Minune cutremurătoare pe mormântul Cuviosului Paisie!

Minune cutremurătoare

 pe mormântul Cuviosului Paisie!

 

marţi, 17 februarie 2015

Autor: Perivolipanagias

 

 „De la vârsta de 12 ani am suferit din cauza unui demon. Viaţa mea devenise un martiriu. După exorcismele pe care mi le citeau mă simţeam ca şi când m-ar fi bătut.

În prima sâmbătă a postului, în anul 1995, părintele meu duhovnicesc a planificat să facem o priveghere la Suroti.

Înainte de a începe am simţit un război crunt. Toată privegherea nu am simţit  deloc somnolenţă.  Eram jos în centrul bisericii, iar de jur împrejurul meu erau maicile. S-a încheiat privegherea şi au început să citească slujba de sfinţire a apei. M-am sălbăticit foarte tare. M-au dus să sărut moaştele Sfântului Arsenie.

Era prima dată, o spun şi mă cutremur, când am simţit si o ardere trupească. La final m-am întors şi am spus „Pa-i…, Pa-i…”. M-a întrebat egumena: „Paisie?” şi am dat din cap că da. Atunci m-am m-am sălbăticit foarte tare, am început să chiui, m-au dus la mormânt şi acolo am strigat de trei ori „Sfânt”.

În timp ce voiam şi încercam să plec m-au prins şi… cu forţa m-au întins pe mormântul Staretului cu faţa în sus. L-am văzut atunci pe Staret că se ridică de la mijloc în sus ca şi când s-ar trezi din somn, nu ca mort. Era exact acelaşi cu barba şi rasa sa. A fost chestiune de secundă.

Mi-a atins fruntea cu mâna şi în aceeaşi clipă am văzut cum iese un fum negru din gura mea. M-am liniştit complet, dar durerea trupească nu m-a părăsit imediat. Am adormit şi de durere m-am trezit spunând „Mă doare tare”.

Timp de 40 de zile insa am simţit o aşa mare bucurie că plângeam de bucurie. Poate că a fost prea îndrăzneţ ceea ce am spus: „Dumnezeul meu, chiar dacă toată viaţa mea mă voi chinui ca mai înainte, e de ajuns să simt din nou fie şi pentru un minut această bucurie”.

traducere: PLF, sursa: romfea.gr

 

Legături: