A murit Directorul ziarului Ortodox Typos Gheorgios Zervos!

Mare tristețe în lumea ortodoxă. Cel care a fost la cârma ziarului Orthodox Typos, marele jurnalist și realizator de emisiuni tv  Gheorgios Zervos, continuatorul “Jurnalismului ca lucrare a  lui Dumnezeu” a fericitului bătrân Pr. Marcu Manolis  și a înflacaratului Pr. Haralambos Vasilopulos – fondatorul săptămânalului Ortodoxos Typos – a plecat la Domnul,  ieri la orele amiezii, in varsta de 58 de ani.

S-a născut în insula Corfu, a fost de meserie jurnalist, practica jurnalismul de la vârsta de 17 ani și s-a apropiat cu multi ani în urma  de Parintele Marcu care a avut inspirația divina de a-l numi la conducerea ziarului in anul 2001. A studiat științele politice și economie, filozofie și a participat la numeroase seminarii de teorie economică americană. 

 A fost necasatorit și a dus o viata de ascet. ”Monah  în lume”. S-a dăruit total lui Hristos pe care Il iubea nespus de mult.  Postea și se ruga mult pentru Ortodoxie. Reușea cu mare succes să scrie articole de mare forță duhovnicească prin care mobiliza ierahia bisericii  și  a sfintei chinotite a muntelui Ahtos să ia poziții ferme referitor la diferitele teme arzătoare ale zilelor noastre, precum ecumenismul, papismul, masoneria, ora de religie  etc. I-a iubit pe români, pe care îi prețuia și îi respecta. Pr. Gheorghios Metalinos îl considera “un mare teolog si un jurnalist a lui Hristos”. Credea foarte mult in minunile Sfinților pe care îi iubea. Lumea spunea despre el că este sfânt. Facea multă milostenie, împarțea banii la săraci și la familiile   cu multi copii și aproape întreg salariul și-l dădea ziarului pentru diferite cheltuieli și neajunsuri. A ajutat la restaurarea Mănăstirii Pendeli, unde a devenit ctitor. Un om devotat Bisericii și patriei sale.  

A cunoscut întreaga lume ortodoxă, marile personalităti ale ortodoxiei contemporane, luptători împotriva ecumenismului si  papismului  cu care colabora la scrierea unor articole. La televiziunea Blue Sky timp de 21 de ani în fiecare zi de la orele 14 la 15 avea emisiunea “Călătorie prin actualitate”  unde comenta toate, dar toate evenimentele bisericești și politice care vizau sau aveau legătura cu credinta Ortodoxă. În ultimile emisiuni și-a mărturisit credința ortodoxă cu multă căldură și marele pericol  care pândește lumea ortodoxș, prin  greutățile impuse de o Europa atee si o America sionista. Întotdeauna, dar întotdeauna mărturisea adevarul pe postul de televiziune, drept pentru care a fost foarte apreciat și iubit de telespectatorii eleni, nu numai pentru adevărul pe care îl relata din lumea politică sau bisericească, dar și pentru sfaturile duhovnicești pe care le dadea pe post. Era considerat Profesorul Jurnalismului și omul care lumina telespectatorii. Atunci când se iscau probleme, de exemplu referitor la buletinele electronice, când lumea era tulburată de stirile din mass media, domnul Zervos  invita câte un mare duhovnic  care spunea adevărul duhovnicesc, problematizând   ierarhia pentru a lua o decizie sănătoasa, astfel rezolvând situatia.

 Era omul lui Hristos în presa scrisă si vorbită, era “monahul” din umbră care se ruga pentru noi pentru a nu cadea în apostazie  și ținea cu toate hațurile ziarul pentru a nu  se scufunda Nava Amiral – numit așa de pr. Teodoros Zisis la adormirea bătrânului fericit și purtator de harisme vrednicul de pomenire Arhimandrit Marcu Manoli. A reușit cu multa dragoste și discernamant să mențină Nava Ortodox Typos în larg  fără să acosteze, prin harisma pe care a moștenit-o de la bătrânul Marcu Manoli. Foarte smerit, întotdeauna lua binecuvantare de la toți preoții sărutându-le mâna și cerându-le să se roage pentru el ,”respecta rasa”.   

Acestea au fost cuvintele simple dar izvorâte din inima unui preot neînsemnat  care l-a cunoscut personal pe domnul Zervos. Vă recomand să recitiți un articol de mare insemnătate, dar nu  și singurul din miile de articole al respectatului și cuviosului  Gheorgios Zervos.

de Pr. Daniel Terpea

ORTODOXIA ESTE TRĂDATĂ DIN INTERIOR

de Gheórghios Zervós, Directorul ziarului Orthódoxos Týpos

Nu întâmplător a fost ales Patriarh Ecumenic kir Bartolomeu.

          Scrisoarea Mitropolitului Pireului, kir Serafim, adresată Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, reprezintă o adevărată mărturisire de credință. În această epistolă (care se publică în serial în ziarul Orthódoxos Týpos), se dovedește că Patriarhul Ecumenic este străin de credința ortodoxă, pentru că predică o eclesiologie străină acesteia. Toata viața sa, Patriarhul Ecumenic a fost străin de Ortodoxie. Nu a crezut în insuflarea dumnezeiască prin care Sfinții Părinți au rânduit Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. Invocă adesea Canoanele, dar în chip fățarnic. Din tinerețe, de când era arhimandrit, se străduia să le schimbe, ca să poată celebra rugăciuni împreună cu eterodocșii, fapt interzis de Sfintele Canoane. Cu privire la toate acestea, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, scrie în epistola sa de 73 de pagini adresată capului Ortodoxiei, Patriarhul Ecumenic: ( toată scrisoarea aici ἡ ἐπιστολὴ τοῦ Σεβ. Μητροπολίτου Πειραιῶς κ. Σεραφεὶμ πρὸς τὸν ΟἰκουμενικὸνΠατριάρχην κ. Βαρθολομαῖον )

„Dumneavoastră, Preafericite Stăpâne, ați celebrat încă o dată rugăciuni împreună cu ereticii papistași la Milano, în Italia. Credeți cu adevărat că în felul acesta este posibilă consolidarea convingerilor și întărirea unității credincioșilor ortodocși în anii aceștia lipsiți de orice valoare morală?

Încă de pe timpul când erați arhimandrit, în studiul dumneavoastră intitulat „Despre codificarea Sfintelor Canoane în Biserica Ortodoxă”, pretindeați că anumite canoane ale Sfinților Părinți trebuie eliminate, și continuați: «Astăzi nu mai pot fi aplicate dispozițiile care reglementează relațiile creștinilor ortodocși cu heterodocșii. Nu mai este posibil ca Biserica să folosească dispoziții care interzic intrarea în biserici a eterodocșilor, precum și rugăciunea împreună cu ei, de vreme ce noi, reprezentanții Bisericilor ne rugăm pentru unirea noastra definitivă întru credință, dragoste și nădejde. Este nevoie de multă dragoste pentru a revigora multe dispoziții canonice. Acestea trebuiesc modificate, spre mai multă iubire de oameni și realism. Biserica poate și trebuie să trăiască conform cu timpurile actuale».

Devenind Patriarh, ați eliminat Sfintele Canoane referitoare la rugăciunile împreună cu ereticii, oficiind dumneavoastră înșivă de mai multe ori astfel de rugăciuni. Ați renunțat la îndatorirea Bisericii de a îndruma pe eterodocși către adevărul Evangheliei, căci, așa cum ați spus: «Biserica Ortodoxă nu caută să convingă pe alții despre o percepție specifică a adevărului sau a revelației, nici să le schimbe modul de gândire».

Din toate cele scrise în scrisoarea Mitropolitului Pireului reiese limpede că alegerea actualului Patriarh pe Scaunul Constantinopolului nu este deloc întâmplătoare. Nu a fost ales Patriah cel mai capabil, cel mai nevoitor, cel mai duhovnicesc Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice. Terenul era deja pregătit și, probabil, și el însuși a fost influențat și educat de puteri externe. A fost ales nu cu scopul de a sluji Ortodoxiei, ci pentru a servi cauza pseudounirii așa-ziselor „Biserici” cu Ortodoxia. Papistașii au afirmat că dialogul teologic cu ortodocșii este inexistent și se menține încă numai datorită Patriarhului Ecumenic. Alegerea sa nu a ajutat cu nimic Constantinopolului. Se dovedește aceasta și prin faptul că nici una dintre marile probleme ale Patriarhiei nu a fost rezolvată (de pildă, Ecumenismul Patriarhiei Ecumenice, Facultatea Teologică din Halki, etc). Singurul lucru care s-a rezolvat a fost asigurarea posibilității alegerii Patriarhului chiar și dintre cetățenii greci. Pentru Turcia, condiția necesară este să obțină cetățenie turcă. Alegerea d-lui Bartolomeu ca Patriarh a funcționat numai în favoarea Noii Epoci care promovează religia universală. Patriarhul Ecumenic s-a identificat cu noile curentele apărute în America și care lucrează pentru dispariția Ortodoxiei și a elenismului. Creează în continuu situații de criză în relațiile cu celelalte Biserici Ortodoxe, slave sau de limba greacă. De la alegerea sa, poziția Ortodoxiei a slăbit pe plan internațional, cu toate că Patriarhul a organizat conferințe inter-religioase și a vizitat multe țări. Înlătură Sfinte Canoane, „botează” drept „biserici” canonice pe cele eretice și predică o eclesiologie străină de Ortodoxie, după cum dovedește Mitropolitul Pireului, kir Serafim, în scrisoarea sa. Terorizează pe oricine nu este de acord cu planurile sale și îl cheamă imediat la ordinea impusă de Sfintele Canoane.

În mod normal nu trebuia ales Patriarh, străin fiind de Ortodoxie și contestând în mod direct faptul ca Sfintele Canoane au fost scrise la inspiratia dumnezeiască a Duhului Sfant, așa cum acceptau Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Arhimandrit fiind, căuta să schimbe Sfintele Canoane. La propriu vorbind, purtarea sa este o blasfemie la adresa Sfinților Părinți și a inspirației dumnezeiești a Sfintelor Canoane. Ulterior a fost votat Patriarh Ecumenic de către Mitropoliții Tronului Ecumenic. Oare aceștia nu cunoșteau pozițiile sale blasfemiatoare sau erau vulnerabili și au fost constrânși de puteri ostile și obligați să îl voteze pe actualul Patriarh? E posibil însă ca cei care l-au votat să aibă aceeași opinie cu Patriarhul. Dacă aceasta este situația, Ortodoxia nu are viitor. În orice caz, cei mai mulți mitropoliți îl laudă pe Patriarh pentru politica sa față de eterodocși și sunt alături de el în toate planurile pseudounirii cu eterodocșii. Numesc și ei drept Biserici canonice „Bisericile” ereticilor și participa la „tainele” lor, conferindu-le astfel valabilitate și legalitate. Ortodoxia este trădată din interior. Adevărul Bisericii este  identificat cu erezia de către Patriarhia Ecumenică în întreaga lume. Sfintele Canoane sunt disprețuite, calificate ca lipsite de valoare pentru zilele noastre chiar de către cei care sunt chemați să le păzească precum „lumina ochilor”. Patriarhia Fanariotă nu își  are nici pe creștinii săi și nu mai poate influenta pe ortodocșii altor țări. Patriarhia de la Constantinopol există doar ca Patriarhul să poată exercita o anumită politică și să acumuleze milioane de euro din fonduri secrete ale statului grecesc și din alte surse. Toate acestea se desfășoară în afara hotărârilor Sinodului Panortodox. Sinodul acesta nu poate fi convocat, pentru a fi legalizate aceste decizii arbitrare. Și chiar dacă ar fi fost posibilă convocarea Sinodului, este puțin probabil că Patriarhul Ecumenic și-ar putea impune deciziile.

Totalitatea ortodocșilor slavi nu sunt de acord cu ”eliminarea” Sfintelor Canoane și a deciziilor Sinoadelor Ecumenice. Ei sunt fideli Simbolului credinței noastre. Adică, Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar Unirea cu eterodocșii poate fi realizată doar prin revenirea ereticilor la Ortodoxie. Pe de altă parte, Patriarhul Ecumenic și susținătorii săi declară: Unul este Hristos, mai multe sunt Credințele și Adevărurile „Bisericilor”, multe și legale sunt tainele etc. Cei care l-au ales Patriarh Ecumenic fără a fi vulnerabili au o mare responsabilitate față de Ortodoxie, dat fiind faptul că îi cunoșteau pozițiile. Precum și toți cei ce tac și nu se opun acestei identificări a eclesiologiei ortodoxe cu cele eretice, trebuie să-și dea seama că în felul acesta încurajează planurile Patriarhului la care lucrează de când era arhimandrit.

Răposatul Patriarh Ecumenic Atenagora, în colaborare cu papistașii, a pus bazele unirii mincinoase. Actualul Patriarh a pus în funcțiune ”buldozerul” care să distrugă temelia Adevărului Ortodox în favoarea pseudounirii. Nu s-a gândit la consecințe. Nici la tulburarea sufletelor. Se comportă asemenea unui înalt dirituitor al Noii Epoci și al curentelor subversive ale Americii, a căror misiune este pseudounirea ortodocșiilor cu creștinii eretici, fără ca aceștia să-și repudieze convingerile eretice. Dacă s-ar fi purta ca un Patriarh pe care îl doare pentru credincioșii săi, ar accepta sfaturile date de grupul celor ce se împotrivesc ecumenismului. Din acest grup fac parte mitropoliți, stareți, sfinte mănăstiri, profesori de teologie de mare renume, recunoscuți chiar și în cercurile ereticilor. Este dureros faptul că cinstiții preoți și poporul credincios au ajuns să ceară Patriarhului să oprească această predică eretică care se desfășoară pe față, dat fiind faptul că „Bisericile” eretice sunt numite canonice, Biserica este divizată, tainele ereticilor sunt considerate canonice, erezia filioque nu mai este socotită un impediment în calea unirii etc. Și totuși dumnealui își continuă  lucrarea distructivă. Imaginați-vă ce se întâmplă într-0 familie în care copiii, vătămați de purtarea cu totul anormală a tatălui lor, încearcă să-l facă să se poarte cu chibzuială, îi cer să se întoarcă pe „drumul drept”, dar tatăl continuă cu aceeași purtare, care va avea ca rezultat distrugerea completă a familiei.

Un asemenea efort de recuperare face Mitropolitul Pireului și dimpreună cu el toți mitropoliții care se opun papistașilor și ecumeniștilor, și soborul monahilor și al clericilor, care au fost autorii și semnatarii Mărturisirii de Credință. Toți îi cer să pună capăt trădării Credinței și desconsiderării Simbolului Credinței și a Sinoadelor Ecumenice. Dar persoana care se află astăzi pe Tronul Patriarhiei Ecumenice și care este apropiată diriguitorilor Noii Epoci încearcă să pună cât mai repede semnul egal între Ortodoxie și aberațiile eretice, ca să poată servi astfel planurilor falsei uniri.

În mod sincer credem că această înjosire poate fi oprită numai de către Sfântul Munte. Acesta este dator să pună capăt relațiilor de teroare care i-au fost impuse de Patriarh. Știm bine că din punct de vedere al Chartei Statutare, Sfântul Munte aparține administrativ Patriarhiei Ecumenice. Viața lui duhovnicească însă trebuie să fie liberă. În conștiința grecilor și a credincioșilor, Sfântul Munte este legat de noțiunea de libertate și de lupta pentru Credință. Reprezentații Sfântului Munte sunt datori să se împotrivească regimului de teroare impus de către Patriarhia Ecumenică și să apere Ortodoxia trădată, să adopte o decizie prin care să se afirme că tot ceea ce se săvârșește în detrimentul Credinței este inadmisibil, condamnabil și sabotează dogmele credinței noastre. Sfântul Munte era forul cel mai înalt al Ortodoxiei și trebuie să rămână așa. Este dator să rămână indiferent la amenințările Patriarhului Ecumenic. Este dator să-l „zguduie”. Puterea duhovnicească o are Sfântul Munte și nevoitorii care viețuiesc acolo. Patriarhul Ecumenic are doar puterea administrativă. Ce va putea însă face acesta, când se va confrunta cu o opoziție organizată și potrivnică politicii sale trădătoare. Va destituii stareții Sfântului Munte? Va expulza călugării nevoitori? În cazul acesta Patriarhul va ajunge în opoziție cu tot poporul lui Dumnezeu, care nu va îngădui o altă criză, asemănătoare cu aceea provocată pe timpul răposatului Arhiepiscop al Atenei, Hristodul.

Patriarhul Ecumenic va trebui să fie mai atent și să nu mai viziteze Grecia așa de des cum obișnuia în trecut. După cum dovedește Mitropolitul Pireului în scrisoarea sa, Patriarhul a renunțat la eclesiologia ortodoxă și a acceptat-o pe cea eretică, recunoscând Bisericile eretice ca fiind canonice. În Grecia poate că nu toată lumea merge regulat la biserică. Are însă o serioasă conștiință eclesiologică și o mare dragoste pentru Tradiția și Adevărul Ortodoxiei. În plus, chiar și ateii recunosc că Ortodoxia a salvat neamul elen în perioade dificile. Aceasta fiind situația, Patriarhului Ecumenic nu îi este îngăduit să provoace conștiința poporului prin faptele sale care merg până la trădarea Credinței. Sfânta Mitropolie a Cretei, deși aparține administrativ Patriarhiei Ecumenice este totuși datoare să-și revizuiască atitudinea. Iar Arhiepiscopul Atenei trebuie să urmeze exemplul răposatului Arhiepiscop Serafim, care a oprit imediat intervențiile răposatului Patriarh Ecumenic Dimitrie în Mitropoliile Greciei. Răposatul Patriarh Ecumenic Dimitrie o luase pe urmele predecesorului său Atenagora, câtă vreme Arhiepiscopul Atenei Serafim se împotrivea papistașilor. Și a dovedit aceasta în multe ocazii. Astăzi în Grecia o mare parte din administrația Bisericii își pleacă capul la chemările și îndrumările Patriarhiei Ecumenice. Când însă este trădată Credința într-un moment de profundă criză politică, socială, economică, culturală și națională, Biserica nu are dreptul la tăcere și toleranță. În situația în care ne aflăm, suntem datori față de Ortodoxie să chemăm clerul și poporul cinstit al lui Dumnezeu la luptă vigilentă pentru apărarea credinței.

În perioada crizei în relațiile dintre Arhiepiscopul Atenei Hristodul și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Orthódoxos Týpos a fost de partea Patriarhiei. Așa se impunea prin Constituție și prin lege. Au fost apărate drepturile Patriarhului, de care acesta nu poate fi lipsit. Dacă însă Patriarhul Ecumenic Bartolomeu trădează Credința, nu putem rămâne pasivi. Vom lupta împotriva trădării și a trădătorului Sfintelor Canoane și a Sfinților Părinți ai Bisericii. Aceeași atitudine vom adopta și față de Mitropoliții care pregătesc ”festivități” în cinstea venirii Patriarhului care a trădat eclesiologia ortodoxă, după cum a dovedit Mitropolitul Pireului.

Știm bine că este foarte probabil ca Mitropolitul Pireului să fie persecutat pentru pozițiile sale. Să fie pregătit pentru toate! Apără Ortodoxia și se luptă împotriva falsei uniri. Majoritatea va fi de partea sa. Minoritatea stă alături de trădătorii Credinței. Așa cum s-a întâmplat și la Florența. Atunci clerul și poporul au anulat pseudounirea. Și acum se va întâmpla la fel. Cei care ne împotrivim unirii suntem majoritari. Între aceștia sunt mulți tineri care cunosc dogma credinței și problemele bisericii mai bine decât cei care se ocupă cu ele. Orthódoxos Týpos cere Mitropolitului Pireului să rămână statornic și să ducă mai departe planul de apărare a Ortodoxiei, așa cum face și acest ziar de cincizeci de ani încoace. Și dacă va constata că trădarea Credinței continuă, este dator să organizeze o adunare a credincioșilor pentru apărarea acesteia la Pireu sau Salonic, neținând seama de consecințe și de comentariile negative ale mass-media.      

Orthódoxos Týpos, 9 august 2013, nr. 1949, pp. 1, 7.

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

Sursa: Graiul Ortodox