Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 23 decembrie 2012 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile pericopei evanghelice a Duminicii dinaintea Naşterii Domnului de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul I, versetele de la 1 la 25, care face referire la Genealogia Mântuitorului.

„Evanghelia de astăzi este plină de înţelesuri duhovniceşti şi ne arată că pregătirea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru venirea lui Hristos ne-a îndemnat şi pe noi la o pregătire de şase săptămâni de post, de rugăciune, cântare, milostenie, pentru a primi cu bucurie şi cu folos duhovnicesc Sărbătoarea Mare şi Sfântă a Naşterii Domnului sau a Crăciunului. Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este deci pregătită într-un fel prin această Duminică din Evanghelia care se citeşte astăzi şi anume, ea ne arată că Dumnezeu are un plan de mântuire a lumii şi acest plan de mântuire s-a desfăşurat în etape, în trepte pregătitoare astfel încât Dumnezeu a apelat la oameni şi a respectat libertatea lor de a răspunde chemării Lui. Sfântul Evanghelist Matei şi Sfântul Evanghelist Luca în genealogiile, în lista de neamuri sau generaţii pe care ni le prezintă vor să arate legătura după trup care există între generaţii până la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos când Se întrupează Fiul lui Dumnezeu şi devine Fiul Omului. Avem deci o lucrare tainică a Preasfintei Treimi”, a spus Preafericirea Sa, după cum informează Radio TRINITAS.

Generaţiile prezentate sunt generaţii de oameni drepţi, oameni ai credinţei

„Desigur, există o diferenţă şi anume, faptul că Evanghelia după Sfântul Evanghelist Matei se adresează evreilor şi de aceea genealogia începe cu Avraam pe când Sfântul Evanghelist Luca se adresează neamurilor deci şi altor popoare decât evreilor şi în genealogia stabilită de el se trece dincolo de Avraam şi se ajunge până la Adam cel creat de Dumnezeu ca fiind primul om, ca fiind strămoşul neamului omenesc împreună cu Eva. Deci, strămoşii Adam şi Eva sunt începutul neamului omenesc. Ceea ce reţinem în mod deosebit din Evanghelia de astăzi în ceea ce priveşte enumerarea generaţiilor de la Avraam până la Hristos este această continuitate a părinţilor după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos până la Iosif, logodnicul Mariei care era din neamul lui Iuda. De ce continuitatea aceasta se stabileşte pe linie bărbătească? Generaţiile sunt grupate în trei grupe de câte 14 neamuri sau generaţii. Această grupare în trei este şi simbolic o înţelegere a lucrării tainice a Sfintei Treimi în umanitate pentru a pregăti venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu Celui veşnic Care Se face om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. Generaţiile deci sunt grupate în trei şi anume, de la Avraam până la David, de la David până în strămutarea în Babilon şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos. Cifra de 14 este formată din de două ori 7. Şapte înseamnă perfecţiunea în lumea aceasta pământească şi faptul că e combinat de două ori 7 pentru a da 14 înseamnă că aceste generaţii care au răspuns chemării lui Dumnezeu s-au străduit să ajungă la o anumită perfecţiune atât în ceea ce priveşte curăţia sufletului cât şi curăţia trupului. Este de remarcat faptul că generaţiile acestea sunt generaţii de oameni drepţi, oameni ai credinţei. Patriarhul Avraam este Părintele credinţei care vede duhovniceşte prezenţa lui Dumnezeu Cel nevăzut şi merge spre o ţară făgăduită, dar necunoscută. Prin credinţă, aşa cum ne arată Apostolul de astăzi, proorocii au prezis, au prevăzut, au văzut înainte pe Cel Ce va veni, pe Iisus Hristos. Este vorba de 42 de generaţii, 42 de neamuri care aşteaptă în mod activ cu speranţă, cu credinţă şi cu dor venirea lui Mesia, venirea Unsului lui Dumnezeu”, a mai spus Patriarhul României. 

Pregătirea omenirii pentru venirea Domnului Iisus Hristos este o lucrare dumnezeiască pedagogică deodată discretă şi consistentă

În cuvântul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române se mai arată că „această pregătire a omenirii este o lucrare dumnezeiască pedagogică deodată discretă şi consistentă. Există între drepţii Vechiului Testament o mulţime de persoane care au o semnificaţie simbolică ca preînchipuiri sau prefigurări ale lui Iisus Hristos ca de pildă Dreptul Abel, Dreptul Iosif, oameni nevinovaţi, Dreptul Iov care suferă şi devine răbdător în suferinţă fără să se răzvrătească, deşi nu înţelege de ce trebuie să sufere. Deci, avem chipuri ale lui Hristos într-o formă anticipată. Avem pe proorocul Ilie care trece Iordanul şi este înălţat la Cer pe un car de foc. Este vorba deci de o prefigurare a Înălţării la Cer a lui Hristos. Avem deci o lucrare pedagogică a lui Dumnezeu atât prin scrieri cât şi prin modul de a fi al unor persoane drepte, alese de Dumnezeu ca să fie model în lume pentru pregătirea lumii spre a primi pe Hristos”. 

Oameni cu credinţă puternică şi cu fapte de multă jertfelnicie

De asemenea, Preafericirea Sa a apreciat că „în aceste 42 de generaţii există oameni cu credinţă puternică şi cu fapte de multă jertfelnicie. Reţinem în mod deosebit faptul că între aceste persoane enumerate de Sfântul Evanghelist Matei pe linie de descendenţă bărbătească sunt pomenite şi patru femei de alt neam decât de neam evreu şi aceste femei sunt un simbol, un semn că Dumnezeu cheamă la mântuire nu numai pe evrei, ci şi pe cei de alt neam şi nu lucrează doar prin bărbaţi, ci şi prin femei, astfel încât în Hristos sunt chemaţi la sfinţenie şi la mântuire atât bărbaţii cât şi femeile. Deci, avem pe Tamara şi Rahab, femei canaaneence, pe Rut femeie moabiteancă şi pe Batşeeba femeie hitită, de neam hitit. Reţinem însă din Sinaxarul Mineiului pe luna decembrie că în această duminică se face pomenirea lui Avraam şi a drepţilor şi a proorocilor care au contribuit la pregătirea omenirii pentru venirea lui Hristos. Mai întâi sunt menţionaţi ca strămoşi ai noştri Adam şi Eva şi apoi sunt enumeraţi drepţii Vechiului Testament cei mai cunoscuţi începând cu Dreptul Abel care a fost ucis pe nedrept de Cain. Urmează Set, mai târziu Sem, Noe care sunt prefigurări ale lui Hristos şi lucrători pentru venirea lui Hristos. Avem câteva zeci de drepţi enumeraţi în Sinaxarul duminicii de astăzi. Apoi avem dreptul şi patriarhul Avraam, părintele credinţei, fiul lui Terah care vine din Urul Caldeii dintr-o ţară în care erau o mulţime de zei păgâni, dar el este părinte al credinţei, crede în Dumnezeu Cel nevăzut, dar prezent, Făcătorul Cerului şi al pământului. Patriarhul Avraam are ca fiu pe Isaac patriarhul şi Isaac a dat naştere lui Iacov Patriarhul. Deci, avem aceşti trei mari patriarhi Avraam, Isaac şi Iacov. Iar doisprezece fii ai lui Iacob se numesc tot patriarhi şi al patrulea dintre ei se numeşte patriarhul Iuda. Din seminţia lui Iuda s-a născut Hristos pentru că Iosif, logodnicul Mariei era de neamul lui Iuda. Deci, avem patriarhii Vechiului Testament, cei doisprezece patriarhi începând cu Ruben şi terminând cu Veniamin sunt şi părinţii de origine ai celor douăsprezece seminţii a lui Israel. Şi după lupta cu îngerul Iacov s-a numit Israel. De aceea, există această legătură între cele douăsprezece triburi sau seminţii ale lui Israel ca descendente din patriarhul Iacob şi toată această lucrare de pregătire a omenire pentru venirea lui Hristos poporul ales este descendent din Iacov şi schimbarea numelui din Iacob sau Iacov în Israel este una profetică pentru că Israel înseamnă în limba ebaraică Iş-ra-El, bărbatul care a văzut sau va vedea pe Dumnezeu. Şi L-a văzut Iacov pe Dumnezeu, forma îngerului, şi s-a luptat cu îngerul şi i-a spus ‘Nu te las până când nu mă binecuvintezi’ şi l-a binecuvântat pe Iacob, iar această binecuvântare a fost o binecuvântare dată pentru poporul lui Israel ca popor prin care se pregăteşte venirea lui Mesia, dar spre folosul tuturor popoarelor pentru mântuirea întregii omeniri”.   

Hristos Domnul doreşte ca oamenii să se renască în El

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că Naşterea Mântuitorului Hristos a fost una mai presus de fire: „Avem drepţi, patriarhi, împăraţi sau regi şi o mulţime de prooroci ai Vechiului Testament ca Moise şi Samuel şi Daniel, cei trei tineri din Babilon care prefigurau lucrarea Preasfintei Treimi în Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos şi puterea lui Dumnezeu de a-i izbăvi pe oameni în situaţii de limită dificile care a izbăvit pe cei trei tineri din focul din cuptorul de la Babilon şi pe Daniel din groapa cu lei sălbatici. Această putere mai presus de fire este amintită mai des în această perioadă pentru a arăta că şi Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos este una mai presus de fire fiindcă Hristos Domnul se naşte din Fecioara Maria, dar fără sămânţă bărbătească, fără iniţiativă din partea omului, deci este o lucrare dumnezeiască deosebită astfel încât prin Naşterea Mântuitorului după trup de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria este deja inaugurată Naşterea după Duhul. De aceea, în Biserica primară Sărbătoarea Naşterii şi Sărbătoarea Botezului Domnului erau unite. Prin aceasta s-a arătat că Hristos Domnul Cel născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria doreşte ca oamenii să se renască în El, prin lucrarea Duhului Sfânt să devină fii ai lui Dumnezeu după har, după cum El a devenit fiu al omului prin naşterea din femeie. Această naştere este scoasă în evidenţă în partea a doua a Evangheliei de astăzi când îngerul îi spune lui Iosif că ceea ce s-a zămislit în pântecele Fecioarei este de la Duhul Sfânt şi că ea va naşte un fiu pe care Îl vei numi Iisus care înseamnă Dumnezeu mântuieşte întrucât El va izbăvi, va mântui poporul de păcatele lor, folosind pluralul, adică poporul format din mulţime de oameni. Şi Iosif l-a înţeles prin această înştiinţare pe Arhanghelul Gavriil că naşterea pruncului Iisus din Fecioara Maria este una neobişnuită, este una rezultată din lucrarea lui Dumnezeu”.

Întruparea lui Hristos are ca scop renaşterea omenirii prin lucrarea Sfântului Botez

„Avem deci în această duminică dinaintea naşterii Domnului prezentarea pregătirii generaţiilor pentru venirea mântuitorului Iisus Hristos, dar şi o lămurire dată despre faptul că naşterea după trup a Domnului este una reală după trup, însă una în care iniţiativa nu aparţine omului, ci lui Dumnezeu. De aceea, cei care vor crede în Iisus şi se vor boteza vor deveni fii ai lui Dumnezeu după har, aşa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan zicând că cei care L-au primit şi au crezut în El vor fi fii ai lui Dumnezeu. Le-a dat puterea să se facă fii ai lui Dumnezeu, nu născuţi din sânge nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu. Deci, această întrupare a lui Hristos are ca scop renaşterea omenirii prin lucrarea Sfântului Botez. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca împreună cu drepţii, cu sfinţii din Sfânta Scriptură şi din toată istoria Bisericii să ne bucurăm de Naşterea lui Hristos spre slava lui Dumnezeu şi spre bucuria sfinţilor şi a noastră. Amin!”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica după Naşterea Domnului.