Este un fapt binecunoscut că astăzi căsătoria trece printr-o criză. Acest lucru este adeverit de numărul mare de divorțuri, dar și de mulțimea de perechi care, fără să mai ajungă la divorț, trăiesc în concubinaj și nu găsesc nici o fericire și nici o bucurie în legăturile lor.

O cauză serioasă a acestei crize este faptul că creștinii care se însoțesc prin unirea nunții nu trăiesc această unire ca taină.

Mulți creștini, influențați de atmosfera seculară și atee a epocii noastre, foarte răspândită astăzi prin mass-media: ziare, șlagăre, periodice, reclame – percep căsătoria doar ca un eveniment firesc, biologic sau socio-economic. Pansexualismul a influențat foarte adânc gândirea omului contemporan cu rezultatul că acesta consideră că unica sursă a fericirii sale este sexul. Astfel, căsătoria este considerată un joc erotic legal și acceptat de societate, fără ca perechea să aibă nici o conștiință a răspunderii și a misiunii. Odată consumată satisfacția erotică, căsătoria nu mai are nici un sens. Soții se despart, ca să-și găsească un alt partener și să trăiască o nouă aventură.

Dacă însă căsătoria rămâne un eveniment firesc și social, fără să devină ”taină”, fără să intre în Biserică, cu alte cuvinte, fără să intre în această Împărăție a lui Dumnezeu și să se transfigureze, nu este cu putință să se salveze nici pe ea însăși și nici nu poate să-i mântuiască pe alții.

Căsătoria, ca fapt firesc și social, aparține lumii care există în afara Bisericii. Nu trebuie să uităm că lumea din afara Bisericii, cu toate elementele ei: viață, om, natură, societate – toate acestea nu se mântuiesc. Sunt fețe ale lumii căzute, care, din pricina păcatului strămoșesc, a fost otrăvită, s-a îmbolnăvit de moarte. Astfel, și nunta, ca eveniment firesc sau social, este bolnavă și prin însăși firea ei nu este în stare să îl mântuiască pe om și să îi dăruiască o viață integră și plenară.

Când nunta devine ”taină” îi trece pe soți și căsătoria lor firească din lumea veche, care nu se poate mântui și care este lipsită de Dumnezeu, din lumea egoismului, a stricăciunii și a morții, în lumea nouă, dumnezeiesc-omenească a Împărăției lui Dumnezeu, a dragostei și a Bisericii.

.

 CONTINUAREA aici

.

Sursa:   http://www.pemptousia.ro