PARTEA  I – https://acvila30.ro/preasfintitul-longhin-jar-episcop-de-banceni-amenintat-cu-moartea-partea-i/

 

LEGATURI:

https://acvila30.ro/film-despre-parintele-mihail-manastirea…/
https://acvila30.ro/episcopul-longhin-mihail-jar-eu-nu-va-d…/
https://acvila30.ro/preasfintitul-longhin-jar-episcop-de-ba…/
https://acvila30.ro/tata-pentru-400-de-suflete-parintele-mi…/
https://acvila30.ro/episcop-ortodox-roman-despre-razboiul-d…/
https://acvila30.ro/cuvantul-ps-longhin-pr-mihail-jar-la-po…/
https://acvila30.ro/ps-longhin-de-banceni-conferinta-copiic…/
https://acvila30.ro/pr-mihail-jar-predica-sf-liturghie-banc…/

 

Episcopul Longhin catre un grup de pelerini din Romania (martie 2015): 

De ce vă temeţi toţi de moarte? Moartea este o cunună a veşniciei, întru care trebuie să ajungem acolo. Şi ce vedeti rau aici în moarte? Dar dacă unui om care zace la pat i-ar spune că nu mai moare niciodată, aşa-i… veşnic de acum, ce s-ar întâmpla? Deci trebuie sa intelegem ce înseamnă moartea. Eu nu spun ca pentru cei drepţi, că eu as fi drept, ci mă rog la mila lui Dumnezeu, ca să ne ierte pe toţi. Cei care sunt pregătiţi nici nu se mai gândesc, nici vorbă, că îi aşteaptă ceasul binecuvântării. Când pe sfinţii mucenici îi chinuiau, ei aşteptau mai repede să le taie capul ca mai repede să se întâlnească cu Hristos, ca să termine mai repede nu chinurile, ci viaţa asta pământească, ca să o înceapă pe cealaltă. Acum noi aşa… ne luptăm… pentru ce ne luptăm….

 

O credincioasa: Ei pentru ce se omoară? Că sunt ucraineni cu ucraineni…

 

PS Longhin: Da, pentru ce?! Tocmai că asta e, de asta am spus. Opriţi-vă, vă rugăm frumos! Rugăm conducerea ţării: Opriţi vărsarea de sânge! Am pus acum tot poporul posteşte la noi, toţi românii postesc aici. Au care lunea, care marţea, câte şapte oameni, s-au făcut grupări aşa de şapte oameni, cu Psaltiri, cu privegheri, fără apă, fără mâncare, aşa. Să ştiţi că Dumnezeu a ascultat rugăciunea. Cum s-o pus? Cu două săptămâni înainte de Postul Mare noi am pus. Am pus aşa mai mult pe ai nostri, am pus câteva grupuri de oameni, fraţii de mănăstire, surorile, mai din copii şi i-a luminat Dumnezeu. Acum ei pregătesc, aşa vă spun, ceea ce au spus Sfinţii Părinţi şi simtul acesta pe care-l avem, noi suntem în pragul celui de-al treilea Război Mondial. Noi nu trecem fără acesta. Constanţa cred că va fi ştearsă de pe faţa pământului cu totul, pentru că de acolo vor împuşca împotriva ruşilor. Şi răspunsul va veni tot acolo. Şi acolo, în Constanţa, este cea mai mare bază NATO, a americanilor.

 

O credincioasa: Deja au început, să ştiţi, aplicaţie în Marea Neagră. Şi au apărut şi ruşii imediat.

 

O alta credincioasa: E normal, fără ei nu se poate.

 

PS Longhin: Aici nu e vorba de ruşi… Toti vor să arunce că ruşii sunt vinovaţi, ca ei vor ceva… Aici este masoneria, care lucrează atât de tainic… atât de tainic… şi americanii. Unde s-au băgat, în care ţară nu s-au băgat, numai dezastru au făcut şi au lăsat praf în urmă. La noi viaţa atât de frumoasă era, dragii mei, acum doi ani in urma… atât de frumoasă era… Puteai să mergi pe la magazine să te îmbogăţeşti, să cumperi… măcar că salariul era puţin. Acum ne-au dat peste cap cu totul, cu totul ne-au dat peste cap… Şi nu te întreabă nimeni, doi ani de zile nu m-o întrebat nimeni cum hrănesc copiii, ce fac şi cu ce. Nimic absolut. Aşa-i o greutate… N-ai nici cui te plânge, nici cui spune. Nimic, absolut. Taci şi rabdă, du.

 

O credincioasa: De la Moscova, de la dumneavoastră ierarhic nu intervine cu nimic?

 

PS Longhin: Pentru pace? Toţi au intervenit. Şi al nostru, Mitropolitul Onufrie. Toţi au intervenit. Tot am rugat statul: Opriţi-vă, nu e bună asta.

 

O credincioasa: Şi cu ultima hotărâre de la Minsk…

 

PS Longhin: Ei au oprit doar ca să se poată pregăti pentru război. Ăsta nu-i tratatul de pace, să ştiţi.  Adică aşa simt eu, eu sunt un om păcătos, nenorocit, dar aşa sufletul meu îmi spune. Că noi nu o ducem bine, să ştiţi. Nu ştiu ce va fi, dar va fi foarte greu. Dar nici nu putem trece peste ceea ce a spus Dumnezeu prin Sfinţii Părinţi. Acestea trebuie să se împlinească. Sfântul Lavrentie de Cernigov, când a strâns toate surorile din mănăstiri, fiii duhovniceşti, a spus: Uite aici sunteţi între voi cei care nu veţi muri până nu va veni Antihristul. A mai rămas un diacon foarte bătrân si o maica, care era o chileiniţă la maica stareţă care a fost… Vremurile-s foarte aproape, sunt foarte aproape. Dar n-aş vrea să se tulbure poporul cum s-a tulburat în Ierusalim pe vremea Mântuitorului. Aşa le spun şi în biserică: Oameni buni, tocmai că acum se cer de la noi dragostea frăţească, dragostea de creştini, să împărţim pâinea unii cu alţii, să ne susţinem cu un cuvânt unii pe alţii, cu un sfat, cu o mângâiere. Nu vă uitaţi la vremurile care sunt în jur, astea trebuie să vie toate, că acum mai bine de 70 de ani n-am prea avut nimica, dragii mei.  Cum spuneau părinţii noştri, în ’47 a fost foametea, în ’45 s-a terminat războiul, în ’47 a fost foametea. Deci ei povesteau chinurile foametei, Siberia, unde au fost duşi, deportaţi, închisorile comuniste, deci toate greutăţile care au trecut peste lumea asta, dar noi ne-am trezit într-o pace, într-o binecuvântare, că n-am prea suferit nimic, noi n-am ştiut nimic. Si s-a stricat lumea în 25 de ani de când s-a deschis cu credinţa liber din anul ’90 sau ’88, ’89, când a fost şi Revoluţia la România, la Timişoara s-a început, da?, şi am început să ne înrăim, anii aceştia ne-am făcut atât de răi, tineretul s-a pierdut tot, copiii s-au pierdut complet cu internetul, cu telefoanele astea, cu toate, au tot felul de nenorociri pe telefoanele acelea că te înspăimânţi. Am luat nişte telefoane, le-am confiscat (O credincioasă: De la copii?), da, şi vedem ce legături au… te înspăimânţi şi noi nu dăm voie nimic. Ce folos?! Cum se întâlnesc cu cei din sat, că merg acolo, merg la şcoli mai departe, se otrăvesc deodată şi n-o rămas bunătatea, n-o rămas legătura între mamă şi copil, între soţ şi soţie. Uite, unui om acum – dă, Doamne, să nu-şi puie juvăţul pe gât! -, acum în ogradă am mers si i-am spus că nici nu mai vorbesc cu dânsul, dacă nu iese din starea asta. L-a lăsat femeia şi s-a dus cu alta. Deci s-a pierdut aşa, nu că ar fi pricini… Înainte mai divorţau careva, in toate vremurile au fost despărţiri, dar erau unele probleme, erau unele învinuiri, era ceva adevărat. Dar acuma nu-i nimic. Acum pentru că s-au săturat unul de altul, nu mai pot… Aşa i-a nimicit, parcă le dă un program, ceva, la creier să nu mai iubească, să nu mai poată ierta, să nu mai poată reveni la o viaţă… să spun de microcipurile astea. Eu mă uit acum la lume şi parcă ar fi aşa sub…, ar fi ca nişte roboţi, aşa duşi, ştiţi? Nu mai este un om liber. (Întrerupere pentru o discuţie cu un frate de mănăstire). Ca oameni să va gandiţi că iubesc pe toată lumea, nu iubesc rătăcirile. Dar la mine nici natiune nu există şi nici că el e de credinta catolic… Trebuie să stimăm cultul fiecărui om. Pentru că atunci nu ai iubire (Catre un preot: Părinte, vorbesc rău ori bine? Preotul: Bine.) Deci el nu-i vinovat că s-a născut catolic… Eu să-i dau cu toporul în cap, să-l omor, că el e catolic şi eu sunt ortodox. Că atunci vine ura şi omorul de frate. Stiti? Noi nu iubim păcatul, nu putem iubi păcatul, rătăcirea in care sunt, dar pe oameni trebuie sa-i iubim pe toti, pentru ca altfel ajungem uşor ca nişte sectari, care ne iubim numai singuri pe noi, singuri pe noi, aşa. Iubiţi toată lumea, faceţi bine la toată lumea, daţi mâncare la toată lumea, îmbrăcaţi pe toată lumea. Nu-i întrebaţi cine, de unde vine şi cum merge. Dar omul îşi alege el singur, că la noi aşa s-a întâmplat. Au fost oameni necredincioşi şi s-au apropiat de Dumnezeu numai prin asta: că au vazut cu totul altceva. N-au ştiut credinţa, dar au văzut dragostea, au văzut cate ceva frumos la întâmpinare şi au primit şi credinţa în Dumnezeu…  Mi-a dăruit cineva din România două statui: una cu Domnul Iisus şi una cu Maica Domnului din lemn, sculptate, dar atât de frumos lucrate şi le ţineam să le duc la o biserică catolică, să le dau acolo, poate le face trebuinţă, ştiţi…, dar nici nu le poţi arunca, că-i tot chipul Mântuitorului şi al Maicii Domnului şi parcă in suflet… nu ştii ce să faci. Dacă vine cineva şi vede, se sminteşte, că poate că nu e normal aşa, ca ortodocşi, să ţinem aşa ceva. Dar nu pot nici aşa, nici aşa, trebuie să le faci cu cap pe toate… (Va urma)

Copyright  https://acvila30.ro/
Această text ne aparţine şi este protejat de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. El  poate fi citat parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluat de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi acest text fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii acest text, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.