Textele Comisiei Teologice Mixte de Dialog dintre Ortodocși și Catolici nu ajung în Sinoadele Bisericilor Ortodoxe

Textele Comisiei Teologice Mixte de Dialog dintre Ortodocși și Catolici nu ajung în Sinoadele Bisericilor Ortodoxe

„Textele Comisiei Teologice Mixte

nu ajung niciodată în Sinod pentru discuţie şi aprobare”

a declarat Mitropolitul Ierotheos

al Nafpaktei şi Sfântului Vlasie

Ignoranţă sau inexactităţi deliberate ale

Mitropoliţilor Pergamului, Ioannoupolisului şi Messiniei

Interviurile şi declaraţiile actualilor episcopi membri ai Comisiei Teologice Mixte (CTM), participanţi la Dialogul de la Viena, cu siguranţă că ar fi fost de neconceput în timpul Sfinţilor Părinţi care s-au luptat şi mulţi au şi mărturisit pentru exactitatea credinţei.
Dar şi în urmă cu 50 de ani, dacă ar fi avut loc astfel de declaraţii din partea unor arhierei ortodocşi, aceştia nu ar fi ştiut unde să se ascundă. De aceea, când Patriarhul Athenagora şi-a exprimat poziţiile sale neteologice, ceilalţi arhierei (neînţelegând atunci unde va conduce panerezia ecumenismului) încercau să îi liniştească pe credincioşii protestatari în privinţa „afirmaţiilor de neconceput” ale Patriarhului şi îl justificau afirmând că este un fapt izolat. Câte spune Patriarhul spune de nevoie, de vreme ce şi Fanarul este de circumstanţă! Desigur, au existat şi atunci unii care nu erau de acord şi nu acceptau acest tip de justificări, dar nu îi asculta nimeni (a se vedea „Memoriul de apărare” al Părintelui Marcu Manolis împotriva ereziarhului, arhiecumenistului şi masonului Atenagora, traducerea nr. 9 de pe luna mai 2010). Iată deci, cum aceste declaraţii care atunci „se spuneau la ureche, acum se propovăduiesc de pe case” (Matei 10, 27), confirmând dramatic consecinţele negative ale neascultării de învăţăturile apostolice, precum cea a Apostolului Pavel (pe care episcopii contemporani au aruncat-o efectiv la coşul de gunoi): „de omul eretic, după prima şi a doua mustrare, depărtează-te”.

A. Două-trei exemple caracteristice de declaraţii kakodoxe[1] la Viena:

„Arhiepiscopul” papist Kurt Koch a declarat că dialogul comun trebuie să continue «intens», astfel încât să «ne vedem unii pe alţii în mod deplin ca biserici surori» şi «să putem găsi astăzi o nouă cale [comună]». Şi Mitropolitul Pergamului Ioannis a acceptat poziţiile lui Koch şi s-a grăbit să declare: „Sunt în deplin acord cu cele spune de Arhiepiscopul Koch”!

Nici un cuvânt despre întoarcerea ereticilor la Biserica cea Una, de vreme ce Biserica acum este „una, dar divizată”!

Şi amintim că Mitropolitul Pergamului este dascălul Mitropolitului Messiniei, Hrisostom, în privinţa kakodoxiei despre „Biserica divizată”. În interviul său, Ioannis Zizioulas a adăugat: „există o biserică creştină universală (gr. „καθολική”, universală) la un nivel mai înalt decât cel al bisericilor naţionale şi episcopul Romei este capul ei tradiţional”!

În sfârşit – exploatând în scopuri personale demnitatea sa de episcop fără turmă şi prezentându-se ca reprezentant al credincioşilor diferitelor Biserici, fără să le ceară acordul – a afirmat în mod inexact: “În linii generale, ideile fundamentale ale Ravennei sunt acceptate de toate bisericile ortodoxe”!

(romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=5913:-q-q&catid=13)

B. Dar nu doar Mitropolitul Zizioulas a exprimat astfel de declaraţii. Ci şi Patriarhul Serbiei şi Mitropoliţii greci, al Messiniei, Hrisostom, şi al Ioannoupolisului, Serafim, etc. Ultimul, la interviul din Viena (care s-a publicat în amen.gr), exprimă păreri personale care ignoră istoria şi interpretări neîntemeiate despre dialogul teologic. A identificat, spre exemplu, în mod blasfemiator prezenţa Domnului Iisus Hristos la sinagogă, unde a propovăduit adevărul (cu rezultatul ca iudeii să se mânie şi să Îl ducă pe marginea prăpastiei, ca să Îl arunce în ea), cu prezenţa episcopilor „ortodocşi”, care se fotografiază rugându-se împreună cu ereticii şi participă radiind de bucurie la simpozioane şi dialoguri cu aceştia, dialoguri la care fac concesii în cele ale credinţei. Scrie Mitropolitul Serafim al Ioannoupolisului: „Când Iisus s-a aflat în sinagogă nu s-a identificat cu ea, ci a mers să o îmbisericească”.

În alt punct ne „învaţă” că „avansăm în acest dialog, ca să se facă cunoscută învăţătura curată a Bisericii apostolice primare”! Vă bateţi joc de noi, Înalt Prea Sfinţite? Din păcate, scopul dumneavoastră nu este să faceţi cunoscută „învăţătura curată”, ci să îi faceţi „ajustări”. Mitropolitul Pergamului, Ioannis Zizioulas, cel puţin a fost mai sincer decât Înalt Prea Sfinţia voastră. A spus: „Unirea va cere modificări de ambele părţi, au subliniat capii. Eu nu aş dori să le numesc revizuiri – care este un termen foarte dur – ci o ajustare de ambele părţi”, a declarat Mitropolitul Pergamului Ioannis.

(http://thriskeftika.blogspot.com/2010/09/2012.html).

Adică, acolo unde, pentru întoarcerea ereticilor în Biserică, Sfinţii învaţă şi cer pocăinţă şi primirea întregii învăţături de credinţă, Mitropolitul Serafim şi cei asemenea lui, vorbesc de punerea semnului de egalitate între erezie şi adevăr şi îndeamnă la conciliere. Înainte ca papistaşii să se pocăiască şi să se întoarcă la Biserica cea Una, ei numesc erezia lor Biserică, urmând Patriarhului Bartolomeu şi Mitropolitului Pergamului.

Nu voi insista asupra altor perle ale interviului, ci doar asupra unui anumit răspuns la o întrebare a jurnalistului:

„N.P.: Rezultatele acestea [ale şedinţei Comisiei Teologice Mixte de la Viena] vor fi supuse dezbaterii Sinoadelor Locale?”.

Răspunsul Mitropolitului Serafim a fost următorul: “După încheierea unei asemenea şedinţe se informează direct în scris, prin reprezentanţii lor, Întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe şi în continuare plenul Sinoadelor Bisericilor Ortodoxe locale pe care le reprezentăm. Se dezbat comunicările care au avut loc la conferinţă, iar Întâi-stătătorii şi Preşedinţii Sinoadelor propun următoarele demersuri, următorii paşi ai ortodocşilor”.

(http://www.amen.gr/index.php?mod=news&op=article&aid=3494).

Pentru că inexactităţile (cu atât mai rău dacă sunt intenţionate, adică mincinoase) nu trebuie să rămână fără răspuns, este nevoie să prezentăm câteva din multele date existente care îl dezmint pe Mitropolitul Ioannipolisului. Există mărturii din partea Arhiepiscopului Thyatirelor şi Marii Britanii (şi al Pisidiei), Methodios, de la profesorii Ioannis Romanidis şi Ioannis Karmiris, de la doctorul în teologie cipriot Andreas Papvasilios şi de la patru episcopi ai Bisericilor Greciei şi Serbiei (referitoare la lipsa de informare a Sinoadelor Bisericilor locale). Dintre acestea vom prezenta doar două, inclusiv cele ale Mitropolitului Messiniei, care la recentul său interviu îl dezminte pe Mitropolitul Ioannipolisului!

I. Mitropolitul Messiniei Hrisostom, întrebat de Amen (29.9.2010) dacă va informa „Sinodul Permanent şi Sinodul Ierarhiei” răspunde că „obligaţia sa este să informeze” doar „Comisia competentă pentru relaţiile interortodoxe şi intercreştine”, pentru că aşa se pare să s-a obişnuit până acum. Nu refuză, desigur, să informeze şi Ierarhia: „Dacă Sinodul Permanent sau Ierarhia vor cere o informare corespunzătoare, sunt la dispoziţia lor”.

Care este concluzia? Unul dintre membrii CTM (Mitropolitul Serafim) ne asigură că se face informarea Sinodului Permanent şi a Ierarhiei şi că are loc dezbatere, celălalt membru (Mitropolitul Hrisostom) ne confirmă că nu are loc nici o informare! Cu asemenea contradicţii izbitoare îi amăgesc pe credincioşi, după care nu ezită să ceară poporului să le acorde încredere! Acest lucru îl face la acelaşi interviu Mitropolitul Messiniei. Spune: „De aceea aş dori să transmit poporului lui Dumnezeu să aibă încredere în păstorii săi şi în Biserică … şi să-şi închidă urechile la «sirenele» incompetente şi iresponsabile!”.

II. Dar şi Mitropolitul Nafpaktei, Ierothei, a spus recent că încă din epoca Părintelui Ioannis Romanidis este valabilă tactica de a fi trimişi în străinătate ca reprezentaţi ai Bisericii persoane care întreprind lucruri pe care nu le aduc la cunoştinţă Bisericii. Aceasta este şi experienţa personală a Mitropolitului Nafpaktei ca membru al Sfântului Sinod. Mitropolitul Nafpaktei afirmă: „Problema este că toate aceste texte [ale dialogurilor], care au fost semnate şi despre care participanţii la dialoguri afirmă că se aduc la cunoştinţă Sfântului Sinod şi că în final sunt supuse aprobării, nu ne sunt aduse însă niciodată spre aprobare. Nici spre dezbatere. Nu a avut loc niciodată dezbatere în Ierarhie … Şi nu doar atât: când a fost emis textul de la Ravenna, eu auzeam de existenţa lui, dar nu mi-a fost trimis nici un text şi luni de zile am căutat ca să-l găsesc!”

III. O informaţie asemănătoare avem de la un Mitropolit al Bisericii Serbiei, Artemie al Rascăi şi Prizreniei: Şedinţa „plenului CTM de la Ravenna (2007) s-a încheiat cu un text”, scrie Mitropolitul Artemie. „Prezentarea” textului „pe care l-a semnat participantul la evenimentele de la Ravenna, Prea Sfinţitul Episcop de Baţka, Irineu, l-am primit abia în 2008.” Până atunci au circulat „diferite presupuneri, ipoteze … ce s-a întâmplat de fapt la Ravenna? Ce s-a semnat? De către cine? Cu consimţământul şi binecuvântarea cui? În numele participanţilor înşişi sau în numele tuturor arhiereilor şi al poporului credincios?”.

Când în cele din urmă am primit „scrisoarea cu numărul 131/66 din 5/2/2008 a Sinodului Permanent ne aşteptam să găsim în aceasta … răspunsurile. Dar nu le-am găsit. A rămas speranţa că le vom afla în această şedinţă a Sinodului Ierarhiei, dar această temă nu exista pe ordinea de zi!”.

De asemenea, în aceeaşi scrisoare către Sfântul Sinod, Mitropolitul Artemie scrie: „Cel ce a expus Sinodului Permanent (situaţia de la Ravenna) s-a referit şi la «presupuneri ale mass-media despre semnarea acestui text şi despre, chipurile, anumite concesii», afirmând că acestea nu sunt altceva decât «minciuni prosteşti şi absurdităţi». Însă, din toate sursele aflăm că … au existat «semnături şi concesii», şi că acestea nu sunt «minciuni şi absurdităţi», ci adevărul amar şi date concrete”.

Şi încheie Mitropolitul Raskăi: „Aşteptăm de la Sinod … să ia poziţie în legătură cu această temă, să respingă Textul de la Ravenna şi ceea ce au convenit reprezentanţii Bisericii în legătură cu acest text, pentru care nu au avut consimţământul Sinodului Ierarhiei.

http://www.eparhija-prizren.com/defaultG.asp?idvestep=3864).

Şi din păcate, nu a fost dat nici un răspuns din partea Sinodului Bisericii Serbiei asupra Textului Ravenna! Încă o dată constatăm adevărul pe care îl exprimă apoftegma antică: „e posibil să se poarte cu necinste Klazomenioţii”. Cu diferenţa că Klazomenioţii au înnegrit cu funingine tronurile celor care percepeau birurile în Sparta şi au fost pedepsiţi pentru acest lucru, în timp ce contemporanii noştri ecumenişti înnegresc tronurile episcopale ale Sfinţilor Părinţi pe care le-au moştenit şi încalcă adevărurile morale şi dogmatice ale Bisericii ortodoxe cu uşurinţa Klazomenioţilor. Şi oricât ar protesta credincioşii faţă de poziţiile lor străine Bisericii, ei le continuă cu bravadă şi în acelaşi timp îi ponegresc (pe credincioşii protestatari), câtă vreme Sinoadele lor îi acoperă.

Simatis Panaghiotis

sursa: http://aktines.blogspot.com/2010/09/blog-post_30.html

Traducere Anna Theodoru
[1] Gr. κακόδοξος, format din κακός, „rău”, şi δόξα „slavă”, ar însemna „rău-slăvitor, cel/ceea ce aduce slăvire rea, greşită”, este opusul lui gr. ὀρθόδοξος, formta din ὀρθός, „drept”, δόξα, „slavă”, şi înseamnă „drept-slăvitor, ortodox”. (n.tr.)

sursa: http://graiulortodox.wordpress.com/vești/

Un comentariu la „Textele Comisiei Teologice Mixte de Dialog dintre Ortodocși și Catolici nu ajung în Sinoadele Bisericilor Ortodoxe”

  1. AGENDA DUHOVNICEASCA:

    Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer.Iata,v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii,si peste toata puterea vrajmasului,si nimic nu va vatama.Dar nu va bucurati de aceasta,ca duhurile vi se pleaca,ci va bucurati ca numele voastre sunt scrise in ceruri.(lUCA 10,18-20).

    SLAVA TIE DOAMNE SI INDURARE DE NOI PACATOSII! AMIN.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: