale Partii a II-a din corpusul isaachian apar acum si in limba romana. Descriind parcursul duhovnicesc al isihastului „singuratic” de la asceza eremitica la revelatia iubirii infinite a lui Dumnezeu, ele se constituie intr-o veritabila Scoala a rugaciunii si a iubirii care deschide perspectivele generoase, dar si provocatoare, ale unei eshatologii universaliste si optimiste.
    Traducerea celor 41 de „cuvinte” (incluzand 405 Capitole gnostice) recent descoperite e insotita de o serie de studii care permit pentru prima data cititorului roman o viziune obiectiva asupra nenumaratelor probleme de natura istorica, literara si teologica ridicate de acest nou si necunoscut Isaac.
    Asa cum nimerit spunea recent parintele Alexander (Golitzin): „Isaac e nu numai minunat si sfant. E si tulburator. […] Poate ca Dumnezeu ne-a lasat acest sfant ca un delicat semn de intrebare pus peste unele din certitudinile noastre. Nu asupra celor esentiale, ci asupra altora pe care noi — iar nu Dumnezeu — le-am declarat sigure. Fie ca Isaacul Sau sa ne tulbure pe noi toti, iar noi, drept urmare, sa crestem in iubirea pe care Sfantul Isaac n-a obosit sa o laude.”

  18. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 12:18 | #18

    Si ca sa incheiem dracul sta in detalii Dumnezeu sta in principii

  19. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 20th, 2012 la 15:20 | #19

    Sfântului Ciprian de Cartagina explică de ce este imposibilă mântuirea înafara Bisericii Ortodoxe : „asemenea oameni (cei născuţi în erezie), chiar dacă au fost ucişi în numele credinţei lor, nu-şi vor spăla nici cu sânge greşelile lor. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, şi suferinţa n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârşitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care adesea minte că e Hristos, căci Însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi zice: «Mulţi vor veni în numele Meu spunând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.» După cum el nu e Hristos, chiar dacă înşeală cu numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămâne în Evanghelia lui Hristos şi a adevăratei credinţe” [221; 444].

    Sinodul de la Laodiceea a dat acest canon care se găseşte în Cârma Bisericii numită Pidalion : «Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema. »(Laodiceea canon 34)

    http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/about/

  20. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 20th, 2012 la 15:22 | #20

    Patriarhul Copt Senuda spune ca ortodocsii sunt nestorieni, asa ca pentru ei noi suntem eretici in cartea sa „Firea lui Hristos”

  21. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 20th, 2012 la 15:25 | #21

    Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?

    Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi ce doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care «vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină » (I Tim 2, 4).

    De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru. Sfântul Ioan Hrisostom spune «Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa această e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră. (…) Să ne înţelegem toţi ca să ne apărăm şi să ne mântuim toţi împreună (…).

    Continuă Sfântul Ioan Hrisostom « Ascultaţi cuvintele pe care le spune în numele Domnului [profetul Ieremia] (…) [Ir 15, 19]; e că şi cum Dumnezeu ar spune: “Cine face cunoscut adevărul aproapelui sau, cine îl aduce de la răutate la virtute, Mă imită atât pe cât e cu putinţă firii omeneşti”.(Omilii)

    Din aceast cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom vedem că această nelinişte pentru mântuirea fraţilor, atât creştini dreptcredincioși dar şi necreștini sau rău credincioşi, (sub erezii, atei sau păgâni) este neliniştea cea bună.

    Sfântul Apostol Pavel le spune Romanilor explicându-le că mântuirea nu vine din faptele Legii Vechiului Testament, Hristos fiind sfârşitul legii, împlinirea Legii, care nu putea să aducă singură mântuire oamenilor.

    Legea Vechiului Testament fiind pregătitoare pentru primirea de către umanitate a lui Hristos Dumnezeu şi Om. Hristos este plinirea Legii şi a Profeţilor, nimeni neputând doar din faptele sale, oricât de bune ar fi să se mântuiască. Deci împlinirea legii cu stricteţe, faptele bune fără credinţă în Hristos nu aveau cum să aducă că rod mântuirea. (Romani cap. 10)

    Dumnezeiescul Pavel spune : «De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus, şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui, căci cu inima se crede spre dreptate iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire» (Romani cap. 10)

    Deci mântuirea nu este un produs al vreunui efort omenesc, «în dar sunteţi mântuiţi, nu din fapte, că să nu se laude cineva». Mântuirea venind prin credinţa dreapta în Iisus Hristos, adică prin primirea acestui dar.

    Mântuirea, conform Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi, (pr. Mihail Pomazanski – Dogmatică) este “mântuirea obiectivă sau generală” care după spusele Sfântului Chiril al Alexandriei însemna că: “Mântuitorul a îndurate aceste lucruri (Răstignire, moarte, badjocura) şi a făcut pace prin Sângele Crucii Sale, căci am fost vrăjmăşi ai lui Dumnezeu prin păcat, Hristos a purtat pe lemn păcatele noastre în trupul Său, ca prin moartea Sa să putem muri păcatului şi să vieţuim întru deptate». (Cuvântări Catehetice – 23, 33 NPNF, p.91 ed. III).

    Hristos ne dă posibilitatea să ne mântuim, nu ne mântuieşte fără voinţă noastră, dar ne deschide Împărăţia Cerurilor, posibilitate inexistentă până la Întruparea lui Hristos, când, conform Sfintei Scripturi, toţi oamenii mergeau în iad, în locuinţă morţilor, în seol. Sufletul rămânând nemuritor, dar nu şi în fericire cu Dumnezeu, ruperea legăturii prin păcatul adamic rămânând valabilă şi după moartea trupească, omul intră în compania duhurilor căzute şi a sufletelor strămoşilor în starea de iad, de suferinţă prin lipsa lui Dumnezeu. Deci Hristos deschide posibilitatea mântuirii, nu dă automat mântuire tuturor, indiferent de starea lor faţa de Hristos, indiferent de patimile lor, de concepţiile lor şi de viaţa lor .

    Mântuirea însemnând aşa cum spune Sfântul Pavel comuniunea cu Hristos cel Înviat, credinţă conştientă, vie şi lucrătoare.

    Mântuirea personală, a fiecărui suflet în parte a început prin pogorârea lui Hristos în locuinţa morţilor, unde deja se afla cel mai mare om născut din femei, şi anume Sfântul Ioan Botezatorul, care propovăduia sufletelor de acolo venirea lui Hristos la ei. Nu toate sufletele au plecat cu Hristos din iad, ci numai cele care au primit cu bucurie pe Hristos, numai cei care au crezut şi care s-au eliberat din starea în care se aflau prinşi de dragostea faţă de Dumnezeu Eliberatorul lor, dar cei prinşi de ură şi moarte au preferat să rămână în continuare în iad, pentru că nu se regăsea dragostea dumnezeiască în ei.

    Şi aceasta este rodul libertăţii şi faptul că Hristos nu ne mântuieşte cu forţa.

    Deci, conform Părinţilor, Hristos ne-a deschis posibilitatea mântuirii, nu ne-a şi mântuit, această fiind rodul conlucrării omului cu Harul necreat al Duhului Sfânt care, numai prin dorinţa omului şi prin propovăduire creştin ortodoxă îl primim.

    Ereticul Origen vorbea despre apocatastază, adică erezia conform căreia toţi oamenii şi chiar şi demonii până la urmă se vor mântui, indiferent că erau păgâni, eretici sau chiar îngeri căzuţi .

    Pelagius, eretic din sec V, nega Harul Duhului Sfânt ca fiind absolut necesar pentru mântuire, afirmând că omul, indiferent ce crede se poate mântui dacă face fapte bune. De aici ereziile pelagianistă şi semipelagianistă care afirmau că omul nu are nevoie să fie în Biserica cea Una, Sfântă, Catholică (sobornicească) şi Apostolică că să se mântuiască, find suficiente faptele lui bune.

    Această erezie apărută în Apus a fost condamnată de Sinodul de la Orange din anul 530, fiind eradicată.

    Din păcate această erezie pelagiană revine astăzi sub formă panereziei ecumenismului care afirmă minimalismul dogmatic, sub formă extinsă, anume că e suficient să faci fapte bune în orice religie te-ai afla şi te mântuieşti, şi în formă restrânsă, (vehiculată de Consiliul Mondial al «Bisericilor» ) anume că e suficient ca cineva să fie botezat în numele Sfintei Treimi şi să creadă în Hristos ca Mântuitor personal ca să fie pe drumul mântuirii.

    Există şi interpretarea eronată a citatului din Romani, luat din context, «Păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia neavând lege, îşi sunt loruș lege, legea fiind înscrisă în inimile lor, … care îi şi apară» (Romani 2: 14).

    Sfântul Pavel nu spune că păgânii se vor mântui, pentru că au în ei legea conştiinţei, sădită natural de Dumnezeu în toţi oamenii, ca un receptor pentru a-L putea cunoaşte pe Creator, ci afirmă că această conştiinţă a diferenţierii între bine şi rău îi judecă sau îi apără. Dar nu că s-ar mântui. Din contra, în contextul Epistolei către Romani tocmai acest lucru se afirmă, cum că fără credinţă în Hristos, chiar dacă eşti iudeu, sub lege, sau păgân, cu legea firii, nu te poţi mântui fără a intra în comuniune cu Hristos.

    Sfântului Ciprian de Cartagina explică de ce este imposibilă mântuirea înafara Bisericii Ortodoxe : „asemenea oameni (cei născuţi în erezie), chiar dacă au fost ucişi în numele credinţei lor, nu-şi vor spăla nici cu sânge greşelile lor. Vina dezbinării e gravă, de neiertat, şi suferinţa n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot rămâne cu Dumnezeu cei ce nu vor să fie uniți cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar dacă vor arde pe rug sau vor fi daţi fiarelor sălbatice, aceea nu va fi coroana credinţei, ci pedeapsa trădării, şi nu sfârşitul glorios al celui cu virtute religioasă, ci moartea din disperare. Unul ca aceştia poate fi ucis, dar nu poate fi încoronat. Mărturiseşte că e creştin, ca şi diavolul care adesea minte că e Hristos, căci Însuşi Domnul ne atrage luarea-aminte şi zice: «Mulţi vor veni în numele Meu spunând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor înşela.» După cum el nu e Hristos, chiar dacă înşeală cu numele, la fel nu poate fi creştin cine nu rămâne în Evanghelia lui Hristos şi a adevăratei credinţe” [221; 444].

    Sinodul de la Laodiceea a dat acest canon care se găseşte în Cârma Bisericii numită Pidalion : «Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema. »(Laodiceea canon 34)

    De aici se vede clar că înafara Bisericii Creştin Ortodoxe, nu numai că nu este posibilă mântuirea, dar nici martiriul pentru Hristos.

    A muri înafara Bisericii pentru o concepţie eretică despre Hristos nu îţi poate da cununa martirilor, pentru că, Sfântul Pavel spune că cel care nu se luptă după reguli nu primeşte Cununa, chiar dacă luptă. (II Timotei, 2,5)

    Canonul de la Laodiceea este întărit de toate canoanele Bisericii care vorbesc despre interzicerea părtăşiei cu ereticii.

    Sfântul Ciprian de Cartagina spune că «Înafara Bisericii nu există mântuire» şi această afirmaţie nu a fost negată de conştiinţa Bisericii, ci întărită de Sfântul Ignatie Briancianinov care exprimă şi rezumă învăţătura Bisericii într-o scrisoare adresată unei creştine care se scandaliza la ideea că neortodocşii nu se mântuiesc :

    «Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!…

    Nu!… Biserică a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară la iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, se pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.» (Volumul IV, Propovedanii ascetice şi scrisori către mireni).

    Toţi sunt chemaţi la credinţa în Hristos şi la mântuire, dar puţini sunt aceia care vin şi primesc roadele Jertfei de pe Cruce a lui Hristos.

    Sfântul Iustin Popovici pune foarte bine în lumină umanismul, sau gândirea după om, în contradicţie cu gândirea în Duhul lui Dumnezeu. Oare suntem noi mai buni ca Dumnezeu, Care «atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine care crede în El să nu piară ci să aibă Viaţă Veşnică» (Ioan, 3, 16) ? Sfântul Pavel spune că înţelepciunea şi dreptatea lumii acesteia este ca o cârpă lepădată înaintea lui Dumnezeu. De aceea viermele umanismului european şi umanismul în general este o îndepărtare de Dumnezeu. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un umanist prin excelenţă şi acest veac este asociat cu umanismul, luptătorii pentru dreptate socială (Mahatma Gandi sau Maica Tereza de Calcuta, Ioan Paul) sunt văzuţi ca mântuitori sociali, care sunt puşi în locul lui Hristos, reactivând pelagianismul.

    Sfânta Scriptură vorbeşte de un singur mod de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, şi anume credinţa în Hristos şi comuniunea cu El.

    Această comuniune se realizează faptic prin Taina Sfântului Botez în Biserica cea Una Sfântă, Catholicească şi Apostolică, adică Biserica Ortodoxă.

    Mântuitorul îi spune lui Nicodim: «de nu se va naşte cineva de Sus, nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3,3) şi apoi subliniază mai clar:

    «Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan 3, 5)

    Porunca Mântuitorului către Apostolii Săi dar şi către noi toţi creştinii ortodocşi este: “Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.” (Marcu 16:15-16)

    Tâlharul de pe Cruce a fost primul om care a ajuns în Rai, pentru că a mărturisit pe Hristos, şi s-a pocăit, s-a spovedit la Hristos, deci a primit un altfel de Botez- Botezul Sângelui. Cineva care moare în comuniune cu un hristos mincinos nu poate intra în Împărăţia Cerurilor.

    Cunoaştem în mod excepţional Botezul dorinţei – pentru catehumenii care credeau în Hristos şi în Biserică Lui şi nu au apucat să primească botezul.

    Dar Botezul sângelui este valabil atunci când un păgân sau eretic lepădându-se de păgânism sau de erezia sa, mărturiseşte pe Hristosul Ortodox şi este martirizat pentru aceasta.

    Dacă mântuirea însemnă comuniunea cu Hristos, aşa cum am văzut, însemnă că în momentul în care intri în comuniune cu Acesta intri în comuniune şi cu toţi cei care sunt “conectaţi” la Hristos – cu toţi prietenii Lui – care sunt atât cei vii cât şi cei adormiţi, sfinţii. Aceasta se numeşte Biserica. Deci în momentul în care intri în comuniune cu Hristos intri şi în Biserica Lui.

    Hristos nu poate fi mincinos şi anume nu poate să I se descopere unuia cu sfinţii Săi, cu icoane, cu Sfintele Taine, cu ierarhia bisericească şi cu sfintele dogme şi canoane, iar altuia să I se descopere fără Taine, fără icoane, fără sfinţi, fără ierarhia bisericească şi fără sfintele dogme. Deci toţi care intra în comuniune cu Hristos nu pot avea crezuri diferite, ci toţi vor avea acelaş Crez.

    Fiind acelas Hristos, El îl va îndemna pe cel căruia I S-a descoperit să intre în Biserica Lui descoperindu-i Taina Mântuirii în Sfântul Botez, în preoţie, în Sfânta Împărtăşanie şi în acelaş Crez în El.

    Cine spune că e în comuniune cu Hristos dar nu se închină la icoane şi nu are preoţie şi nu crede ortodox, de fapt nu e în comuniune cu Hristos, ci e în înşelare, doar crede că e în comuniune, de fapt e în comuniune cu demonii care se prefac în îngeri de lumină şi chiar imită pe Hristos.

    Dacă Hristos văzând inima unui iehovist, papistaş, penticostal, sau păgân I se va descoperi în chip tainic, îl va îndemna să părăsească eresul sau păgânătatea şi îl va conduce la Biserica Ortodoxă.

    Ca exemplu avem cazul sutaşului Corneliu din Faptele Apostolilor, care era om drept şi bun, milostiv, cu multe virtuţi, dar toate nemântuitoare.

    De aceea Duhul Sfânt a venit la el şi a grăit cu dânsul îndemnându-l să meargă la apostolul Petru ca să fie botezat, deci să intre în comuniune cu Hristos şi cu Biserica Lui.

    Prin aceasta vedem că Dumnezeu este nepărtinitor şi nu lasă pe nimeni în bezna morţii, dar în acelaş timp cei care rămân înafara Bisericii Ortodoxe – în opoziţie cu kakodocsii (rău slăvitorii, cei care blasfemiază în felul acesta pe Duhul Sfânt) nu se bucură de roadele Jertfei de pe Cruce a lui Hristos. Pentru ei Hristos este ca şi cum nu ar fi venit şi ca şi cum nu ne-a mântuit, ei trăind exact ca în perioada Vechiului Testament, în «umbra morţii» sufleteşti, aşteptându-i la sfârşit iadul.

    Unii aduc ca argument împotriva învăţăturii Bisericii Ortodoxe cu privire la mântuire, pe care am expus-o mai sus, aşa numita vedenie a Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, dar nimeni nu a demonstrat autenticitatea şi nici continuitatea patristică a acestei «vedenii» care afirmă că erau şi păgâni în Rai, dar erau orbi, nu aveau vedere. Chiar dacă această vedenie ar fi adevărată tot nu putem trage concluzia că aceşti păgâni erau în Rai, pentru că Împărăţia cerurilor însemnă în primul rând vedere duhovnicească, vederea Luminii Necreate, lipsa vederii însemnând de fapt iad.

    Lumea dinafară Bisericii Ortodoxe este în puterea celui rău, a diavolului, iar acest lucru se vede cel mai bine chiar prin rugăciunile de exorcizare care se fac catehumenului sau copilaşului la Botez.

    Până la Botez, spune Sfântul Isac Sirul, diavolul este cuibărit în inima omului, deci este stăpân pe om, împărăţind în inimă. Doar prin exorcizările de la botez, apoi prin lepădare şi prin Taina Botezului este gonit diavolul din inima copilului sau catehumenului. (Molitfelnic, măn. Petru Vodă – Şi suflă preotul de trei ori asupra inimii lui în chipul Sfintei Cruci, şi îl însemnează de trei ori, la frunte, la gura şi la inimă , zicând: GONEŞTE DE LA DÂNSUL PE VICLEANUL ŞI NECURATUL DUH CARE SE ASCUNDE ŞI SE ÎNCUIBEAZĂ ÎN INIMA LUI; aceasta se zice de trei ori. Înainte de acestea sunt exorcismele – care încep cu cuvintele: Să te certe pe tine diavole… exact ca la molitfele Sfântului Vasile cel Mare, iar la sfârşit de tot, exact înainte de Crez se fac lepădările.)

    Tainele înafara Bisericii nu sunt mântuitoare, ele râmânând sub stăpânirea diavolului care înşeală prin pseudo creştinismele umaniste şi pseudo-taine.

    Tot cel ce se împărtăşeşte cu împărtăşania eretică se face părtaş la tatăl minciunii care a inspirat erezia şi anume cu diavolul, spune Sfântul Nicodim Aghioritul. Tainele ereticilor, conform tuturor sfintelor canoane sunt apă de ploaie, neavând caracter mântuitor.

    Sintetizând învăţătura Sfinţilor Părinţi dar şi canoanele Sfintelor Sinoade, mai ales hotărârea Sinodului din Cartagina împotriva pelagianismului care susţinea mântuirea înafara Bisericii prin forţe proprii, profesorul Dimitrios Telenghidis afirma la Conferinţa de la Constanța:

    “Nu există mântuire înafara Bisericii, pentru că dacă ar fi existat atunci s-ar fi golit întreaga lucrare de mântuire a lui Hristos, nu ar mai fi avut rost întruparea lui Hristos.

    Când vorbim de mântuire înţelegem o comuniune de viaţă. Hristos când a plecat din această lume le-a spus ucenicilor : «Viaţa mea o dau vouă». Aceasta nu este viaţa Lui ca Om ci este viaţa Dumnezeului în Treime, este viaţa necreată, este dumnezeirea, la care noi trebuie să participăm ca să ne mântuim.

    Hristos a luat firea umană ca să ne dea posibilitatea de a participa la viaţa Treimică. Mântuitorul spune «Eu sunt viţa, voi mlădiţele, dacă o mlădiţă nu aduce rod, se taie şi se aruncă în foc», ceea ce înseamnă că atunci când cineva nu are Dreapta Credinţă este tăiat din Biserică, ceea ce au făcut Sfintele Sinoade tăind pe eretici din trupul Ei. Aşadar nu e posibil ca unul rupt din Biserică să aducă rod, pentru că rodul Bisericii este mântuirea. Diavolul nu se mântuieşte pentru că nu are smerenie. Un om dinafara Bisericii nu poate fi smerit, pentru că nu urmează Adevărului descoperit de Dumnezeu Întrupat».

    În Sinodiconul Ortodoxiei sunt trecute anatemele împotriva celor care consideră că ar există Har mântuitor înafara Bisericii Ortodoxe afirmând conform Sinoadelor Isihaste numite împreună şi Sinodul IX Ecumenic, care a pornit de la disputa cu ereticul Varlaam de Calabria cu Sfântul Grigorie Palama.

    «Cei ce cugetă şi zic că toată puterea şi energia triipostaticei Dumnezeiri sunt create, ca unii care de aici ne silesc să credem că este creată însăşi fiinţa dumnezeiască – căci energia creată, potrivit Sfinţilor, va vădi drept creată şi firea (din care emană) iar energia necreată va caracteriza fiinţa necreată -, şi de aici sunt în primejdie de a cădea cu totul în ateism, ca unii ce atribuie credinţei celei curate şi ireproşabile a creştinilor mitologia elenică şi adorarea creaturilor, şi nu mărturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiască insuflare şi cu modul evlavios de a cugeta al Bisericii, că toată puterea şi energia naturală a Dumnezeirii celei triipostatice este necreată, să fie anatema» (Sinodiconul epocii Paleologilor – împotriva lui Varlaam şi Akindin).

    Conform învăţăturii romano-catolice, lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor este ea însăşi o creaţie şi atunci înseamnă că nimeni nu se poate împărtăşi de Dumnezeu. Umanismul şi raţionalismul având bazele tocmai în această erezie care spune că nu avem părtăşie directă cu Dumnezeu prin Har, prin Sfintele Taine şi atunci înseamnă că ei, care neagă Harul Necreeat cu ce anume se împărtăşesc din Potir? Cu o creaţie. Deci nu pot avea o comuniune cu Dumnezeu, deci nu pot avea mântuire, care este tocmai comuniunea directă cu Dumnezeu, nemijlocită de ceva creat.

    “Aceasta este credinţa Apostolilor; este credinţa Părinţilor; este credinţa ortodocşilor; această credinţă mântuieşte lumea. Pe aceşti propovăduitori ai adevăratei credinţe, îi lăudăm ca pe nişte fraţi şi ca pe cei ce dorim să îi avem ca pe părinţii noştri, spre slava şi cinstea adevăratei credinţe» aşa afirma Sinodiconul Ortodoxiei (conform originalului grecesc – Triodul în greacă veche -traducerea îmi aparţine).

    Cu alte cuvinte aceasta este singura credinţă mântuitoare care te pune în legătură cu Creatorul şi Mântuitorul. Lumina cea Necreată, Lumina Taborică este starea de mântuire, de Împărăţia Cerurilor, care nu poate veni atunci când te afli în neadevăr, în părtăşie cu duhurile necurate.

    Evanghelia Înfricoşatei Judecăţi (Matei 25:31-46) nu vorbeşte despre fapte bune în sine, ci de Sfintele Fapte Bune, Hristos numindu-i fraţi mai mici pe cei care sunt credincioşi, nu necredincioşi: «Botezul şi împărtăşirea cu sfintele Taine ne fac fraţi» ( Sfântul Ioan Hrisostom, Omilii la Matei, 897), arătând că Judecata lui Dumnezeu este dreaptă, şi că nu se va cere la judecată lucruri peste putinţă omului de realizat: să dai un pahar cu apă, să vizitezi un bolnav sau întemniţat.

    Continuă Sfântul Ioan Gura de Aur : «de ar fi făcut drepţii mii şi mii de fapte bune, răsplătirea lor va fi tot un Dar de la Dumnezeu, că li s-a dar Cerul şi Împărăţia şi o atât de mare cinste în schimbul unor atât de mici şi neînsemnate fapte» (Omilii la Matei).

    De aici se vede că totul este Hristocentric: în fiecare om trebuie să îl vedem pe Hristos. Dacă faptele milei trupeşti sunt atât de importante, dar faptele milei sufleteşti, cum ar fi să întorci pe eretic şi păgân de la răutatea lui şi să îl scufunzi în baia Sfântului Botez Ortodox? Nimeni nu va fi nedreptăţit la Judecată şi ar fi o blasfemie să gândim că cineva ar fi totuşi nedreptăţit.

    Părintele Serafim Roze spunea că Ortodoxia este firea omului, de aceea Duhul Sfânt luminează pe cei care sunt smeriţi şi primesc descoperire dumnezeiască venind în chip minunat în Biserica Ortodoxă.

    Dar Dumnezeu a lăsat propovăduirea Bisericii în mâinile noastre, ale credincioşilor, având puterea de a vesti până la marginile lumii Ortodoxia, ca şi fraţii noştri întru umanitate să audă cuvântul Ortodoxiei şi să se mântuiască. De aceea părinţii din Sfântul Munte Athos au trimis monahi dar şi laici în Africa, la triburi îndepărtate, la aborigeni şi în toate colţurile lumii ca să vestească Evanghelia lui Hristos Ortodox.

    Dacă avem întradevăr râvnă pentru mântuirea noastră, să ne gândim şi la mântuirea neortodocşilor şi să mergem să le vorbim de Ortodoxie, aşa cum ne pricepem şi Duhul Sfânt va vorbi prin noi.

    Sfântul Mucenic Daniil Sisoyev spune că având în vedere această tragedie, cum că mântuirea aproapelui neortodox este în mâinile noastre, trebuie să devenim apostoli ai Ortodoxiei în lume prin toate mijloacele şi în felul acesta scoatem de sub robia satanei neamurile şi ne mântuim şi noi sufletul.

    Amin.

    de Preot Matei Vulcanescu

  22. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 16:16 | #22

    Sarut dreapta!!!

  23. catalin
    noiembrie 20th, 2012 la 16:38 | #23

    @preot adam ionel
    Parinte Adam, blagosloviti si iertati! Am citit cartile Sfantului Isaac aparute la Deisis si tocmai de acolo am vazut ca sfantul nu a avut nimic de a face cu Constantinopolul. Citatul pe care l-ati dat este irelevant, continuati sa cititi tot studiul introductiv si va veti lamuri. Iar daca veti citi si Cuvintele recent descoperite ale Sfantului va veti tulbura si mai mult cand vedea expusa erezia dioprosopista! Asta nu scade cu nimic faptul ca Biserica lui Hristos la simtit pe Isaac drept sfant!

  24. preot adam ionel
    noiembrie 20th, 2012 la 16:50 | #24

    Dragul meu ne invartim in detalii.Parintele Matei a expus clar tot ceea ce ne ntereseaza.Ideea este ca notiunea de mantuire este mult sucita astazi,si in seminarii si in facultati si cresc viitori parinti intru-un duh strain de duhul Sfintilor Parinti. Noi aici zicem ca socializam dar suntem intr-un spatiu strain de Ortodoxie ,nici nu ar trebui sa fim pe aici.Dar suntem din nevoia de a impartasi durerea, framantarile fiecaruia cu privire la mantuirea sufletului .Ideea este ca suntem pe cale. Orice discutie este constructiva.Ma doare sufletul sa vad ce ne impartasim unii altora aici in spatiul virtual cand ar trebui sa discutam la conferintele preotesti aceste probleme.Dar acolo ne-am institutionalizat si am devenit terestri pana in maduva oaselor.

  25. Admin
    noiembrie 20th, 2012 la 23:55 | #25

    @catalin
    Nu voi rasfoi acum toata opera Sf. Ioan Gura de Aur, ca sa regasesc aceste texte. Am gasit acest text: De altfel, trâmbiţa de aur a Bisericii noastre, Sfântul Ioan Gură de Aur, a trâmbiţat într-o omilie asemănătoare: “Atenţie! Schisma nu o poate spăla nici chiar sângele mucenicesc”. Daca a spus asta despre schismă e clar că în cazul ereziei nici nu avem ce discuta… Referitor la cele spuse de Mitropolitul Serafim cred că e de prisos a aminti aici că mitropolitul de Pireu nu este adeptul unei „ortodoxii metaforice”. Spune lucrurilor pe nume. În video, nu-l puteţi vedea pe tânărul martir închinându-se, pentru că e imobilizat şi – cel mai probabil – legat la maini. Scrieţi: „Trimiterea la cele patru feluri de a a judeca oamenii la sfarsitul veacurilor de catre Hristos, dupa Sfantul Grigorie al Nissei, nu abordeaza problema celor care si au varsat sangele pentru Hristos.” Explicit, sigur că nu; implicit însă, da. Lăsaţi-mă să cred că oamenii îndumnezeiţi – precum Părintele Paisie Aghioritul – au dreptate, iar nu teologii post-patristici. Mai scrieţi: „Sa nu uitam ca Parintii au numit mucenicia celor nebotezati botez al sangelui…”. Aici e vorba de catehumenii nebotezaţi, nu de eretici.

  26. Admin
    noiembrie 21st, 2012 la 14:38 | #26

    Am primit pe e-mail:
    ———- Mesaj redirecţionat ———-
    De la:
    Data: 21.11.2012 13:42
    Subiect: Da si tu telefon, sa fim cat mai multi.
    Către:
    002-03-4868595 suna la numarul asta de telefon si cere cu patriarhul Teodor si spune-i exact ce crezi desspre evenimentul intronizarii si gestul lui.
    Sun si eu, in curand iese din Sinod. Recomanda-te si spune, mi-a spus IPS Meletie de Katanga / Kong ca asa tre sa procedam, Ca ei au tipat in sinod.La ora asta inca se desfasoara Sinodul.
    pr Matei

  27. catalin
    noiembrie 21st, 2012 la 16:22 | #27

    @Admin
    Parintilor Dumnezeu sa ne ierte si sa ne miluiasca pe toti! Imi pare rau ca am facut tuburare, insa eu raman pe parerea Bisericii lui Hristos. Sa nu ne mai incurcam cu argumente sofistice! Hristos este Adevarul si Dragostea! El sa ne lumineze si sa aduca pacea sa in inimile noatre!Gestul Patriarhului Teodor este unul gresit, iar eu nu sunt ecumenist. Imi pare rau ca nu ati putut sa.mi oferiti nici un raspuns la problemele ridicate si v-ati invartit in jurul cozii. A accepta jertfa celuilalt pt Hristos nu inseamna a fi ecumenist. E usor pt noi, care ergem la parasaturi si la hramuri, sa aratm cu degetul si sa zicem „ereticii” cand e vb despre cei care traiesc in mijlocul musulmanilor si trebuie zilnic sa,l marturiseasca pe Hristos. Cred cu tarie ca cel care moare pt Hristos, indiferent de confesiunea din care face parte, va fi in Rai cu Domnul ca si talharul de pe cruce!

  28. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 22nd, 2012 la 23:41 | #28

    Scrisoare catre Prea Fericitul Patriarh al Alexandriei, Teodor ce arata mahnirea pe care o traim vazand cum este blasfemiata credinta Ortodoxa. PATRIARHUL TEODOR AL II-LEA al Alexandriei S-A AUTODETRONAT LA ÎNTRONIZAREA NOULUI “PATRIARH” COPT [omonim, Teodor al II -lea]. RUŞINOS PENTRU PATRIARHUL ORTODOX – SUCCESOR LEGITIM AL SF. APOSTOL MARCU – SĂ OFERE MITRĂ ŞI SĂ STRIGE “VREDNIC ESTE” PATRIARHULUI ERETIC MONOFIZIT, A CĂRUI “SINAGOGĂ” E ANATEMIZATĂ DE CEI 630 DE SFINŢI PĂRINŢI DE LA CALCEDON (451) ŞI DE TOATE SINOADELE ECUMENICE URMĂTOARE (V, VI ŞI VII). CELOR CATERISIŢI DE SINOADELE ECUMENICE NU LI SE OFERĂ ODĂJDII, CI – DACĂ AR MAI PĂSTRA VREUN VEŞMÂNT LITURGIC ORTODOX – LI SE IA (VIDEO)
    Μακαριώτατε Πάπα και Πατριάρχα Αλεξανδρείας Κύριε Θεόδωρε.

    Με βαθύτατη αγάπη και σεβασμό, θα ήθελα να εκφράσω την στενοχώρια μου και πολλών κληρικών και λαικών για το γεγονός που έγινε στην ενθρόνιση του νέου πατριάρχου των Kοπτών Αντιχαλκηδονίων. Βέβαια είναι πολύ ωραίο να συμπαθούμε και να αγαπούμε τους αδελφούς μας κόπτες. Ξέρω την θλίψη και το μαρτύριο που περνάνε αυτοί σε μια μουσουλμανική χώρα, και την αγάπη τους και ομολογία τους προς τον Χριστό. Όμως, δεν μπορούν να βγάλουν τα σύνορα που τοποθέτησε το Άγιο Πνευμα στην τέταρτη Οικουμενική σύνοδο και στις υπόλοιπες Οικουμενικές συνόδους, επειδή αυτά δεν είναι ανθρώπινα όρια, αλλά είναι όρια που ο ίδιος ο Θεός τα έβαλε μεταξύ Ορθοδόξων και ετεροδόξων. Οι ανθρώπινες προσπάθειες για ένωση δεν μπορούν να έχουν αποτελέσματα εάν οι κόπτες δεν αναγνωρίσουν τήν τέταρτη Οικουμενική σύνοδο και τις υπόλοιπες συνόδους. Δυστυχώς, αυτοί είναι ακόμα εκτός της Εκκλησίας του Χριστού. Και εάν οι ηγέτες της Εκκλησίας μας αναγνωρίσανε τα μυστήρια των κοπτών, αυτό δεν σημαίνει ότι το Άγιο Πνεύμα τα αναγνώρισε. Δεν μπορούμε ακόμη να παραβλεψουμε τα αναθέματα που πάλι το Άγιο Πνευμα έδωσε για να ξέρουνε αυτοί ότι είναι έξω από την Ορθόδοξη Εκκλησία και εάν θέλουνε να επιστρέψουνε πρέπει να δεχτούνε την τέταρτη Οικουμενική σύνοδο και τις υπόλοιπες συνόδους. Εάν πούμε ότι οι πατέρες από την τέταρτη Οικουμενική σύνοδο έκαναν λάθος, σημαίνει ότι και όλη η Εκκλησία έχει στα θεμέλιά της ένα λάθος που σημαίνει βλασφημία και αθεισμό. Το ίδιο Πνεύμα που ενέμπνευσε τους Ευαγγελιστές να γράψουν τα Ευαγγέλια ενέπνευσε και την τέταρτη Οικουμενική Σύνοδο και όλες τις Οικουμενικές συνόδους. Η κίνησή σας, αυτή να δώστε μία μήτρα και να πείτε “Άξιος”! σημαίνει ότι αναγνωρίζετε τόν πατριάρχη των κοπτών ως αληθινό πατριάρχη. Με αυτό αμφισβητείται η ίδια η ταυτότητά σας ως μοναδικός Ορθόδοξος Πατριάρχης Αλεξανδρείας και Πάσης Αφρικής. Αρνηθήκατε τον θεσμό που εκπροσωπείτε.Αυτό δεν είναι θέμα περηφάνειας, αλλά θέμα αλήθειας εν Αγίω Πνεύματι. Εξαρτάται από αυτό η σωτηρία χιλιάδων ψυχών χριστιανών ορθοδόξων. Μην τους αμφισβητείτε. Μπορούμε να αγαπάμε τους Κόπτες και όλους τους ετερόδοξους χωρίς να κάνουμε λατρευτικές και δογματικές κινήσεις που είναι εκτός της παράδοσης των Αγίων Πατέρων.
    patera Matheos Vulcanescu
    Metropoli Veria, Naoussa kai Kampania.
    dr. Marian Maricaru theologos

    Prea fericite Papa si Patriarh al Alexandriei si intregii Africi, domnule Teodor

    Cu cea mai adanca dragoste si respect,

    As vrea sa imi exprim ingrijorarea mea si a multor clerici si laici, in privinta evenimentului intronizarii patriarhului copt miafizit al egiptenilor.

    Desigur ca este foarte frumos sa simpatizam si sa ii iubim pe fratii nostri copti miafiziti.
    Cunosc necazurile pe care le trec acestia intr-o tara musulmana, cunosc dragostea si marturisirea lor catre Hristos. Dar nu pot sa scoata granitele pe care Duhul Sfant le-a pus la Sinodul IV Ecumenic si la celelalte Sinoade Ecumenice, pentru ca acestea nu sunt granite omenesti, ci sunt granite pe care isus Dumnezeu le-a pus intre Ortodoxie si eterodoxie. Incercarile omenesti de a uni pe necalcedoniei cu Biserica Ortodoxa nu pot avea rezultate daca acestia nu recunosc Sinodul al IV-lea Ecumenic si celelalte Sinoade.

    Din pacate, acestia se gasesc inca inafara Bisericii lui Hristos, si chiar daca mai marii Bisericilor noastre recunosc Tainele coptilor, aceasta nu insemna ca Duhul Sfant le recunoaste. Nu putem noi sa scoatem anatemele, pe care Duhul Sfant le-a dat ca sa stie acestia ca se afla inafara Bisericii Ortodoxe, si daca vor sa se intoarca trebuie sa primeasca Sinodul IV Ecumenic si toate celelalte Sinoade. Daca spunem ca Parintii de la Sinodul IV Ecumenic au gresit, atunci insemna ca toata Biserica are la baza Ei o gresala, ceea ce este blasfemie si ateism, sa spunem asa ceva. Acelas Duh care a insuflat pe Evanghelisti sa scrie Evanghelia a insuflat si al IV-lea Sinod Ecumenic si toate Sinoadele Ecumenice.

    Gestul dumneavoastra, de a da o mitra si a spune “Vrednic este” patriarhului miafizit insemna ca recunoasteti pe patriarhul coptilor ca patriarh adevarat. In felul acesta negati chiar indentitatea dumneavoastra de singur Patriarh Ortodox al Alexandriei si a intregii Africi. Ati negat institutia pe care o reprezentati. Aceasta nu este o problema de mandrie ci e problema de Adevar in Duhul Sfant. Depinde de aceasta mantuirea a milioane de suflete ale crestinilor ortodocsi. Sa nu ii dati la o parte. Putem sa ii iubim pe Copti si pe toti eterodocsii fara a face miscari dogmatice si cultice care sunt inafara invataturii Sfintilor Parinti.

    preot Matei Vulcanescu

    Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei

    teolog drd.Marian Maricaru

  29. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 23rd, 2012 la 04:42 | #29

    Traducerea in limba romana(revizuita):

    Prea fericite Papa si Patriarh al Alexandriei si intregii Africi, Teodor

    Cu cea mai adanca dragoste si respect, as vrea sa exprim ingrijorarea mea si a multor clerici si laici, in privinta evenimentului intronizarii patriarhului copt miafizit al egiptenilor. Desigur ca este foarte frumos sa simpatizam si sa ii iubim pe fratii nostri copti miafiziti.
    Cunosc necazurile pe care le trec acestia intr-o tara musulmana, cunosc dragostea si marturisirea lor catre Hristos. Dar nu pot sa scoata granitele pe care Duhul Sfant le-a pus la Sinodul IV Ecumenic si la celelalte Sinoade Ecumenice, pentru ca acestea nu sunt granite omenesti, ci sunt granite pe care insusi Dumnezeu le-a pus intre Ortodoxie si eterodoxie. Incercarile omenesti de a uni pe necalcedonieni cu Biserica Ortodoxa nu pot avea rezultate daca acestia nu recunosc Sinodul al IV-lea Ecumenic si celelalte Sinoade. Din pacate, acestia se gasesc inca in afara Bisericii lui Hristos, si chiar daca mai marii Bisericilor noastre recunosc Tainele coptilor, aceasta nu insemna ca Duhul Sfant le recunoaste. Nu putem noi sa scoatem anatemele, pe care Duhul Sfant le-a dat ca sa stie acestia ca se afla inafara Bisericii Ortodoxe, si daca vor sa se intoarca trebuie sa primeasca Sinodul IV Ecumenic si toate celelalte Sinoade. Daca spunem ca Parintii de la Sinodul IV Ecumenic au gresit inseamna ca toata Biserica are la baza Ei o greseala, ceea ce este blasfemie si ateism. Acelasi Duh care a insuflat pe Evanghelisti sa scrie Evanghelia a insuflat si al IV-lea Sinod Ecumenic si toate Sinoadele Ecumenice. Gestul dumneavoastra, acela de a da o mitra si a spune “Vrednic este” patriarhului miafizit inseamna ca recunoasteti pe patriarhul coptilor ca patriarh adevarat. In felul acesta negati chiar indentitatea dumneavoastra de singur Patriarh Ortodox al Alexandriei si a intregii Africi. Ati negat institutia pe care o reprezentati. Aceasta nu este o problema de mandrie, ci este o problema de Adevar in Duhul Sfant. De aceasta depinde mantuirea a milioane de suflete ale crestinilor ortodocsi. Sa nu ii dezamagiti. Putem sa ii iubim pe Copti si pe toti eterodocsii fara a face gesturi cultico-dogmatice care sunt in afara invataturii Sfintilor Parinti.

    preot Matei Vulcanescu

    Mitropolia Veriei, Nausei si Campaniei

    teolog drd.Marian Maricaru

  30. teofilact
    noiembrie 23rd, 2012 la 19:05 | #30

    Sintagma aceasta merge pe acelasi principiu <Papa urmas al sf ap Petru? nu mi se pare chiar ortodoxa aceasta afirmatie.

  31. teofilact
    noiembrie 23rd, 2012 la 19:07 | #31

    *sintagma aceasta: urmas legitim al sf Marcu

  32. sorin
    noiembrie 25th, 2012 la 21:09 | #32

    Eu am citit in interviul luat de Pr. Coman lui Shenouda cu prilejul vizitei lui in Romania, interviu publicat in cartea ‘Ortodoxia sub presiunea istoriei’, ca el nu accepta 2 firi in Hristos, asa cum dogmatizam noi, ortodocsii. Poate ca mono/miafizitul ala din primul comentariu era … schismatic, rupt de coptii din Egipt. Cine stie, poate ca e si afurisit de copti si noi stam sa ne uitam in gura lui ce zice? Conteaza ce zic episcopii lor in scris, mai ales, nu? Daca Shenouda dogmatizeaza mono/miafizit in scris, ce ne mai trebuie noua alte marturii?

  33. Admin
    noiembrie 26th, 2012 la 10:45 | #33

    @teofilact

    Sfântul Nectarie susţine că Apostolul Petru nu a fost niciodată episcop al Romei; iar în cazul Tronului Alexandriei – dacă conteşti prin „nu mi se pare” – înseamnă că negi succesiunea apostolică.

  34. Admin
    noiembrie 26th, 2012 la 14:44 | #34

    @catalin
    Sfântul ,,mult nedreptăţit”

    Odată stareţul stătea în afara Mănăstirii Stavronikita si discuta cu nişte închinători. Unul dintre ei care era teolog, susţinea că Sfântul Isaac Sirul a fost nestorian. Din nefericire repeta cunoscutele concepţii apusene.

    Părintele Paisie a încercat să-l convingă că Avva Isaac Sirul este nu numai ortodox, dar si sfânt si că au mult har şi putere cuvintele lui ascetice, dar în zadar. Teologul stăruia cu încăpăţânare în părerile lui. Dupa ce au terminat discuţia, Stareţul a plecat spre coliba sa întristat.

    Pe drum, în timp ce se ruga, in locul unde se află un platan mare, ,,ceva i s-a întâmplat”, după cum el însuşi a povestit. Stareţul nu a destăinuit tot ce i s-a petrecut, dar, potrivit spuselor lui, a vazut în vedenie ceata Cuvioşilor Părinţi trecând prin faţa lui. Unul dintre ei s-a oprit şi i-a spus: ,,Eu sunt Issac Sirul. Sunt foarte ortodox. Într-adevăr în ţinutul meu a existat eresul lui Nestorie, dar eu m-am luptat împotriva lui.” Ne este cu neputinţă să adeverim sau să respingem credibilitatea acestei mărturii. Cu toate acestea, este de netăgăduit faptul că acel ,,ceva care i s-a întâmplat” Stareţului a fost un fapt dumnezeiesc, care l-a încredinţat foarte limpede despre ortodoxia şi sfinţenia Avvei Issac Sirul.

    ,,Cuvintele ascetice” ale Sântului Issac Sirul le ţinea la căpătâiul său şi le citea mereu. Pentru o perioadă de şase ani acestea au fost singura lui lectură duhovnicească. Lua o frază şi toata ziua o punea în practică. Stareţul ,,mesteca” toate cuvintele Sfântului, aşa cum ,,animalele îşi rumegau mâncarea lor”, potrivit expresiei lui. Împărţea de binecuvântare o culegere alcătuită din cele mai frumoase cuvinte ale Sfântului pentru a îndemna pe cât mai mulţi la citirea lor. ,,Foarte mult ajută studiul *Cuvintelor ascetice* ale Sfântului Isaac, spunea Stareţul, pentru că ele îl ajută pe omul care crede în Dumnezeu să prindă sensul cel mai adânc al vieţii şi să alunge orice fel de comlex mic sau mare. Puţină citire a cuvintelor Avvei Isaac schimbă sufletul cu multele lor vitamine”

    Sfătuia şi pe mireni să citescă din Sfântul Isaac, dar foarte puţin, ca să-l poata ,,asimila”. Stareţul spunea ca scrierile lui Avva Isaac valorează cât toată patristica.

    În cartea Avvei Isaac din care citea Stareţul a însemnat sub icoana Sfântului , în care este zugrăvit cu o pană în mână: ,,Avva al meu, dă-mi mie pana ta, ca să subliniez toata cartea ta.”(Adica tot textul cărţii merită să fie subliniat.)

    Stareţul nu numai că îi citea scrierile, dar avea şi multă evlavie la el. La ,,Panaguda” , una din cele cinci-şase icoane pe care le avea deasupra Sfintei Mese era a Sfântului Isaac. Din dragoste şi evlavie faţă de Sfânt, Stareţul a dat numele unuia dintre fiii săi duhovniceşti, atunci cand l-a făcut schimonah. Pomenirea Sfântului o prăznuia la 28 septembrie cu priveghere de toată noaptea. La una dintre aceste privegheri Stareţul a fost văzut într-o lumină taborică, ridicat de la pamânt şi transfigurat. În vechime, când Sfântul Isaac se prăznuia împreună cu Sfântul Efrem Sirul, Stareţul a adăugat în Mineiul pe ianuarie, la ziua 28, următoarele:

    Luna ianuarie, în 28 de zile, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Efrem Sirul şi a marelui isihast Isaac, mult nedreptăţitul.

    SURSA: cartea “Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisă de ucenicul său, Ierom. Isaac

  35. catalin
    noiembrie 26th, 2012 la 17:05 | #35

    „Ne este cu neputinţă să adeverim sau să respingem credibilitatea acestei mărturii”- Zic si eu ca si Cuviosul Isaac Libanezul, autorul vietii Cuviosului Paisie Aghioritul.

  36. Admin
    noiembrie 26th, 2012 la 17:37 | #36

    @catalin
    „Cu toate acestea, este de netăgăduit faptul că acel ,,ceva care i s-a întâmplat” Stareţului a fost un fapt dumnezeiesc, care l-a încredinţat foarte limpede despre ortodoxia şi sfinţenia Avvei Issac Sirul.” – Zic si eu ca si Cuviosul Isaac Libanezul, autorul vietii Cuviosului Paisie Aghioritul.

  37. catalin
    noiembrie 26th, 2012 la 18:35 | #37

    Foarte bine parinte.

  38. MM
    noiembrie 27th, 2012 la 01:15 | #38

    @Sorin: dar ce ne facem daca episcopii nostri, in scris, au primit, spre exemplu, Acordul eretic de la Balamand?

  39. sorin
    noiembrie 27th, 2012 la 01:53 | #39

    tu chiar nu stii ce sa faci sau viclenesti acum?

  40. MM
    noiembrie 27th, 2012 la 15:34 | #40

    Apropos de chestii semnate de episcopi: cine poate face rost de documentele, in orice limba internationala sau in greaca ori romana, ale Acordului dintre ortodocşi si necalcedonieni de la Chambesy de acum aproape 20 de ani? Este nevoie de ele, integral, ca sa stim ce si cum.
    @Sorin: domnule, dumneavoastra sunteti de acord cu dublul standard?

  41. sorin
    noiembrie 27th, 2012 la 20:57 | #41

    multumesc de intrebare, e foarte buna. nu ma asteptam la ea. in general, nu prea am timp, dar … din curtoazie raspund la ea.

    ca si tine, sunt intru totul de acord. chiar si cu triplul/cvadruplul standard.

    da, sunt de acord sa nu tratezi copiii ca pe maturi, femeile ca pe barbati, prostii ca pe destepti.
    da, sunt de acord sa spui doar 1/4 de adevar unuia, 1/2 altuia, 3/4 altuia si 4/4 altuia.
    da, sunt de acord sa fac lucruri neconforme standardului meu, dar conforme standardului altuia.
    etc.

  42. Parintele Matei Vulcanescu
    noiembrie 30th, 2012 la 01:48 | #42

    Domnu Sorin, cred ca confundati amarnic niste notiuni.
    Definiti va rog ce intelegeti dvs prin „dublu standard” ca se pare ca nu aveti notiunea clara. Ea are un sens clar negativ, in nici un caz pozitiv. In privinta Dogmelor, care sunt Revelate de Dumnezeu si Adevaruri Vesnice, in orice sistem de referinta ar fi raman aceleas. Nu se schimba si sunt prezentate ca atare! Fie ca le intelegem fie ca nu le intelegem. Ele se traiesc apoi prin experienta in Duhul Sfant si apoi sunt intelese si la nivel rational.

  43. sorin
    noiembrie 30th, 2012 la 20:53 | #43

    eu zic sa ma tutuiti, ca sunt rob ca si voi si nu prea imi place domnia-mi. doar daca vreti.

    pai cele spuse de mine mai sus nu sunt standarde diferite, duble, triple si cvadruple? daca nu sunt asta, ce sunt atunci?

  44. Luchian Savin
    decembrie 25th, 2012 la 22:49 | #44

    @teofilact

    @preot adam ionel
    Parinte, si iubirea „umanista” ar fi buna daca am avea-o. Dar noi nu o avem nici macar pe cea hristica. Pentru sfintia ta chiar are importanta ce nume are fratele ca sa il poti iubi? o fi de calugar, o fi de mirean, o fi un simplu username sau o fi chiar admin-ul acestui blog si sfintia ta scrii aici datorita muncii si nevointei lui… ce anume si ce nume te impiedica sa il iubesti?

  45. un pacatos
    ianuarie 20th, 2013 la 14:24 | #45

    Sa ne iubim uni pe altii

    ANATEMIZARILE SUNT LUCRURI CARE AU FACUT MARI DESBINARI IN BISERICA PRIMARA SA INTELEGEM CA NUMAI PRIN DRAGOSTE FATA DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE NOSTRU NE PUTEM MANTUI
    DOART SI CATOLICI AU FOST DECLARATI ERETICI SI ANATEMIZATI SI TOTUS ANATEMELE AU FOST RIDICATE RECIPROC SI TOTUS UNI PREOTI SAU EPISCOPI MAI „DESTEPTI” CAUTA SA IMPIEDICE ACEST PROCES FRUMOS SPRE UNIREA TUTUROR
    UN DOMN O CREDINTA SI UN BOTEZ
    SA NU NE INSELAM CA DACA VOM ZICE CA SUNTEM ORTODOXI VOM FI MANTUITI SI PE FRATELE NOSTRU INDIFERENT DE CONFESIUNEA LUI APARTENETA NU IL IUBIM
    ACEASTA ESTE ADEVARATA EREZIE SA NU ITI IUBESTI APROAPELE, CHIAR SI VRASMASUL CA PE TINE INSATI
    SAU IUBITOREA DE HRISTOS „BISERICA ORTODOXA PROZELITA” CARE CAUTA DOAR SA CRITICE SA BARFESCA SA URASCA SI PRIN ASTFEL DE LUCRURI O SA AJUNGA DIRECT IN RAI ? SAU ” PLIANSUL SI SCRISNIREA DINTILOR”
    NOI CAUTAM PACEA, DRAGOSTEA, SI PARTASIA FRATEASCA

  1. Nici un trackbacks momentan.