Arhive categorii: Predici

PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA) – Idolatrii contemporani

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
 la Duminica a IV-a după Rusalii

(Matei 8, 5-13)

Alte predici:

 

* * *

Idolatrii contemporani

 

Biserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe Sfinţii Apostoli. Îi cinsteşte cu o sărbătoare aparte pe fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr-o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc pe 30 iunie. Şi pe drept le acordă această cinste. Pentru că Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii, sunt giganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii.
Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporului elin. Nimănui altuia nu-i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează Apostolului Pavel şi Apostolului Andrei. Acestora, noi, elinii. le datorăm faptul că suntem creştini. Dacă Apostolul Pavel nu ar fi urcat în Areopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă Apostolul Andrei nu s-ar fi răstignit în Patra, noi n-am fi fost creştini. Prin predica, prin ostenelile, prin lacrimile şi sângele apostolilor Elada a devenit o ţară creştină.
Dar se pune întrebarea: Suntem într-adevăr creştini?

Continuă să citești →

SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Ioan Gură de Aur

Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

din “Predici la duminici si sarbatori”

(29 iunie)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10)

Alte articole:

* * *

Cuvânt de laudă Apostolului Pavel

Ce este omul, cât de mare este nobleţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel.

El stă acum de faţă cu glas mare spre a răpune pe toţi pârâşii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună şi spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, şi, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni.

Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună şi pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor şi le-a numit pe acestea „vremelnice şi uşoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire. Continuă să citești →

Mitropolitului Augustin de Florina: Predica la Duminica a III-a după Rusalii

Mitropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a III-a dupa Rusalii

Alte predici:

ADORAREA MAMONEI

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care înghit minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească. Continuă să citești →

Predică la duminica a treia după Rusalii a Sfântului Nicolae Velimirovici

Predică la duminica a treia dupa Rusalii

*

Evanghelia mintii curate

Matei 6, 22-33

Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intaiimparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.

Dintre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin; Dumnezeu le-a dat cel mai mult crestinilor, si va cere mult de la ei. Popoarelor care s-au indepartat de descoperirea primordiala a lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a lasat natura si mintea: natura drept carte si mintea drept indreptar de citire a acestei carti. Crestinilor insa pe langa natura si minte, le-a fost restaurata revelatia primordiala, si li s-a dat o noua revelatie in DomnulIisus Hristos. Crestinii au si Biserica, paznic, talcuitor si indrumator intru amandoua Revelatiile; in sfarsit, crestinii au si puterea Duhului Sfant, de viata -datator, invatator si calauzitor inca din inceputul Bisericii. Astfel pe cand necrestinii au un singur talant – mintea – care ii indruma si-i invata din cartea naturii, crestinii au cinci talanti: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Continuă să citești →

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh al Sfântului Ioan Gură de Aur: BOGATUL NU TREBUIE SĂ SE SEMEŢEASCĂ ÎNTRU BOGĂŢIA SA

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh

din “Predici la duminici şi sărbători”

„Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon întru toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Mat. 6, 28- 29).

Bogatul nu trebuie să se semeţească întru bogăţia sa

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le, să nu se înalţe cu gândul, nici să nădăjduiască spre bogăţia cea nestătătoare”. Această învăţătură a dat-o Pavel ucenicului său Timotei (l Tim. 6, 17).

Este vrednic de luarea aminte a noastră, că Apostolul nu opreşte bogăţia în sine, nu a zis: „insuflă bogaţilor, să fie săraci, şi să arunce bogăţia lor”. Ci: „insuflă-le să nu se semeţească”. El ştia, că preţuirea peste măsură a bogăţiei şi umblarea şi alergarea după dânsa purcede de la mândrie, şi că din contra cel smerit nu pune în ea vreo mare vrednicie, nici întrebuinţează la ea râvnă mare. El ştia, că bogăţia nu este oprită, numai dacă cineva, o întrebuinţează la ceea ce este de trebuinţă. Adică, precum vinul în sine nu este ceva rău; ci rău este numai întrebuinţarea lui cea fără rânduială, adică bogăţia; aşa şi bogăţia nu este în sine ceva rău, ci rea este zgârcenia şi lăcomia de avere. Altceva este un lacom de avere, şi altceva un bogat. Aşa, lacomul de avere este acela, care, deşi are mult, totuşi nu se crede bogat, căci el de-a pururea tot mai mult pofteşte. Dar cel ce pofteşte mult, acela mai de grabă se poate numi lipsit, decât bogat şi avut. Zgârcitul este numai păzitorul, nu şi stăpânul avuţiei sale, rob era şi nu stăpânul banilor săi. Mai lesne ar da el o bucată din propriul său trup, decât ceva din comoara sa cea îngropată. El o păzeşte cu aşa teamă, ca şi când cineva i-ar fi poruncit, a nu atinge nimic dintrînsa. El se fereşte de ale sale, ca şi cum ar fi străine. Căci banii aceia, din care el nici într-un fel de împrejurări nu voieşte a da, încât mai bucuros ar suferi cea mai grozavă osândă, adică a iadului, decât să voiască a da ceva săracilor, cum pot oare aceşti bani să fie cu adevărat proprietatea sa? Cum poate el să fie stăpânul unui lucru, pe care el niciodată nu l-a întrebuinţat, nici s-a îndulcit de dânsul? Continuă să citești →

Predică la Duminica a Doua după Rusalii: MAREA ŞI PESCARII DE OAMENI (Mitropolitul Augustin de Florina)

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Legături:

* * *

MAREA ŞI „PESCARII DE OAMENI”

„În vremea aceea Iisus umbla pe lângă Marea Galileei…” (Matei 4 ,18)

Iubiţii mei, aţi auzit Evanghelia? Întreb, pentru că mulţi au urechi, dar nu numai că nu vor să asculte Evanghelia, ci îşi bat şi joc de ea. Zic: Evanghelia s-a învechit, astăzi nu mai este valabilă…

Acestea le zic oamenii aşa-numiţi cultivaţi. Au învăţat ceva carte, să scrie şi să citească, au primit o hârtie şi-şi închipuie că au rezolvat toate problemele şi că numai mai au nevoie de acum de Dumnezeu. Şi în zilele noastre aceştia s-au înmulţit. Evanghelia a fost pentru „în vremea aceea”, – zic ei cu ironie. Ce le vom răspunde?

Odată, pe când eram în Tesalonic, păşind pe drum am văzut pe cineva căţărându-se pe un stâlp de telegraf, şi de acolo scuipând continuu. Continuă să citești →

SF. NICOLAE VELIMIROVICI: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

 Sf. Nicolae Velimirovici

DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Evanghelia Chemării Apostolilor
Matei 4,18-23

Din „Predici”
Sfantul Nicolae Velimirovici
Editura Ileana – 2006

Iar Iisus, umblând pe lângă marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

De ce se grăbesc atât de mult oamenii în zilele noastre ? Ca să-şi vadă cât mai repede strădaniile încununate de succes! Iar succesul vine, şi se duce, şi lasă în urmă o umbră de tristeţe.

De ce se grăbesc atât de mult fiii oamenilor în zilele noastre ? Ca să culeagă cât mai repede roadele muncii lor. Iar roadele vin, trec, şi în urma lor rămâne o umbră de amărăciune. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII A PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: SFINŢII NEAMULUI NOSTRU

PREDICĂ LA DUMINCA  A  II–A  DUPǍ  RUSALII

A Sfinţilor Români – Mt.4, 18-23

 *

SFINŢII    NEAMULUI    NOSTRU

            Dreptmăritori creştini,

            Dacă acum două săptămâni am sărbătorit  naşterea Bisericii – Cincizecimea – prin întemeierea primei comunităţi de credincioşi peste care S-a pogorât Duhul Sfânt, iar duminica trecută am prăznuit pe martorii sfinţeniei acestei Biserici – toţi sfinţii – , astăzi sărbătorim în chip deosebit pe aceia din neamul nostru, care de-a lungul celor două milenii de creştinism au dovedit că vocaţia sfinţeniei este una universală şi, ca atare, propie şi nouă ca popor creştin din naşterea sa.

            Predica Sfântului Andrei, chemat la apostolie în evanghelia de astăzi împreună cu fratele său Petru, a pătruns adânc conştiinţa şi trăirea strămoşilor noştri, astfel încât sunt cunoscuţi o serie întreagă de sfinţi la străromâni încă din secolele IV şi V: Sf. Mc. Dasie (20 noiembrie), Sf. Mc. Emilian din Durostor (18 iulie), Sf. Niceta de Remesiana (24 iunie), Sf. Mc. Nichita Romanul sau Gotul (15 septembrie), Sfinţii Ierarhi Bretanion (25 ianuarie) şi Teotim (20 aprilie) ai Tomisului, Sfinţii Mucenici de la Niculiţel – Zotic, Atal, Camasie, Filip (4 iunie) şi mulţi alţii cărora, cu timpul, li s-au mai adăugat şi unii sfinţi din epoca de după organizarea ţărilor şi mitropoliilor româneşti (sec. XIV ş.u.). Este cazul Sf. Cuvioase Teofana, fiica domnitorului Ţării Româneşti Basarab I, Sf. Ioan Valahul (12 mai), Sf. Antipa de la Calapodeşti  (10 ianuarie) şi alţii care, până când Biserica noastră a devenit autocefală (1885), au fost trecuţi în rândul Sfinţilor fie de către Patriarhia Ecumenică, fie  de alte Biserici surori, care şi-au dobândit mai devreme decât noi dreptul de a canoniza sfinţi. Continuă să citești →

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a doua după Rusalii (a Sfinţilor Români)

Sfinţii întăresc unitatea Bisericii

CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae:

Duminica a doua după Rusalii (a Sfinţilor Români)

[…] Creştinismul românesc a rodit şi el din sine mulţi şi minunaţi sfinţi, chiar dacă smerenia caracteristică poporului nostru sau alte împrejurări isto-rice nefavorabile în care a avut de trăit au făcut ca Biserica noastră să nu canonizeze decât un mic număr dintre ei şi aceasta de-abia în 1955.

Sfinţii români au existat însă în mod real şi au fost recu-noscuţi ca atare de evlavia populară, cu toate că Biserica nu i-a canonizat formal şi nu le-a dedicat anumite zile în calendar şi de aceea faptele lor nu au fost lăudate prin imne bisericeşti închinate lor.
De altfel, timp îndelungat sfinţii s-au făcut cunoscuţi ca atare prin cinstirea pe care şi-au câştigat-o în evlavia populară. De-abia de la un timp încoace Biserica a început să purceadă şi la o canonizare formală a sfinţilor de mai târziu, confirmând venerarea lor de către cercuri largi ale credincioşilor. […] Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin de Florina – Predică la Duminica I după Rusalii: Să-L mărturisim pe Hristos

Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica I după Rusalii

Alte articole folositoare pentru această Duminică:

* * *

Să-L mărturisim pe Hristos

„Oricine va mărturisi întru Mine înaintea oamenilor şi Eu voi mărturisi întru el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri…”(Matei 10, 32)

Iubiţii mei, voi încerca să tâlcuiesc în cuvinte simple acest cuvânt al Evangheliei, cu nădejdea că există urechi gata să primească sămânţa cea cerească.

***

Ce înseamnă aceste cuvinte? Dacă-L iubeşti pe Hristos, Îl vei propovădui – Îl vei mărturisi. Şi dacă tu Îl mărturiseşti, te va mărturisi şi El înaintea Tatălui Său celui Ceresc; altfel şi El se va lepăda de tine. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR A PS SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: Sfinţi şi Sfinţenie

DUMINCA  I  DUPǍ RUSALII

 A Tuturor Sfinţilor

*

 SFINŢI ŞI SFINŢENIE

            Dreptmăritor creştini,

            Dacă în fiecare zi a anului sărbătorim câte unul, doi, zece, o sută, o mie, 14.000 de prunci ucişi de Irod la 29 decembrie, 20.000 de mucenici ucişi în Nicomidia pe 28 decembrie, iată că astăzi, Sfinţii Părinţi au rânduit să facem pomenirea tuturor sfinţilor la un loc. Este Duminica Tuturor Sfinţilor, zi potrivită să ne întreb cu toţii: ce sunt sfinţii, cine sunt ei, cine poate ajunge sfânt şi ce înseamnă sfinţenia?

            Dacă v-aş întreba pe dumneavoastră, pe fiecare, cine sunt sfinţii, mi-aţi da, cu siguranţă, răspunsuri şi definiţii diferite. Unii aţi spune, de exemplu, că sfinţii sunt acei care au purtat vestea Evangheliei sau învăţătura Domnului până departe, sădindu-o în inimile oamenilor de peste tot pământul de-a lungul vremurilor, iar eu v-aş răspunde că aceia sunt doar o categorie de sfinţi, şi anume Apostolii care au predicat şi au dus până la marginile lumii mesajul învăţăturii Domnului Iisus Hristos.

            Alţii mi-ati răspunde că sfinţii sunt aceia care au cunoscut bineinvatatura Domnului, ba încă dinainte au arătat lucrurile ce aveau să fie, iar eu v-aş spune că aceştia sunt, iarăşi, doar o altă categorie de sfinţi, şi anume aceea a Învăţătorilor sau a Proorocilor care cunoşteau, luminaţi fiind de Duhul Sfânt, mai înainte de a se împlini, adevărul lucrurilor”. Alţii mi-aţi spune că sfinţii sunt acei care au mărturisit pe Hristos şi au constituit pilde vii prin cuvântul lor, prin viaţa şi râvna lor, despre ceea ce înseamnă creştinism şi sfinţenia lui. Şi iarăşi, v-aş răspunde că aceştia sunt doar o ceată a sfinţilor, şi anume aceea a Mărturisitorilor.                 Continuă să citești →

Sfântul Ioan Gură de Aur – CUVÂNT LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

CUVÂNT LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

„Lauda la toti sfintii din toata lumea care au suferit mucenicia”

N-au trecut şapte zile de când am prăznuit sfinţita sărbătoare a Rusaliilor si iarăşi a venit la noi cor de mucenici, dar ‘mai bine spus ta¬bără şi oaste de mucenici aşezată în ordine de bătaie, întru nimic mai mică decât tabăra în¬gerilor pe care a văzut-o patriarhul Iacov, ci deopotrivă egală cu ea.

In adevăr mucenicii şi îngerii se deosebesc unii de alţii numai prin nume, dar sânt uniţi prin fapte; îngerii locu¬iesc cerul, dar şi mucenicii; neîmbătrâniţi si ne¬muritori sânt îngerii, dar şi pe aceasta o vor dobândi-o şi mucenicii. Poate îmi vei spune: îngerii au avut, parte de o fire netrupească! Şi ce-i cu asta?

Chiar dacă mucenicii sânt îmbră¬caţi în trup, totuşi acesta-i nemuritor; dar, mai vârtos, chiar înainte de nemurire, moartea lui Hristos împodobeşte trupurile lor mai bine de¬cât nemurirea.

Nu este atât de strălucitor cerul împodobit fiind cu mulţimea stelelor, pe cât sânt de împodobite trupurile mucenicilor cu mulţi¬mea ranelor. Astfel pentru că au murit, pentru aceasta au luat mai mult; au luat premii chiar mai înainte de nemurire, fiind încununaţi prin moarte.

„Micsoratu-l-ai cu putin decat ingerii cu slava si cu cinste l-ai incununat” spune David despre firea obştească a oamenilor. Dar după ce a venit Hristos, după ce a osândit moar¬tea prin moarte, a restituit acest „puţin”. Eu, însă, nu afirm aceasta pe temeiul celor de mai sus, ci afirm că chiar acest defect al morţii a ajuns un avantaj, căci dacă n’ar fi fost muri¬tori, n’ar fi ajuns mucenici. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFÂNTA TREIME: „CINE ESTE DUMNEZEU MARE CA DUMNEZEUL NOSTRU?”

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SFÂNTA TREIME:

„CINE ESTE DUMNEZEU MARE CA DUMNEZEUL NOSTRU?”

„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni (singur)” (Psalmul 76, 14-15)

Iubiţii mei, astăzi este mare sărbătoare şi praznic. Este sărbătorit Duhul. Nu doar Duhul. Există duhul cu „d” mic şi Duhul cu „d” mare.

În Sfânta Scriptură duh (cu „d” mic) se numeşte aerul, care este pe de-o parte nevăzut, dar este simţit prin lucrările sale. În alte locuri, duh este numit omul, sufletul omului, mai ales când se au în vedere cele mari şi înalte. De asemenea, duhuri nemateriale se numesc îngerii şi arhanghelii. Dar în vârful tuturor duhurilor imateriale este Dumnezeu. Aceasta este descoperirea Sfintei Scripturi. Acolo, există acel cuvânt foarte important pe care l-a spus Hristos lângă fântâna din Sihar: „Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23). Duh este Dumnezeu. Şi Duh Sfânt (cu „d” mare) se numeşte în special a Treia Persoană a Dumnezeirii, a Dumnezeului Treimic. Adică Duhul cel Sfânt, pe Care-L sărbătorim astăzi nu este un mit, o poveste, Continuă să citești →

PREDICĂ LA RUSALII: ÎMPĂRŢIREA DUPĂ DUMNEZEU (Mitropolitul Augustin de Florina)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Cincizecimii

(Ioan 7, 37 – 52; 8, 12)

ÎMPĂRŢIREA DUPĂ DUMNEZEU

„Deci s-a făcut împărţire în mulţime pentru El” (Ioan 7, 43)

* * *

Alte Predici:

* * *

Iubiţii mei, Biserica noastră, Biserica Ortodoxă nu este lucru omenesc; este un aşezământ de Dumnezeu lucrat. Şi astăzi sărbătoreşte ziua ei de naştere. Pe faţada Catedralei Mitropolitane din Florina, a Sfântului Pantelimon, există un mozaic. Reprezintă Biserica în formă de corabie. Cârmaciul ei este Hristos. Ajutoare – apostolii şi clericii. Călători – toţi creştinii, iar vântul favorabil care umflă pânzele ei, este Sfântul Duh. Însă corabia Bisericii de-a lungul veacurilor adeseori pluteşte pe furtuna, care ridică valuri ale rătăcirii şi ale necredinţei. Împărţirile lăuntrice ale ereziilor şi ale schismelor, prigoanele din afară din partea închinătorilor la idoli şi a necredincioşilor, dar şi intervenţiile statului – considerat creştin – provoacă de-a lungul vremurilor naufragiu. Continuă să citești →

Predica a patra la Cincizecime a Sfântului Iustin Popovici: NAŞTEREA BISERICII LUI HRISTOS

Nașterea Bisericii lui Hristos

Predica a patra la Cincizecime (1977)

Iată fraților, praznicul ce ne spune ce este acela omul: ce este acela sufletul omului, ce este aceea mintea omului, ce este aceea inima omului, ce este acela rostul omului.

Marele praznic de astăzi ne spune această taină. Domnul, creându-ne ca oameni, pentru ce ne-a dăruit Duh Sfânt? Ne spune praznicul de astăzi: pentru aceea ca noi să ne desăvârșim sufletul prin Sfântul Duh, să creștem în Duh Sfânt, să mergem cu Sfântul Duh prin această lume și prin toată veșnicia. Bre, omule, nu este o glumă! Dumnezeu nu a glumit atunci când a creat omul. Omul este o taină profundă și măreață, cea mai mare taină dumnezeiască în această lume.

La Înălțare, ce am proslăvit? Am proslăvit pe Domnul Hristos, Care cu trupul S-a urcat și S-a înălțat la Ceruri (Luca 24,51). Ce a spus prin aceasta Domnul? Domnul a spus că trupurile noastre, al meu și al tău și al fiecăruia, voi învia din morți și se vor înălța deasupra tuturor Cerurilor. Domnul a devenit om ca să arate calea omului prin această lume. Și ceea ce s-a întâmplat cu trupul Său, se va întâmpla cu trupul fiecăruia, cu trupul fiecărui om. Continuă să citești →